Eşti derutat: pantalonii au fost spălaţi de mai multe ori în timpul verii, la maşina de spălat. Cum de-a rezistat posterul ăsta la apă şi detergenţi? E mototolit rău, dar nu-i distrus. Poţi să citeşti numele oamenilor pe care aveai de gând să-i inviţi, să te întâlneşti cu fiecare, la o cafea, la un şpriţ, la o terasă, vara e lungă. Vara a trecut. Lista a rezistat la spălături. Procesul chimic n-a afectat nici hârtiuţa şi nici numele scrise cu pixul, cu mâna ta, foarte ciudat! O fi fost detergentul prost? Dar lista nu s-a şters din mintea ta.

De exemplu, Radu. Cu el trebuia să te vezi la o bere artizanală, că tot sunt la modă berile astea. De vreo trei ori aţi fixat întâlnirea la telefon, o dată ai contramandat-o tu, a doua oară el şi a treia oară nici n-aţi mai confirmat, s-a dus ziua promisă întâlnirii. Te-ai consolat că berea artizanală te deranjează la burtă, mai bine că n-ai băut şi vara a trecut fără Radu.

Alte două nume au avut aceeaşi soartă: promisiuni, amânări, confirmări, reconfirmări, pe e-mail, pe SMS, degeaba! Poţi să ai şi zece telefoane mobile şi alte o sută de canale de comunicare, dacă nu-ţi vine să te vezi, atunci înseamnă că nu trebuie să te vezi, oricât ar fi vara de lungă. Asta e, n-a venit impulsul interior, nu s-a mişcat interiorul! Alte patru nume sunt pe listă, nici măcar n-ai încercat să le scrii un e-mail. Nu i-ai mai văzut demult. Şi cu ei aveai ce să vorbeşti. Iarăşi, tehnologia asta nu ţi-a folosit la nimic.

Sunt şapte nume scrise cu pixul, la începutul verii. Vara a trecut şi nu te-ai întâlnit cu niciunul.  

Mai bine era pe „vremuri“, când nici telefon fix nu aveaţi. Te duceai la Leonard, urcai trei etaje, sunai la uşă, îţi deschidea maică-sa, săru-mâna, Leo este acasă?, te poftea în camera lui, îţi zicea că Leo e plecat în oraş, dar trebuie să vină, îţi făcea o cafea, dar uite că venea şi Marius, tot în căutarea lui Leo, după o oră venea şi Sănducu, şi puneaţi de un whist în trei, Leo întârzia, nicio problemă, apărea şi Liviu, făceaţi un bridge, venea şi sora lui Leo, care chibiţa, ascultaţi muzică la mag, se făcea seară, intra şi Leo mirosind a bere, pe unde, dracu’, ai umblat?, hai să facem un bridge!, fugeai după nişte sticle de bere pe unde prindeai deschis, stăteaţi până târziu, vara era lungă. Uite că se putea! Nu aveai listă pe hârtiuţă cu Leo, Marius, Sănducu şi Liviu...

Acum, nu s-a putut nici măcar să te vezi cu un om. Inerţia e mare. Atunci, de ce-ai mai făcut lista cu cei şapte? Ce aveai să le spui? Îţi doreai să-i vezi? Ţi-a fost dor de vreunul? (Oare, din cei şapte, te-a pus cineva pe lista lui?) Mai bine recunoaşte că ţi-a fost teamă că ai să-ţi petreci singur vara. Singur ai trecut-o. Cu lista în buzunarul pantalonilor. Îţi vine s-o rupi şi să uiţi vara. Dar a venit toamna. E lungă toamna. Altă listă scurtă?