Tinder, aplicaţia care promovează întâlnirile superficiale

Aplicaţie Tinder îţi permite să vezi potenţialii parteneri aflaţi în proximitate

O nouă aplicaţie prin care îţi poţi găsi un posibil partener face furori în Statele Unite ale Americii. Pe cât de superficială este, se dovedeşte pe atât de eficientă. Tinder, pe numele său oficial, este o aplicaţie care îţi permită să faci judecăţi de valoare doar pe baza aspectului fizic.

Aplicaţia îţi arată la întâmplare poze cu oameni care se găsesc în vecinătatea ta şi care pot deveni potenţiali parteneri. Acest „GPS al dragostei” te îndrumă prin intermediul unui mecanism simplist bazat pe „da” sau „nu” să-ţi asiguri o întâlnire cu un/o vecin/ă, un/o coleg/ă sau un/o străin/ă.

Tinder este una dintre aplicaţiile pentru iPhone care a devenit extrem de populară la doar şase luni de la lansare. Renumele aplicaţiei a crescut atât de mult încât a dat naştere unui aşa-zise boli generată de utilizarea intensă: Tinderitis sau senzaţia de inflamare a degetului cauzată de aprobarea sau respingerea oamenilor oferiţi ca potenţiali parteneri, afirmă „Huffington Post”.

Tinder este aplicaţia ideală pentru că oferă toate lucrurile pe care oamenii adoră să le facă în mediul online, dar pe care nu le recunosc voit: să acţioneze superficial, să facă judecăţi bazate pe înfăţişarea altora, să vadă ce părere au alţii, dar şi să stimuleze egou-ul. A transformat judecăţile de valoare într-o adevărată distracţie, ceea ce îndeamnă oamenii să ia parte la acest joc, potrivit „Huffington Post”.

„Oamenii nu privesc Tinder ca pe o întâlnire în mediul online, îl privesc mai degrabă ca pe un joc. Eu, personal, îl văd ca pe un concurs de frumuseţe alături de mesaje”, crede Rachel Ellicott, student în anul al II-lea ca Universitatea Cornell care a descărcat aplicaţia pentru a o testa.

Tinder s-a lansat prima pentru prima dată în cadrul unei petreceri de la Universitatea Carolina de Sud din Statele Unite ale Americii şi s-a extins rapid şi în alte campusuri universitare, fiind parte a platformei hotornot.com, site care permite utilizatorilor să evalueze înfăţişarea străinilor.

Judecata superficială poate fi reconfortantă

După ce se loghează cu contul de Facebook, utilizatorilor Tinder li se prezintă oamenii singuri din regiunea lor, după care li se cere să-şi dea cu părerea asupra unor potenţiali parteneri. Aceştia aprobă sau nu potenţialii parteneri în funcţie de pozele pe care le au şi de puţinele detalii despre interesele şi prietenii comuni. Doar dacă şi unul şi celălat dintre utilizatorii Tinder se plac reciproc, atunci li se permite să înceapă o conversaţie. Acest lucru este benefic din moment ce se reduce cu mult cantitatea de mesaje primite pe alte servicii online de acest fel.

Deşi unul dintre co-fondatorii aplicaţiei, Justin Mateen, a refuzat să precizeze care este numărul utilizatorilor activi pe care aplicaţia i-a atras, acesta spune că Tinder este descărcată zilnic aproape de 20.000 de ori, 60% din utilizatori verificând zilnic aplicaţia, mulţi dintre ei consultând aplicaţia chiar de şase ori pe zi.

Secretul succesului pentru Tinder este butonul marcat cu „X”. Într-o lume socială şi digitală îmbibată de „like-uri”, „inimioare”, „favorit” şi „thumbs up (degetul sus)” destinate să asigure o legătură între oameni, Tinder îi încurajează să judece într-un mod superficial. Pe cât de nemilos ar părea, pe atât de real este acest lucru, pe alocuri fiind chiar reconfortant, evidenţiază publicaţia americană.

