SCHIMBĂ ROMÂNIA: O româncă ia cu asalt lumea fashion design-ului vienez

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Patricia Vincent a emigrat la doar 21 de ani în Austria, iar la 26 de ani şi-a început afacerea de fashion design în capitala austriacă. Va reuşi să înfrângă prejudecăţile unei societăţi diferite şi să se impună în domeniul de care este pasionată?

Se spune că cei care imigrează către alte părţi ale lumii în general o fac că să trăiască mai bine, material şi spiritual (cei care au deja un cont bancar gras au grijă mai puţin la imigrare).  


E adevărat. 


Dar ca un imigrant să ajungă să trăiască mai bine material şi spiritual în ţara de adopţie viaţa lui nu e deloc uşoară, mai ales începuturile (care pot dura de la luni la ani). Cei rămaşi în ţara pot privi imigraţia ca o abandonare, ca o fugă din realitatea ţării respective, ca o părăsire a locurilor şi prietenilor şi poate a familiei. Ceea ce şi este, într-un fel. 

Dar unii oameni nu sunt făcuţi să stea toată viaţa în acelaşi loc, aceeaşi ţară. Odată cu evaporarea comunismului imigranţii din ţara noastră au "invadat" Europa, Statele Unite şi poate alte părţi ale lumii. Unii au plecat cu singurul gând de a fi mai bine material (dintre aceştia destui au gând de întoarcere), alţii au plecat şi cu gând de a se îmbogăţi spiritual, de a cunoaşte alte locuri şi altă lume, de a călători mai mult, de a face ceva mai mult decât cred ei că ar fi posibil doar în ţara de origine. 

  

Eu însumi fiind un imigrant (de 7 ani locuiesc în Statele Unite, prin norocul oferit de loteria vizelor americană) am o oarecare afinitate faţă poveştile altor imigranţi români care şi-au luat bocceaua în spinare şi au pornit în cele patru zări. 

  

Aşa am ajuns să o cunosc pe Patricia Vincent, o româncă creatoare de modă care şi-a găsit locul în Viena, Austria. 


La fel ca şi în alte cazuri de oameni despre care am scris, şi pe ea am cunoscut-o pe Facebook (da, ştiu, superficialitatea domină Facebook-ul...dar se găsesc şi diamante în nisip). 

  

image

Patricia e o tânără cu un background etnic mixt de ucrainean, portughez şi nigerian, plus cel românesc. S-a născut în Bucureşti şi a locuit/copilărit pe strada Teiul Doamnei. 

După o scurtă perioadă de studiu (managementul afacerilor la Universitatea Media), de lucru (un an la emisiunea TVR "Bun de Tipar") şi de afaceri (un mic magazin de haine şi accesorii) la 21 de ani (în 2002), după o serie de călătorii europene, Patricia s-a stabilit în Austria (Viena), după ce a considerat Anglia şi Franţa ca potenţiale ţări de emigrare. 

În 2006 şi-a început afacerea de creaţie de modă şi accesorii, urmând în acelaşi timp cursuri în fashion design (Landesinnung Wien der Mode und Bekleidungstechnik), având un atelier (Sieveringer Str. 18, 1190) în care modelele imaginate de Patricia prind viaţă. 

  

Povestea Patriciei e povestea imigrantului întreprinzător tipic care porneşte de la zero şi, în timp, reuşeşte să creeze ceva nu numai pentru el dar şi pentru cei din jur, fiind în acelaşi timp mândru de locul naşterii şi reprezentandu-l cu demnitate în afara graniţelor. 

  

A luat parte la câteva manifestări de profil - Design Pfad 2008, Designer Werkstatt (2009-2011), Vienna Fashion Week 2010, proiectul solo Vincent&Nell (2008-2010). În 2010 a început să creeze şi genţi de mână, după o încercare eşuată de cooperare cu un creator de genţi având un stil potrivit creaţiilor ei vestimentare.

Este prezentă şi pe Internet prin website-ul de prezentare

  

Patricia a fost amabilă să-mi acorde un interviu pentru Adevărul, interviu în care detaliază aventura ei austriacă. 

Ai un background interesant: Ucrainean, Portughez şi Nigerian, pe lângă cel românesc. Poţi să detaliezi?    

