„Însoară-te că te tai“, un proiect legislativ în România anului 1931 pentru impozitarea celibatarilor

Nuntă în perioada interbelică în judeţul Alba/Foto colecţia Florin Bota

Propunerea legislativă a fost depusă la sfârşitul sesiunii parlamentare din anul  1931, „spre dezolarea celibatarilor si bucuria fetelor bătrâne“. Câteva mii de fete din această categorie l-au felicitat pe ministrul din acea vreme pentru îndrăzneaţa iniţiativă.

Propunerea  este analizată cu mult umor într-un articol publicat în săptămânalul „Ilustraţiunea română“ din 16 aprilie 1931, cu titlul „Năzbâtii...“

„Un proiect de lege senzaţional: impozit pe celibatari. Proiectul a fost supranumit spre marea bucurie a celor ce-l alcătuiseră – “ însoară-te, că te tai…”  - sau cam aşa ceva... Unii susţin că impozitul are un caracter fiscal: bani şi iar bani. Alţii susţin că este opera de răzbunare a unui ministru care, invidios pe libertatea unui prieten burlac şi sgârcit, s'a gândim să-l pedepsească pe aceasta cale...

Bucuria fetelor bătrâne
Una sau alta, fapt cert e că un asemenea proiect a fost depus la sfârşitul sesiunei parlamentare, spre dezolarea celibatarilor si bucuria fetelor bătrâne. Câteva mii de fete din această categorie au telegrafiat ministrului de resort felicitându-l pentru o asemenea idée fiscală, socială şi umanitară, rugându-l să mărească impozitul celibatarilor la o cifră pe care să n'o poată plăti nimeni. “Aşa se va isprăvi şi cu tărăgăneala flăcăilor tomnatici ; aşa veţi binemerita de la patrie de la noi…." adăogă una din aceste “călduroase" telegrame.

De altă parte “Asociaţia peţitoarelor din România", în faţa noilor şi surâzătoarelor perspective ce le deschide noua lege, a adresat guvernului un memoriu omagial din care extragem următoarele :

<< Vă felicităm pentru această inţiativă lăudabilă care, în condiţiunile de sărăcie generală, se traduce printr'o constrângere la însurătoare! Celibatarul să plătească impozit sau să se însoare! Destul au tras chiulul statului şi fetelor noastre! Bănuim că veţi avea opoziţie violentă în Senat. Nu dezarmaţi! Alături de d-v, este simpatia publicului, agenţii fiscului şi membrele Asociaţiei noastre. La caz de nevoie ştim să facem gură ; şi cred că stiţi şi dv. ce înseamnă gura peţitoarelor... Nu aveţi nici o teamă ! >>

Celibatarii cer o maşină de făcut bani
Dacă proiectul a putut produce asemenea explozii de bucurie, apoi el a produs şi unele agitaţii destul de serioase. Astfel celibatarii interesaţi în cauză s'au întrunit în câteva rânduri, iar de curând au ţinut un important congres la care vorbitorii s'au întrecut în a înfiera monstruozitatea guvernului :

<< Este un atac indirect, la libertăţile noastre a spus unul dintre vorbitori. Proiectul este încă o năzbâtie a “Guvernului sărăciei". Să plătim pentru că nu suntem însuraţi ? Dar cei cari, din diferite motive, trăiesc în concubinaj ? Dar cei cu două-trei neveste legitime ? Imoral, veţi zice. Dar acesta-i adevărul. Celibatarii, ca şi cetăţeni, nu pot plăti nici impozitele existente, dar încă un adaos pentru celibat ! Nu putem plăti! Şi atunci guvernul ne constrânge să ne însuram; de aci porecla proiectului: “Însoară-te că te tai !”

Bine, să ne însurăm! Dar nu toţi celibatarii sunt apţi pentru aceasta. Dacă guvernul urmăreşte cu tot dinadinsul aceasta, n'are decât să spună şi să ne oblige prin lege; dar in acest caz trebuie să comande doctorului Voronof câteva menagerii cu maimuţe (notă: Serge Voronoff un celebru medic în epocă,  care dezvoltase o tehnica de transplantare a testicolelor de maimuţe bărbaţilor…cu probleme). Altfel intenţia este fundamental imorală. >>

După lungi şi sgomotoase discuţii, congresul celibatarilor a adoptat o rezoluţie prin care cere ca proiectul să fie amendat prin introducerea următoarelor dispoziţiuni: Pentru aplicarea şi executarea acestei legi, guvernul este obligat a pune la dispoziţiunea celibatarilor o maşină de fabricat bani. Dacă nici pe această cale celibatarul nu isbuteşte să-şi plătească datoriile către fisc, inclusiv impozitul pentru celibat este obligat să se însoare în lăuntrul unui termen de 60 zile, Statul punându-i la dispoziţie, bineînţeles la nevoie, cheltuielile inerente operaţiunei de întinerire.

La protestele celibatarilor s'au raliat senatorii din aceasta categorie, cari au declarat că un asemenea proiect nu este - nici mai mult nici mai puţin - decât o...nereuşită epigramă la adresa lor.”

Articolul publicat în „Ilustraţiunea română“ din 16 aprilie 1931 este disponibil în Biblioteca Digitală a Bucureştilor.