De parcă nu ar fi suficient că această tehnică este cel puţin controversată (nu doar exploatarea, ci şi „simpla” forare), cei de la firma respectivă încalcă fără nicio jenă unul dintre cele mai elementare drepturi garantate de constituţie: cel la proprietate. Toate astea în condiţiile în care autorităţile şi presa au cam închis ochii...

Totuşi, există o mână de oameni, care, spre marea lor cinste, s-au revoltat pentru... normalitate. Poate cel mai cunoscut dintre ei este Willy Schuster. Am avut ocazia să îl cunosc acum câţiva ani, când împreună cu un grup de turişti l-am vizitat la el acasă în Moşna. Acest sat transilvănean, locuit până nu demult  în marea lui majoritate de saşi, oferă unul dintre cele mai frumoase peisaje rurale ale României (întrecut poate doar de mult mai puţin celebrul său „frate de suferinţă în ale foratului”, Alma Vii).

Aici s-a stabilit Willy Schuster împreună cu familia sa. De loc este din Oradea şi din câte îmi aduc aminte, ne-a povestit că a lucrat ca şi translator pentru diferite companii din Germania şi Elveţia, care se ocupau cu agricultura ecologică. Nu a trecut mult şi a început să urmeze şi el cursurile respective iar în cele din urmă s-a stabilit la Moşna, lângă Mediaş, şi a început să pună în practică cele învăţate. Îmi maintesc şi acum cât de mândru era pe „invenţia sa”: un grajd pe jumătate deschis, în care vacile pe care le creşte pot umbla nestingherite. De asemenea ne-a arătat porcii săi „de Bazna”, un soi care pe vremuri era răspândit în toată Transilvania. Pentru a-şi cumpăra exemplarele pe care ni le-a arătat, Herr Schuster a trebuit să mearga până în Germania parcă... Ne-a mai arătat şi mălaiul pe care îl creşte în grădină, soi autentic de Moşna, care din cauza apariţiei noilor soiuri nepământene şi a exodului masiv al populaţiei autohtone, este şi el pe cale de dispariţie... La sfârşit am avut voie să gustăm din minunatele lor preparate. Willy Schuster împreună cu familia sa locuisc în Moşna în micul lor paradis dintr-un sat transilvănean, cu micile plăceri şi greutăţi pe care le presuspune acest gen de viaţă, traiul lor simplu bazându-se pe legile arhaice ale pământului, cu respect faţă de natură şi Dumnezeu. Produsele lor (cele mai bune brânzeturi pe care le-am mâncat vreodată) se vând la magazinele de specialitate din Sibiu şi celor care au plăcerea să le calce pragul.

Ca şi Willy şi Lavinia Schuster sunt mulţi, însă puţini au curajul să o arate. Sunt mulţi care trăiesc în „normalitatea” aceasta care devine din ce în ce mai mult o raritate, distrusă fiind şi de noi, cei care ne complacem într-o viaţă cotidiană „modernă”, în care mergem 8 ore pe zi la lucru, ne întoarcem acasă mult prea obosiţi şi „stresaţi” pentru a ne bucura de adevăratele plăceri ale vieţii...  Dăm şi de o aparentă bunăstare, care ne face să rămânem „reci” când undeva în România, o firmă face abuz de forţă şi îşi bate joc de nişte nenorociţi, punându-le în pericol până şi sursa de apă potabilă. Şi uite că un simplu ţăran se revoltă şi prin exemplul său mobilizează oameni din toată ţara să îl ajute...

Haideţi să îi ajutăm şi noi pe aceşti oameni! Când mai treceţi prin Sibiu, opriţi-vă pe la magazinul de produse ecologice din Microregiunea Valea Hârtibaciului şi cumpăraţi produsele de aici. Când mai aveţi prieteni „din străinătate”, nu îi duceţi doar la restaurantele elegante „din centru”; mergeţi la ţară, la rudele sau prietenii de acolo şi rugaţi-i să vă facă ceva bun, ceva „din casă”. Rugaţi-i să vă plimbe cu căruţa prin sat, să vă dea o ţuică şi să vă facă o pâine în cuptor şi daţi-le la sfârşit banii care i-aţi da la restaurant. Vă garantez o situaţie din care veţi câştiga cu toţii: dvs şi invitaţii dvs veţi fi încântaţi de a fi mâncat cea mai gustoasă şi sănătoasă mâncare posibil, iar gazdele dvs vor câştiga nu doar nişte bani (care sigur nu îi scot afară din casă), dar şi mândria că ceea ce fac ei este cu adevărat valoros şi ar fi păcat să se piardă... La fel am făcut şi noi cu turiştii noştri la Moşna la familia Schuster şi nu am regretat niciodată...