Pasionată fiind de serialul-documentar lansat de BBC "Who Do You Think You Are?”, acum câţiva ani am început să mă documentez şi să descoper amănunte ale arborelui meu genealogic. Pe scurt, părinţii mamei vin din Ucraina şi Basarabia iar cei ai tatălui din Nigeria, Benin şi Portugalia. Îmi place să cred că o mare parte din identitatea mea s-a format în perioada de timp şi locul în care m-am născut şi am copilărit: la începutul anilor '80 în Bucureşti, Teiul Doamnei. Deci, în suflet şi minte sunt româncă. 

  

Când ţi-ai dat seama că ai o pasiune pentru fashion design şi ce ai făcut în direcţia asta?    

Încă din copilărie, pasiunea pentru haine mi-a fost insuflată de către mama mea dar până la vârsta de 25 ani nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să profesez în acest domeniu. Mi se părea că majoritatea persoanelor care lucrează în modă sunt superficiale pentru că nu înţelegeam de ce împart restul lumii în categorii şi etichete. Din păcate, mult timp nu am reuşit să-i observ pe cei care sunt cu adevărat profesionişti şi care au un talent direct proporţional cu modestia. Aceştia din urmă stau "ascunşi" în ateliere, în universul lor creativ şi nu doresc să facă parte din grupul care se afişează constant la petreceri sau televizor. 

image

  

În 2002 la vârsta de 21 de ani, după o serie de călătorii prin Europa te-ai hotărât să te muţi permanent în Viena. Ce te-a îndemnat să faci asta? De ce nu Paris, Milano sau alte centre cunoscute pentru fashion design? 

Da, am avut şansa să călătoresc foarte mult începând cu vârstă de 12 ani. Posibilitatea de a rămâne în Viena a fost o pură întâmplare şi nu are legătură cu partea profesională. Mi-am dorit foarte mult să mă mut din România dar Anglia şi Franţa erau în topul favoritelor mele, nu Austria. Până în 2002 vizitasem de câteva ori Viena, mi se părea un oraş frumos, o bună destinaţie de vacanţă dar nu aş fi crezut niciodată că voi rămâne aici. M-am rupt de ţara destul de abrupt, eram studentă în Anul II la Managementul Afacerilor (Universitatea Media), lucram de 1 an la emisiunea duminicală de la TVR "Bun de Tipar" şi îmi deschisesem un mic magazin de haine şi accesorii.  

  

Cum au fost începuturile tale în oraşul adoptiv, Viena, ca imigrant? Poate sună ca întrebare cu iz politic, dar ai avut de suferit pentru faptul că ai venit din România şi că eşti de culoare? Cum te-ai descurcat cu limba, având în vedere că nu ştiai germana? Cum sunt văzuţi în general străinii în Viena? 

Începuturile au fost frumoase şi normale deoarece persoanele cu care intrăm în contact aveau impresia că sunt turistă. Culoarea pielii nu este o problemă aici aşa cum a fost/uneori mai este în România pentru că multă lume crede că vin din America, Brazilia sau Republica Dominicană. Dezamăgirea cea mai mare a apărut cam după 1 an când oamenii mă agasau cu întrebări de genul: "Din ce ţara vii?", "Dar cât mai stai în Viena?" "Dar ce meserie ai?" ; nu am reuşit să-mi echivalez studiile şi nici să învăţ limba germană la fel de repede cum am învăţat limba engleză. Germana este o limbă ilogică, nemuzicala, neatractivă. Consolarea mea venea din partea colegilor de servici, la 2 luni după ce am ajuns în Viena am fost angajată la o librărie şi ceinarie Americano-Engleză, Pickwicks.  

Tot colectivul era format din studenţi străini sau expats iar clientela era în cea mai mare parte formată din angajaţii de la UN sau elevi şi studenţi de la American School şi Webster University. Alături de ei nu mă simţeam singură şi marginalizată iar faptul că puteam să comunic în limba engleză îmi dădea putere şi mă ungea pe suflet.  

image

Am lucrat acolo aproape 4 ani, a fost extraordinar de frumos, printr-o coincidenţă, după 2 ani am aflat că soţia patronului a fost colegă de şcoală cu mama mea în clasele primare. Problemele care încă persistă cu anumiţi austrieci vin din faptul că sunt româncă şi nu vorbesc la perfecţie limba germană (este considerat un handicap pe care mi-l asum). Din ambiţie, nu mă voi schimba după dorinţele lor; voi rămâne româncă, nu-mi voi luă cetăţenia austriacă şi voi vorbi germană doar strictul necesar, mă descurc excelent în limba engleză.  

