Ştii că America are un preşedinte ciudat, dar nu eşti curios ce face, deloc! Nici ce fac Rusia, Uniunea Europeană şi China. Eşti rupt de lume – cum se spune. Te-ai rupt demult şi aşa vrei să trăieşti, rupt. De ce? Te-au dezamăgit: partidele, politicienii, activiştii, sindicatele, intelectualii, naţionaliştii, televiziunile, formatorii de opinie, capitaliştii, primarul, fotbalul românesc, societatea, poporul, mai cu seamă poporul! Ai suferit o mare dezamăgire. Nu-ţi mai aminteşti când anume, dar atunci ai decis să te rupi. Refuzi orice speranţă. Ai avut speranţe, cândva, dar ţi-au tocat spiritul, ţi-au irosit energiile, e mai bine fără speranţe! Poate să se întoarcă şi comunismul, să fie sănătos, nu te interesează! Trăieşti în carapacea ta, e viaţa ta.

Dar uite că într-o seară te-a sunat vechiul tău prieten, vechi din tinereţe. N-aţi mai vorbit de mai bine de... nici el nu şi-a amintit câţi ani au trecut! Şi te-a întrebat direct: ce faci?, ce-ai văzut?, ce citeşti?, ce părere ai despre...?, care sunt noutăţile? Şi tu i-ai zis că ai avut o operaţie ceva mai complicată, ai fost obligat să apelezi la economii, i-ai dat medicului, care n-a vrut să ia banii, dar tu ai insistat, până la urmă ai scăpat, eşti bine! Bravo! – te-a încurajat. Totuşi, el a revenit: şi ce-ai mai făcut? Dar n-a aşteptat să bălmăjeşti ceva şi a pornit să-ţi spună ce-a văzut, ce-a citit, cu cine s-a întâlnit, pe cine a cunoscut, cine i-a scris, pe unde a fost, ce părere are despre... Zgomotele unei alte lumi te-au luat prin surprindere, te-au intimidat şi, foarte repede, te-au enervat. I-ai spus că pe tine nu te mai interesează aceste chestii, să nu-şi mai bată gura de pomană... Şi cum poţi să trăieşti aşa? – a fost curios vechiul tău prieten. Şi întrebarea lui ai simţit-o ca pe o mare jignire. Trăieşti ca un vierme, asta a vrut să-ţi spună. Şi atunci l-ai urât. Cu toată puterea ta. L-ai urât nu pentru că a fost arogant, ci pentru că intrase cu bocancii în viaţa ta. Viaţă de vierme. Care se târăşte, de la o leafă la alta, în acelaşi apartament închiriat, atent la contorul de lumină şi la consumul de apă caldă. El n-a înţeles şi nici nu ţi-a respectat alegerea în viaţă. E alegerea ta. Să-i ia dracu’ pe toţi!

Trăieşti ca un vierme, asta a vrut să-ţi spună prietenul. Şi atunci l-ai urât. Cu toată puterea ta.

Dar nu te-ai lăsat nici tu mai prejos, spunându-i că a rămas acelaşi entuziast, idealist, adică, i-ai dat de înţeles că nu s-a maturizat, că e un fraier care trăieşte în continuare într-o lume mincinoasă, care nu oferă nicio lumină, nicio speranţă. Poftim, să priceapă că s-a plafonat şi tot prost a rămas! El a râs şi nu ţi-a răspuns. Şi râsul său, venit din aceeaşi lume, pe care ai părăsit-o demult, te-a jignit.

V-aţi luat la revedere cu promisiunea că veţi mai vorbi curând. O minciună. Apoi, te-ai întors la viaţa ta.