Tinder este precum vechiul Facebook: un mijloc pur şi nealterat de „disecţie” a înfăţişării fizice, fără detalii suplimentare despre articolele citite recent sau aplicaţii menite să încetinească procesul de jucată. Controlul aplicaţiei este unul mult mai simplisit faţă de cel oferit de Facebook, ceea ce o face extrem de populară şi de plăcută.

Creatorii aplicaţiei au proiectat-o în aşa fel încât evaluarea partenerilor să fie pe cât de rapidă, pe atât de subtilă şi de liberală. În loc să elimine complet partenerii prin intermediul butonului cu „X”, utilizatorii Tinder pot pune pozele de-o parte, ca şi cum acestea ar fi intrat într-un con de umbră. Toate aceste caracteristici simpliste ale aplicaţiei au făcut ca aceasta să fie exact ceea ce lumea vrea: o aplicaţie care permite ca oamenii să vadă de cine sunt atraşi şi pe cine atrag la rândul lor.

Această nouă aplicaţie s-a folosit de tehnologie pentru a-i ajuta oameni să-şi manisfeste atracţia reciprocă, o manifestare care, din cauza egoului, a normelor sociale şi a disputelor interpersonale, a fost ţinută închisă până acum. Tinder este echivalentul digital al unei petreceri în care ştii cu siguranţă care dintre cei/cele prezenţi/e este atras/ă de tine.

În locul complimentelor lascive primite de la străini pe reţele sociale precum Facebook sau pe site-uri de profil, utilizatorii Tinder au ocazia de a înţelege daca alţi oameni îi plac sau nu. În acelaşi timp, există şi teama de respingere, dar parcă în acest refuz constă farmecul Tinder.

„Aplicaţia oferă celor din cultura noastră permisiunea de a evalua alţi oameni bazată doar pe aspectul fizic, învăţându-ne să punem un «X» pe cei care nu-i considerăm atrăgători, ci prea bătrâni, prea scunzi şi cu prea mult păr facial. Mai presus de toate, ne învaţă că întâlnirile sunt un proces bazat numai pe atracţie fizică”, se plânge Carlina Duan, colaborator la ziarul studenţesc „Michigan Daily” al Universităţii din Michigan.

Tinder, o adevărată stare emoţională

Pare a fi o critică justă. Dar oare de ce se pune atât de mult accent pe refuzurile generate de aplicaţie şi nu pe „like-uri”? Căci, în fapt, ceea ce Tinder mai face este să-ţi arate cine te place cu adevărat, indiferent de cine este vorba.

Această informaţie profund personală, utilă şi venită aproape instantaneu face ca Tinder să devină o dependenţă, fiecare potrivire dintre parteneri alimentând o stare emoţională.

Cercetările au arătat că „like-urile” primite pe Facebook şi retweet-urile de pe Twitter pot elibera un val de dopamină în corpul utilizatorului, care, în unele cazuri, poate duce chiar la dependenţa de reţele sociale, arată „Huffington Post”.

Ar trebui să ne gândim acum la efectul chimic produs în corp de feedback-ul imediat al acestei aplicaţii, care se rezumă la un nivel mult mai personal. În timp ce Facebook îţi spune cui i-a plăcut actualizarea ta de stare, Tinder îţi spune cine te place cu adevărat. Cât va trece oare până când oamenii vor trece de la plăcerea acestui sentiment la dependenţa de el? În cazul expansiunii acestei aplicaţii, timpul în care cele două sentimente sunt înlocuite va fi unul foarte scurt.

Popularitatea acestei aplicaţii subliniază, dar şi alimentează o obsesie de care oamenii au habar. Tinder sugerează că suntem în căutarea a cât mai multe „like-uri” şi a dorinţei de afirmare. Noua boală generată, Tinderitis, are ca scop aflarea numărului de străini care ne plac şi dacă suntem cu adevărat atrăgători/e.