Nedrept este faptul că ura către străini este selectivă, cei veniţi din Vest sau alte continente sunt mai bine toleraţi. Multor austrieci le este teamă că esticii vin să le ia job-urile, ajutoarele sociale şi conaţionalii lor prin căsătorie. Nu înţeleg că acest pământ este doar un împrumut de la Dumnezeu şi toţi putem convieţui sub acelaşi cer dacă ne respectăm aproapele. Vina că există posibilităţi mai puţine în România tot lor le aparţine deoarece au susţinut şi adulat un monstru ca Hitler, noi am avut neşansa să fim vânduţi ruşilor iar apoi subjugaţi de comunişti.  

 Austria a fost o norocoasă: după toate atrocităţile comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cetăţenii au avut o viaţă frumoasă iar noi din păcate chinuiţi, umiliţi şi îndobitociţi. Când deschid acest subiect cu anumite cunoştinţe sau anumiţi prieteni austrieci, unii se simţ jigniţi iar alţii îmi spun că bunicii lor nu l-au iubit pe Hitler. Doar o colegă a recunoscut că bunicul ei a fost nazist.  

 Există şi foarte multe aspecte pozitive altfel nu mi-ar fi plăcut traiul aici în favoarea celui din România. Autorităţile mi-au oferit fără nici o ezitare toate documentele necesare pentru şedere permanenţă sau integrare, chiar m-au lăudat pentru reuşitele mele şi m-au susţinut financiar pe perioada studiilor.  

Mai pot spune că aici am primit al doilea rând de educaţie: am învăţat să fiu mai parolistă, disciplinată, organizată, ambiţioasă şi să lucrez în fiecare minut cu mult drag şi pasiune.  

 În Viena am găsit şi două comori: soţul meu şi meseria mea. Iubesc faptul că mă simţ în siguranţă deplină din toate punctele de vedere, în trafic mă simţ egală cu bărbaţii (există o politeţe reciprocă ce rar o întâlneşti în Bucureşti), am obţinut o linişte sufletească mulţumitoare şi nu în ultimul rând, Viena este un izvor nesecat de cultură. 

Ai urmat vreo şcoală de fashion design sau eşti autodidactă în materie? Care e stilul pe care-l abordezi? Recent ai intrat şi pe creaţie genţi de mână. Care a fost motivul?  

 Dorinţa de a începe un nou studiu a luat contur la locul de muncă menţionat mai sus. Mai toţi colegii mei îşi terminau studiile, începeau să lucreze în domeniul lor iar acest lucru mi-l doream şi eu. Austriecii îţi insuflă convingerea de a profesa exact ceea ce îţi doreşti din inimă, la ce eşti talentat şi doritor. Nu există goana greţoasă după profit sau câştiguri substanţiale artificiale, primează să ai sufletul uşor. Ei definesc oamenii prin prisma meseriei lor şi în marea lor majoritate chiar rămân cu ea tot restul vieţii. Admir faptul că există şcoli de meserii, austriecii pun mare valoare pe orice calificare ce include hand-work ca de exemplu cea de brutar, fermier, instalor, mecanic auto, croitor, frizer etc.  

  

Iniţial am început un curs de orientare profesională care a fost decisiv în alegera mea. Acolo am primit un sprijin calificat şi util iar după ce am ajuns la concluzia că îmi doresc să am o meserie care să includă artă, creaţia, ştiinţele exacte şi engleză :), îndrumătoarele mele m-au înscris la institutul de modă cel mai potrivit mie. Povestea studiilor mele este lungă şi include un semestru la Michelbeuern Institute, un an la Asociaţia Guvernamentală a Textilelor, un internship la un atelier de creaţie couture şi multă documentare profesională care continuă şi în ziua de azi, probabil pentru tot restul vieţii. Sunt abonată la biblioteca Universităţii de Arte Aplicate iar în fiecare săptămână îmi rezerv 10-15 ore de studiu. Iubesc să descopăr ceva nou în design, sunt facinata de faptul că nu există bariere sau limite.  

