Tu ce dai înapoi lumii?

Tu ce dăruieşti lumii?

Poate am să te dezamăgesc dacă am să-ţi spun părerea mea: nu cred că noi, românii, suntem o "specie" aparte. Nu cred că facem lucrurile diferit şi nici că avem preocupări diferite faţă de alte popoare. Cred cu tărie că suntem un popor frumos, care ştie să dăruiască şi să primească.

Ştiu şi eu, ca şi tine, comentariile de prin ziare şi de pe reţelele sociale: că românii nu sunt uniţi, că românii sunt hoţi, că românii fug după himere, că ţara este frumoasă, dar din păcate este locuită. Însă mai ştiu şi că aceste judecăţi sunt din ce în ce mai rare. De ce? Tocmai pentru că există mulţi tineri care le pun în umbră, realizând lucruri extraordinare şi promovând România în lume.

Nu trece o zi fără să citesc despre români care au inventat ceva, despre români care au lansat un proiect uimitor, despre tineri care au cucerit cele mai râvnite joburi din lume, despre oameni care îşi iubesc ţara şi îi poartă numele cu mândrie peste hotare. Sunt fascinată de inteligenţa, pasiunea şi bucuria pe care le au românii şi de dorinţa lor de a reuşi. Un exemplu grăitor este Mihaela Noroc, al cărei nume este peste tot, în toată presa internaţională. Respect!

Vei spune că aceste cazuri sunt rare şi că ai nevoie de un car de noroc să ajungi acolo sus, pe culmile succesului. Însă norocul nu are nimic de-a face cu situaţia dată.

Toţi suntem capabili de lucruri senzaţionale, toţi putem să cucerim lumea şi să ne câştigăm respectul şi susţinerea celor din jur. Iar ca să ajungem în vârful muntelui avem nevoie de două lucruri: să învăţăm să dăruim şi să primim. Nu zic că este simplu, ci că se poate! Că totul este posibil.

1. A dărui

În momentul în care dăruim, când cinstim pe cineva cu darul nostru, opţiunea de "a primi ceva în schimb" ar trebui dezactivată.

Majoritatea acţionează cu opţiunea aceasta activă, uneori chiar fără să-şi da seama. Facem un pas, un gest, o bucurie cuiva - ca să păstrăm o uşă deschisă. Să avem şansa ca vreodată, la nevoie, să apelăm la acea persoană şi să îi cerem ajutorul. "Ştii, te-am ajutat atunci când ai avut nevoie! Îmi poţi întoarce gestul?!"

Când vom învăţa să dăruim din suflet, cu toată puterea şi cu tot curajul din noi, atunci lucrurile vor începe să se schimbe. Şi nu în afară, ci în interiorul nostru. Vom vedea lumea cu alţi ochi, pentru că nu vom mai aştepta nimic de la ea.

2. A primi

Să înveţi să primeşti este la fel de important. În primul rând, este o noţiune inclusă în cea de "a dărui". Atunci când dăruieşti, primeşti automat. În al doilea rând, deşi nu recunosc, mulţi oameni nu ştiu să ceară şi să primească tot ce-şi doresc. Aşteaptă ca lucrurile să se întâmple. Aşteaptă să-i ajute cineva. Aşteaptă ca economia, prietenii, mentorii, şefii, partenerul, viaţa să-i recompenseze în vreun fel. Susţin că sunt pregătiţi să se schimbe şi să primească totul, însă nu cer nimic de la viaţă, nu fac nimic pentru sufletul lor, îşi ocolesc visele, le amână şi le îngroapă, până când "vor fi timpuri favorabile". Ei, acestea nu vor fi niciodată!

A primi este o artă care se învaţă. Iată câţiva paşi ca să ajungi maestru în arta primirii:

- fii recunoscător pentru tot ce ai acum.

- bucură-te pentru fiecare clipă din viaţa ta.

- viitorul nu-ţi va aduce bucurie, dacă nu o simţi deja în acest moment.

- învaţă în fiecare zi ceva nou.

- degeaba înveţi dacă nu aplici ce ai învăţat!

- află ce-ţi doreşti TU să faci cu adevărat, nu ce "ar trebui".

- fă un mic pas în direcţia visului tău, acţionează chiar dacă nu eşti pregătit, chiar dacă ţi-e frică.

- nu te ataşa de rezultate, bucură-te de drum.

- învaţă să accepţi că atât succesul, cât şi eşecul, sunt unul şi acelaşi lucru: cel mai bun lucru care ţi se putea întâmpla!

