FOTO Aurul masivului Cetate din Roşia Montană, fascinant pentru cercetătorii străini şi români
0
Studii pentru exploatarea integrală a bogăţiilor ascunse în adâncurile masivului Cetate din Roşia Montană, din Munţii Apuseni, au apărut încă din secolul al XVIII-lea. Încă de atunci,specialişti străini şi români au propus soluţii pentru scoaterea aurului la suprafaţă.
Accesul la aurul masivului Cetate din Roşia Montană era favorizat de alttitudinea faţă de împrejurimi şi văile adânci din jurul lui. Au fost motivele principale, pentru care încă de la mijlocul anilor 1700 s-au făcut proiecte pentru exploatarea a părţii superioare a muntelui.
Minereul din Cetate, „impregnat cu aur“
Geologul Franz von Hauer propunea în 1851, în urma unei vizite de documentare la Roşia Montană, „exploatarea la suprafaţă a părţii superioare a muntelui şi realizarea unei singure instalaţii de prelucrare a minereului pe râul Arieş, care să înlocuiască cele 1074 de şteampuri cu 7.086 de săgeţi, aparţinând băştinaşilor“, se spune în cartea „Roşia Montană, Cetatea de scaun a aurului românesc“, scrisă de Aurel Sîntimbrean şi Horea Bedelean.
În viziunea unui alt geolog, M.Paffy, „Vârful Cetăţii constă dintr-o brecie specifică cuarţoasă, cimentată foarte puternic. Acest minereu este aşa impregnat cu aur, încât cu o instalaţie modernă se poate prelucra în întregime“, se mai arată în lucrarea citată.
Au fost şi voci care au spus că, din cauza „metodelor primitive de prelucrare şi a lipsei de capital necesare, cantitatea de aur extrasă este mult inferioară cantităţii ce va trebui scoasă din acest deal“.
Cele mai importante studii ale geologilor români despre bogăţiile din adâncurile masivului cetate s-au făcut în perioada interbelică, între 1933-1936. Preocupări majore au avut inginerii I.Lăzărescu, I.Marin,academicianul N.Petrulian şi fostul şef al exploatării de la Roşia Montană, Ilie Popa. În urma unui studiu din 1955, ce poartă semnătura inginerului Aurel Popa, se spune că este „economic şi posibilă exploatarea la zi a masivului“.
Lipsa banilor şi a datelor certe despre scoaterea aurului, au fost, probabil, motivele principale pentru care niciunul dintre proiecte amintite nu a fost pus în practică. Din vremea romanilor şi până la naţionalizarea bogăţiilor subsolului din 1948, perimetrul muntelui Cetate a fost împărţit într-o sumedenie de propietăţi.
Probările geologice de suprafaţă şi subteran, forajele şi probele tehnologice industriale s-au intenificat la începutul anilor 1960. În urma acestora, s-a reuşit o estimare mai aproape de adevăr a rezervelor aurifere, de la suprafaţă până la cota +910, în subteran. Au fost puse în evidenţă volume mari de rezerve de minereu aurifer pe suprafeţe mari ale masivului Cetate.
35 de ani de exploatare de suprafaţă la Roşia Montană
Proiectele au început să fie puse în practică din 1970, când s-a trecut la exploatarea de suprafaţă a Cetăţii. „După 1970, exploatarea zăcământului de la Roşia Montană în subteran a scăzut de la un an la altul şi a crescut masiv ponderea celei de suprafaţă. Ultimul an în care putem vorbi de exploatare subterană este 1980“, explică Aurel Sîntimbrean, fostul geolog şef de la Întreprinderea minieră de la Roşia Montană, închisă în 2006, pe motiv de nerentabilitate. Preţul plătit nu este de neglijat: decapitatea masivului cu 225 de metri şi distrugerea celei mai frumoase şi mai reprezentative lucrări miniere de pe vremea dacilor şi romanilor, din ţara noastră, şi probabil din întreaga Europă. Mărturiile se aflau în partea superioară a muntelui Cetate.
Scoaterea aurului şi argintului din masivul Cetate s-a făcut prin detonări de mai mică sau mai mare anvergură. Cea mai mare a fost în 1975, când s-au folosit 5 tone de explozibil. „Îmi amintesc că era o zi de primăvară senină, cu presiune atmosferică mare. A fost evacuată toată lumea pe o distanţă de 500 de metri. Mai precis din perimetrul situat între masivul Cetate şi Primărie- Stadion-blocurile din zona Pieţei-Biserica Romano-Catolică din Roşia Montană. Se lua o astfel de măsură, pentru că nu era de glumit, existau pericole reale. Mă refer la unda seismică, gaze, praf. Atunci, am avut noroc că norul de praf a fost purtat spre Răsărit, spre zona nepopulată a localităţii. Nu puteam neglija aruncarea bolovanilor la distanţe mari, chiar de câţiva kilometri. Asta, pentru că la Roşia Montană vorbim de un zăcământ găurit, este ca un stup plin cu faguri de miere, dar care sunt mai mult goi pe dinăuntru. Comparativ, zăcămânul de cupru de la Roşia Poieni este ca un caşcaval“, ne explică inginerul geolog.
Potrivit lui Aurel Sîntimbrean, din masivul Cetate se scoteau anual 575.000 tone de minereu. Cifra este raportată la un număr de 1.200 desalariaţi. Datele statistice arată că între 1970-2005, de la Roşia Montană au fost scoase 15 milioane de tone de minereu.Şi vorbim numai de exploatare de suprafaţă.
Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră din România, cu o vechime de 1882 de ani, a cărei bogăţii au fost exploatate de pe vremea romanilor şi până la închiderea minei de stat în urmă cu şapte ani.(Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