 Soţul meu a terminat Ştiinţe Politice dar lucrează de 14 ani ca art director în domeniul design-ului grafic; este pasionat de orice gen de design, tipografie, fotografie, arhitectură, politică şi îmi place la nebunie că oricând putem discuta sau studia împreună. Nu mai lucrez 70-80 ore pe săptămână ca la început, acum am redus la 60 iar orele includ mai multe procese cum ar fi cel de: documentare, achiziţie, producţie şi comercializare. 

  

image

Stilul care mă defineşte că designer este unul subtil, minimalist, romantic. Mă inspir foarte mult din design-ul scandinavian, austriac şi francez. În realizarea pieselor din linia de rochii de mirese Gentle Fairies & The Golden Flowers voi include şi accente folclorice româneşti.  

 Linia de genţi a fost concepută în anul 2009 iar prima colecţie a fost prezentată în decembrie 2009. Ideea este că vreau să ofer genţi cool, arty, "uşoare" şi nu rigide sau plictisitoare. Fiind accesibile ca preţ, poţi cumpăra mai multe modele sau culori pe care să le asortezi în funcţie de ocazie. În gama mea se găsesc necessaire-uri, portofele, plicuri de zi sau de seară, genţi de cumpărături, de studiu sau voiaj. Mai realizez şi poşete pentru mirese, am primit multe comenzi chiar online. 

Ai înfiinţat un atelier de creaţie în Viena, cum au fost începuturile din punct de vedere al business-ului şi cum e acum? Cum şi unde îţi vinzi creaţiile? Care e segmentul de piaţă căruia i te adresezi? Cum e mediul austriac de business în general şi în special pe fashion design? 

Atelierul l-am deschis în octombrie 2006 mai mult din necesitatea financiară de a-mi perfecţiona studiile. Mi-am vândut maşina, am luat un credit dedicat tinerilor întreprinzători şi am început timid să ofer servicii şi produse de design vestimentar potenţialelor cliente. Probabil din cauza aceastei timidităţi şi din faptul că urăsc să dau excesiv din coate din dorinţa de a ieşi în evidenţa cu orice preţ, procesul ascendent a fost foarte încet dar lin. În compensaţie, eram fericită că nu mă grăbea nimeni şi nimic, făceam totul gândit şi calculat, m-am izolat de lumea exterioară şi am dedicat lucrului 12-14h în fiecare zi. Atelierul devenea copilul meu iar apariţia soţului meu în viaţa mea după 2 ani, mi-a întregit perfect tabloul.  

  

image

Este esenţial să poţi avea pe cineva alături care să te susţină necondiţionat. Dacă nu, mai bine lipsă, înstinctul tău este cel mai important. Pare paradoxal, nu îmi văd atelierul ca pe un business. Sigur, trebuie să-mi asigure un trai dar nu-mi place cuvântul business când vine vorba de "copilul" meu. Pentru un designer independent, fără angajaţi, fără sprijin financiar susţinut, refuzând să facă compromisuri este destul de dificil să aibe vânzări imense. Dar sunt foarte mulţumită cu ceea ce am reuşit până acum, sunt mândră că am cliente fidele, austriecele devin foarte loiale dacă le place un produs şi cu fiecare proiect sau colecţie am obţinut rezulate bune. Majoritatea clientelor mele sunt austriece dar şi alte naţionalităţi, îmi place faptul că produsele mele sunt purtate în mai multe zone ale lumii.  

 Nu cunosc amănunte despre mediul general de afaceri austriac dar cel de fashion este foarte apropiat cu cel din România. Discut uneori cu designeri din România iar concluzia este că nu există diferenţe între ţări: clientela este foarte open minded, cultivată, educată, îşi doreşte calitate şi individualitate la un preţ cât mai bun. Aici mă refer doar la targetul designerilor care realizează colecţii mici, uneori cu piese unicat, lucrate manual. 

  

Colecţiile mele sunt prezentate pe site-ul oficial www.patriciavincent.com şi comercializate în mediul online, atelier sau târguri de profil: http://patriciavincent.bigcartel.com, www.nelou.com/label/patricia-vincent, iar în România pe site-ul Molecule-F www.molecule-f.com/patricia-vincent.

Eşti destul de prezentă pe social media, ai un website, Facebook, blog pe care le actualizezi destul de regulat. Ce avantaje găseşti în a folosi uneltele acestea şi cum te ajută ele în business-ul tău? 