- tot ce primeşti este bine pentru tine: bine sau rău, corect sau greşit, noroc sau ghinion - acestea sunt doar nişte opinii, nişte judecăţi. Cum ar fi să le priveşti din alt unghi? Acela din care totul este bine acum!

- primeşte fără să te simţi obligat să dai ceva în schimb.

- dăruieşte din suflet, fără să aştepţi ceva în schimb.

- acceptă-te şi iubeşte-te pe tine însuţi cu toată puterea ta. Şi ce dacă ai dat-o în bară de nenumărate ori? Aşa ai ajuns aici!

Într-un anumit moment din viaţa mea (la 37 de ani, după un accident de maşină), am renunţat la vină, am început să mă iert. În spatele ruşinii, al fricii, al remuşcărilor, am găsit ceva ce nu credeam că am: putere, frumuseţe, libertate.

După doi ani de exerciţii de dezvoltare personală, pentru prima dată mi-am dat seama că toate "defectele" pe care mă luptam să le înţeleg şi să le elimin, îmi creează personalitatea. Că sunt ciudată, că sunt diferită şi că ador lucrul ăsta.

Când am creat proiectul Invisible Us, multe voci au susţinut că, deşi este orginal, este foarte greu de pus în practică. Mulţi mi-au spus să-mi văd de treabă şi să nu mă las purtată de vise. Să stau în banca mea. Mi s-a spus că nimeni nu mă va ajuta. Că românii nu sunt uniţi. Că nu se poate.

Şi da, timp de 6 luni am crezut toate lucrurile de mai sus, fără să-mi dau seama. Pentru că aveam nevoie de confirmare ca de aer. Însă, din fericire, în lunile astea am învăţat că ceea ce-mi doresc cel mai mult pe lume este să călătoresc şi să ajut oamenii şi că dorinţele mele nu au nevoie de confirmare şi nici nu pot fi pe placul tuturor. Şi am început să fac un mic pas în direcţia lor.

Am refăcut planul original, mi-am reactivat curajul şi pasiunea, am creat o campanie de strângere de fonduri şi acum sunt pe drumul meu. Da, drumul meu cel complicat şi diferit, poate destinat succesului sau eşecului, însă de care mă bucur în fiecare clipă ca un copil.

Cred că atunci când dăruieşti ceva lumii în care trăieşti, primeşti în acelaşi timp - fără să ceri - cel mai mare dar al vieţii: fericirea.

Invisible Us este un proiect născut din dorinţa de a-mi trăi viaţa aşa cum îmi place: călătorind şi dăruind. Toate ideile de mai jos mă definesc pe mine, ca om. Iată despre ce este vorba:

- voi face o călătorie în jurul lumii, pentru a descoperi şi explora frumuseţile acestui pământ. Plecarea este în luna aprilie.

- voi împlini visele a peste 100 de copii întâlniţi în drumul meu.

- voi face voluntariat pe 6 continente, în diverse misiuni, pentru a învăţa.

- voi realiza reportaje şi interviuri (text, foto, video) cu localnicii lumii.

- voi ajuta la construirea unei şcoli şi voi vorbi cu tinerii despre vise şi importanţa lor.

- voi promova România în lume şi, după această călătorie, atenţia mea se va îndrepta spre toţi copiii noştri, din ţară.

- voi încerca să transform sentimentele şi credinţele celor din jur: nimeni nu este invizibil! Toţi avem o poveste de spus. Toţi suntem importanţi!

- voi aduce în casele voastre, pe ecranele calculatoarelor voastre, poveşti uimitoare din întreaga lume.

De ce? Tocmai pentru a demonstra ce am spus la începutul acestui articol: românii nu sunt o "specie" aparate. Oamenii, în esenţă, sunt la fel.

Românii sunt uniţi, românii pot face diferenţa şi pot să-şi facă ţara cunoscută în lume prin fapte extraordinare, românii au un cuvânt de spus şi învaţă în fiecare zi să dăruiască şi să primească.

Tu ce dăruieşti lumii?

Dacă îţi place proiectul meu, Invisible Us, şi dacă vrei să îi ajutăm pe copii şi să promovăm România în lume, iată aici mai multe detalii. Deja este în presa de la noi şi internaţională: pe CNN, in revista lui Ashton Kutcher, pe BuzzFeed, pe BoredPanda, pe blogul Redbull, pe Adevărul, în Forbes etc.

Fii alături de mine şi vom schimba mentalităţile împreună. Mulţumesc!

Foto: Vlad Semen. Mai multe fotografii pe BoredPanda.