Cătălin Sandu nu este arhitect. Ba chiar atunci când l-am contactat, mi-a atras atenţia că toată presa a greşit atunci când a preluat materialul video care pe adevarul.ro a strâns peste 11.000 de like-uri.

 Toată lumea i-a numit arhitecţi, dar Cătălin este student în anul VI la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, iar în afară de acest concurs, experienţa lui profesională se limitează doar la două colaborări pe termen scurt cu două birouri de arhitectură locale.

De pe Facebook la concurs

 

Concursul a început în 2009, când Graham Hill, fondatorul treehugger.com a lansat competiţia pentru designul unui apartament compact din New York.

 

Un coleg de facultate a postat pe Facebook tema şi linkul către concurs. Era începutul vacanţei de iarnă, deci aveam timp destul pentru ceea ce credeam că va fi un mic proiect de apartament. Ulterior am realizat că desfăşurarea concursului nu este una clasică, în care trimiţi ideea până la o dată fixă, iar juriul decide câştigătorul. Era un concurs de tip crowdsourcing, în care toate ideile sunt vizibile atât juriului cât şi celorlalţi participanţi, iar în urma sugestiilor celorlalţi se pot aduce modificări şi îmbunătăţiri până la deadline”, povesteşte Cătălin Sandu.

 

Aşa au ajuns doi prieteni din copilărie să participe. Cătălin îl cunoaşte pe Adrian Iancu de 10 ani, fiind prieteni de familie. Nu lucraseră niciodată la un proiect comun. Dar după ce a citit tema concursului, Cătălin l-a sunat şi i-a propus să ducă ideea la bun sfârşit împreună.

 

O casă inspirată de containere de marfă

 
Foto
Casa Life Edited - partea 1
 
Foto
Casa Life Edited - partea 2
 
Video

 

Ideea e foarte simplă. Ne-am uitat cum arată apartamentul iniţial, am poziţionat baia şi bucătăria pe una dintre laturile scurte cât mai aproape de instalaţiile existente, în acelaşi timp încercând să le ţinem într-o amprentă cât mai mică, iar apoi ne-am axat pe spaţiul principal pentru a fi generos, dar să nu aibă o compartimentare standard. Un perete mobil ni s-a părut cea mai eficientă soluţie”, spune Cătălin Sandu.

 

Dacă unii îşi găsesc inspiraţia în natură, în istorie sau în lumea din jurul lor, cei doi tineri români s-au uitat la cum sunt compartimentate locuinţele făcute din containere de marfă şi la interioarele ambarcaţiunilor unde spaţiul este foarte restrâns. „Cred că cel mai extrem exemplu pe care l-am luat în calcul au fost toaletele de tren sau din avion”, spune amuzat Sandu.

 

Un lucru important în acest concurs a fost faptul că aproximativ patru obiecte de mobilier au fost puse la dispoziţia concurenţilor. Patul matrimonial, paturile suprapuse şi masa de dining au fost printre ele. De la ele şi apartamentul iniţial, cei doi au pornit în realizarea unei locuinţe în permanenţă transformare. „La fel cum o canapea este inutilă pe timpul nopţii, un pat este în timpul zilei, tot aşa am încercat să gândim şi camera invitaţiilor, poziţionând paturile dedicate acestora pe spatele peretelui mobil. Astfel spaţiul se micşorează rareori, doar când camera invitaţilor este folosită”, explică Sandu.

 

Cei doi au câştigat concursul deşi nu se aşteptau, iar apoi au primit o listă din partea organizatorilor cu idei care ar îmbunătăţi interiorul sau care ar reduce costul de execuţie. Tinerii români nu au fost implicaţi în proiectarea finală a apartamentului, ideea lor fiind preluată de biroul de arhitectură Guerin-Glass Architects din New York.

 

Totul trebuie să fie în armonie

 

Apartamentul Life Edited se transformă în permanenţă pentru a putea permite modularităţi greu imaginabile. Practic, în interiorul apartamentului sunt opt spaţii funcţionale, iar sufrageria şi biroul pot deveni dormitor.

 

De asemenea, pentru a reduce spaţiul folosit pentru depozitare, scaunele şi vesela se pot stoca uşor în compartimente. Scaunele se pliază şi se introduc în dulap, vasele se introduc unele în celelalte, iar plita se pot introduce în dulap.

 

În mare toate obiectele trebuie să ocupe cât mai puţin spaţiu. Bolurile sau vasele de gătit întră una într-alta, economisind astfel spaţiu pentru depozitare. Biroul este practic un sertar cu capac şi se pot depozita lucruri în sertar, iar faţa sa superioară este spaţiu de lucru”, explică Sandu.

 

„Este un spaţiu atât de mic încât toate componentele din interiorul lui trebuie să fie în armonie. Mi s-a părut amuzant că m-au rugat să aleg până şi tacâmurile sau paharele care urmau să fie folosite în acel apartament”, mai spune studentul la Arhitectură.

 

 

Accesul la metrou e mai important decât o cameră în plus”

 

L-am întrebat pe Cătălin Sandu dacă vede un viitor al acestor locuinţe şi în România, mai ales că ţara noastră a cunoscut în perioada comunistă o transformare a spaţiilor locative. Cu toate acestea, Sandu nu vede neapărat o apetenţă pentru aşa ceva în România.

 

„Bucureştiul nu ar avea nevoie încă de aşa ceva şi nici nu ştiu dacă un astfel de model ar fi primit cu braţele deschise. Sunt convins că majoritatea locuinţelor construite în perioada comunistă pot fi mult mai eficiente de atât, dar nu cred că oraşul în sine este atât de atractiv pentru locuitorii săi încât să-i motiveze să locuiască să locuiască în spaţii mai mici, dar centrale şi să nu migreze către periferie unde au posibilitatea de a-şi construi o locuinţă individuală”, crede Cătălin Sandu.

 

Chiar el a crescut într-o cameră de 9 metri pătraţi, unde încăpea un pat, un birou şi nişte rafturi. Nu l-a deranjat niciodată suprafaţa mică, dar spune că obişnuia să schimbe locul mobilierului regulat pentru a nu se plictisi de camera lui. Pentru el “un spaţiu mai mic necesită mai puţină întreţinere  Pot trăi fericit şi într-o garsonieră, atât timp cât am un pat şi un birou unde să pot lucra în voie. Momentan accesul la metrou este mai important pentru mine decât o cameră în plus”, îşi explică Sandu viziunea.

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea