FOTO Preţul aurului de la Roşia Montană: ciuntirea masivului Cetate cu 225 de metri şi distrugerea urmelor daco-romane
0Masivul Cetate din Roşia Montană, Munţii Apuseni, a fost timp de 35 de ani locul în care zăcământul anticului Alburnus Maior a fost exploatat doar la suprafaţă. Preţul plătit nu este deloc de neglijat: distrugerea lucrărilor miniere antice şi ciuntirea muntelui cu 225 de metri.
Când ne referim la aurul Roşiei Montane din masivul Cetate, după 1970, vorbim de o exploatare globală, de suprafaţă. Primul pas făcut de autorităţile vremii a fost scoaterea masivului de pe lista Monumentelor Naturii(figura pe această listă din 1955). Decizia a fost sinonimă cu distrugerea celei mai frumoase şi mai reprezentative lucrări miniere de pe vremea dacilor şi romanilor, din ţara noastră, şi probabil din întreaga Europă. Mărturiile se aflau în partea superioară a muntelui Cetate.
5 tone de explozibil la o singură puşcare a muntelui
Scoaterea zăcământului din Cetate s-a făcut timp de 35 de ani prin puşcări repetate, în urma cărora masivul a fost ciuntit de la 1004 metri la 780 metri! „După 1970, exploatarea zăcământului de la Roşia Montană în subteran a scăzut de la un an la altul şi a crescut masiv ponderea celei de suprafaţă. Ultimul an în care putem vorbi de exploatare subterană este 1980“, explică Aurel Sîntimbrean, fostul geolog şef de la Întreprinderea minieră de la Roşia Montană, închisă în 2006, pe motiv de nerentabilitate.
Scoaterea aurului şi argintului din masivul Cetate s-a făcut prin puşcări de mai mică sau mai mare anvergură.„Cea mai mare detonare a fost în 1975, când s-au folosit 5 tone de explozibil. Îmi amintesc că era o zi de primăvară senină, cu presiune atmosferică mare. A fost evacuată toată lumea pe o distanţă de 500 de metri. Mai precis din perimetrul situat între masivul Cetate şi Primărie- Stadion-blocurile din zona Pieţei-Biserica Romano-Catolică din Roşia Montană. Se lua o astfel de măsură, pentru că nu era de glumit, existau pericole reale. Mă refer la unda seismică, gaze, praf. Atunci, am avut noroc că norul de praf a fost purtat spre Răsărit, spre zona nepopulată a localităţii. Nu puteam neglija aruncarea bolovanilor la distanţe mari, chiar de câţiva kilometri. Asta, pentru că la Roşia Montană vorbim de un zăcământ găurit, este ca un stup plin cu faguri de miere, dar care sunt mai mult goi pe dinăuntru. Comparativ, zăcămânul de cupru de la Roşia Poieni este ca un caşcaval“, ne explică inginerul geolog.
În ciuda acestor măsuri, se mai întâmplau şi mici accidente. „Am avut situaţii în care, în urma puşcărilor, bolovanii au ajuns în curtea atelierului-şcoală din localitate şi prin geamurile Bisericii Romano-Catolice din localitate“, povesteşte geologul. Detonările masive erau planificate o dată pe lună şi chiar la 3-4 luni. În schimb, puşcarea masivului Cetate cu cantităţi de explozibili care porneau de la 500 de kilograme şi ajungeau la 2.000 de kilograme, se făcea aproape zilnic „În urma puşcărilor, rezultau blocuri de piatră cu diametru de până la 1,5 metri. Ulterior, erau perforate pentru a se putea introduce cantitatea de explozibil necesară, cu ajutorul căreia erau sfărâmate. Operaţiunea era necesară, întrucât în silozurile de minereu nu puteam pune bolovani de o asemenea dimensiune“, spune geologul.
15 milioane de tone de minereu în 35 de ani
Din masivul Cetate se scoteau anual 575.000 tone de minereu. Cifra este raportată la un număr de 1.200 de
salariaţi. Datele statistice arată că între 1970-2005, de la Roşia Montană au fost scoase 15 milioane de tone de minereu.Şi vorbim numai de exploatare de suprafaţă.
„Din punctul meu de vedere, prin exploatarea globală a masivului Cetate între 1971 şi până la închiderea Întreprinderii miniere în 2006, s-a pierdut un tezaur inestimabil al poporului român şi chiar universal. Mă refer la lucrările miniere de pe vremea dacilor şi romanilor“, încheie inginerul geolog.
Muzeul mineritului de la Roşia Montană
Despre ideea unui Muzeu al mineritului la Roşia Montană, localitate atestată din 6 februarie 131, se poate vorbi din anul 1936. În proiectul din acel an se spunea, printre altele „...importantele venituri care se vor realiza anual (prin exploatarea muntelui Cetate) se pot ceda odată 2-3 milioane cu care să se înfăptuiască la Abrud sau la Roşia Montană un muzeu au mineritului roman…”.Ideea s-a materializat 45 de ani mai târzu, în 1981, când a fost inaugurat Muzeul mineritului de la Roşia Montană, localitate considerată în literatura de specialitate şi ca „oraş californian de civilizaţie internaţională”.
În Muzeul mineritului, aflat în apropierea fostei exploatări miniere, pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi văzute monumente istorice si unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oras. Sunt păstrate în mărime naturală şi „şteampuri“, construcţii folosite pentru separarea aurului de piatra, care erau puse în mişcare de lacuri artificiale de acumulare numite „tăuri”.
Cetatea romană de la Roşia Montană este considerată cel mai autentic document de ilustrare a activităţii miniere din Munţii Apuseni, de la începuturi şi până i s-a pus cruce în anul 2006. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
