Malaga, destinaţie paradisiacă
0
Dacă poetul Vicente Aleixandre n-ar fi alipit acest adjectiv destinaţiei cosmopolite Malaga, orice alt vizitator, chiar şi lipsit de imaginaţie, ar fi putut s-o facă. Elegantă şi maiestuoasă, Malaga este perla Andaluziei.
Nici nu ştii pentru ce e mai cunoscută: pentru celebrul vin care-i poartă numele, pentru că soarele străluceşte generos şi abundent peste 300 de zile pe an, pentru că l-a zămislit pe Antonio Banderas, latino-loverul care încă mai stârneşte pasiuni sau pentru că aici s-a născut Picasso? Omul care a primit la naştere nu mai puţin de 14 prenume şi care avea să revoluţioneze artă contemporană este în atenţia turiştilor de pretutindeni printr-un muzeu, situat pe strada Merced, la câteva minute de teatrul Cervantes. Vă recomand să nu pierdeţi prilejul de a constata evoluţia artistică a lui Pablo Picasso, excelent ilustrată prin colecţiile expuse.
Cetatea Alcazaba a fost ridicată în secolul 8 pentru a asigura apărarea împotriva raidurilor piraţilor care atacau frecvent Malaga. Monumentală ca şi suratele ei din Andaluzia, acesta construcţie maură impunătoare a fost excelent conservată. Este o fortăreaţa impresionantă, cu zid dublu, porţi fortificate şi coloane romane.
Regii Nazari ai Granadei, au extins Alcazaba, conferindu-i alonja uneia dintre cele mai strălucitoare reşedinţe regale.
FOTO: Cetatea Alcazaba, Malaga
Chiar lângă cetatea Alcazaba se află Castelul Gibralfaro. Este o construcţie magnifica ale carei ziduri iradiază istorie prin toţi porii.
Castelul găzduieşte Muzeul de Arheologie care conţine colecţii extrem de valoroase, începând cu paleoliticul. Vizitarea acestui castel nu trebuie ratată cu niciun chip. (FOTO: Castelul Gibralfaro, Malaga)
Catedrala din Malaga numită şi „Catedrala în flacari” a fost construită din secolul XVI până la sfârşitul secolului XVIII.
Urmarea acestui fapt este aceea că prezintă stiluri arhitectonice foarte diferite, de la cel gotic până la cel renascentist şi baroc.
Fă o plimbare pe bulevardul Paseo del Parque, pentru a admira grădinile „El Parque”. 30 de ani au fost necesari pentru lucrările de amenajare ale acestui parc, cotropit de vegetaţie luxuriantă, din care răsar semeţ diverse specii de palmieri. Mi-a plăcut enorm că municipalitatea s-a gândit să amplaseze plăcute cu denumirea şi originea speciilor de plante cultivate pe ambele părţi ale bulevardului.
Catedrala din Malaga FOTO: stancosty.blogspot.ro
Câteva minute de stat pe o bancă şi privit la doamnele în vârstă cu coafuri impecabile, ce-şi iau porţia de serenitate din plimbarea zilnică pe Paseo del Parque, vor fi de ajuns pentru a te fi impregnat de atmosfera şi lumina acestui oraş.
Nu-mi permite lungimea articolului, dar măcar în treacăt aş vrea să descriu lumina pe care soarele o revarsă nu numai asupra acestui oraş, ci asupra întregii Costa del Sol. Este o lumina grea şi dulce că mierea, care da călătorului o senzaţie instantanee de pace şi impresia că se află într-un timp diferit, guvernat de alte coordonate.
Calea Larios este si centrul comercial al Malagăi. Dacă o priveşti dintr-un capăt în altul, cu soarele fierbinte oprindu-se în cearşafurile imense atârnate între clădiri, imaginea asta îţi va rămâne pentru totdeauna în minte prin eleganţa ei particulară. Din Calle Larios porneşte un adevărat labirint de stradele extrem de înguste, cu branduri celebre dar şi magazine locale. O sumedenie de baruri înşirate te ademenesc, iar la Casa Mira, poţi mânca o îngheţată perfectă. Sau aproape perfectă.
16 plaje se înşiră pe cei 14 km de coastă ai orasului Malaga. Despărţite de furnicarul uman prin nişte esplande, plajele atrag turişti de pretutindeni. Este raiul celor care vor să facă sport. De la paraşutism, până la pescuit, navigaţie sau windsurfing, se poate practica orice sport pe apă.
Bucataria Malagai se încadrează în gastronomia Andaluziei şi în cea mediteraneană. În mod evident, există în meniurile restaurantelor mult peste şi fructe de mare, legume şi măsline, gazpacho şi ajoblanco, supe de peste şi roşii, etc., etc. Orice ai mânca are gust bun şi uşor, asta e sigur.
Ca peste tot în Spania, localnicii sunt amabili şi zâmbitori şi-ţi creează impresia (corectă), că sunt acolo doar ca să te servească pe tine. Nu degeaba Garcia Lorca le acorda nemurirea, spunând despre aceştia că „au inima în ochi”.
„Sa călătoreşti a devenit atât de usor”, spunea un cronicar. Îi dau dreptate şi va dau întâlnire în viitorul articol pentru a vă vorbi despre Sevilla. Este un oraş care m-a ameţit ca o beţie...
Se încarcă comentariile...