Acum 6 ani mi-am deschis un cont Myspace unde am cunoscut multe persoane creative inclusiv pe soţul meu care atunci, mi-a realizat un photo shoot superb. Profilul de Facebook l-am deschis la insistenţele surorii mele iar apoi am realizat că este o platformă miracol: mi-am regăsit vecinii de bloc din copilărie, foştii colegi de la Şcoala Centrală, veri, fraţi vitregi, pe tatăl meu care "fugise" din viaţa noastră cu mulţi ani în urmă, prieteni plecaţi în străinătate. Şi mama mea este o fană Facebook, mă bucură enorm.  

  

Pe partea profesională Facebook poate fi o utilă platformă de prezentare sau networking (am întâlnit oameni extraordinar de talentaţi, pasionaţi şi entuziaşti) dar nu există vânzări directe în cazul meu. Aşa cum nu există vânzări directe generate de blog-ul personal. Blog-ul rămâne o sursă de inspiraţie pentru potenţialii cumpărători şi cel mai important, acolo se observă activitatea mea profesională din toate unghiurile. Website-ul reprezintă o carte de vizită, este ca o expoziţie pentru cei interesaţi de ceea ce realizez. În concluzie pot spune că aceste platforme sunt foarte utile în a prezenta sau promova produse sau servicii.     

Ai avut recent o prezentare de modă la ambasada română din Austria, cu ocazia aniversării tale. Povesteşte-ne mai multe. (bănuiesc că aniversarea era legată de înfiinţarea atelierului) 

Prezentarea aniversară de 5 ½ ani de activitate profesională a avut loc acum 1 an şi urmează să organizăm o altă prezentare cu o tematică diferită in luna septembrie anul acesta cu ajutorul doamnei Simona Noja, directorul scolii de balet al Operei din Viena. Detaliile le voi scrie de-a lungul lunii Iunie pe blogul meu în secţiunea Fashion Shows.

În ciuda faptului că Ambasada României deţine un buget foarte mic alocat activităţilor culturale sunt foarte încântată de ajutorul acordat; doamna ambasador Silvia Davidoiu şi doamna Lorena Feruta (Al Doilea Secretar Al Ambasadei României) îmi sunt ca 2 îngeri buni şi protectori. Doamna ambasador este foarte open minded şi prietenoasă, de fiecare dată când o întâlnesc la evenimentele româneşti de la ambasada şi nu numai, rămân uimită şi impresionată de căldura şi naturaleţea dânsei. Este unică.  

 În cadrul ambasadei se organizează frecvent evenimente culturale, mă pot identifica mult mai bine cu agenda lor decât cu cea a ICR-ului unde există foarte multe semne de întrebare.  

image

Ce planuri ai de viitor? Colecţii noi, prezentări noi, noi canale de vânzări?  

Planurile rămân aceleaşi, nu-mi doresc un succes artificial ci doar să am în continuare posibilitatea de a realiza ceea ce îmi place şi să existe o compatibilitate ideală cu dorinţa femeilor care vor să poarte ceea ce gândesc şi realizez. Linia Gentle Fairies & The Golden Flowers este nou concepută, o iubesc. 

  

În fiecare lună sunt abordată de managerii diverselor online shop-uri internaţionale dar îmi place să fiu selectivă şi nu cred că voi accepta în viitorul apropiat vreo colaborare. În mediul real îmi doresc colaborări cu shop-uri de nişă dar din păcate posibilităţile sunt foarte limitate în Viena. După mai multe colaborări am ajuns la concluzia că rămâi cu o sumă foarte mică din preţul de vânzare, restul banilor sunt luaţi sub formă de comision de către proprietarii afacerilor. Totuşi, mi-ar plăcea să găsesc parteneri corecţi în alte oraşe sau ţări.

  

Care îţi sunt planurile legate de România? Intenţionezi să îţi lansezi creaţiile şi aici, să deschizi poate un boutique? (ştiu că deja vinzi prin magazinul online Molecule-F, dar mă gândeam la o prezentă mai susţinută poate) 

Echipa Molecule-F m-a impresionat de la bun început. Sincer, am rămas pozitiv şocată de profesionalismul lor, sunt atât de corecţi, activi şi cool încât pot spune că în comparaţie, rar am întâlnit aşa echipe frumoase în Austria. În rest am avut tentative de colaborare cu câţiva designeri români care sincer mi-au lăsat un gust amar. Cred în unirea forţelor dintre mai multe minţi creative dar am avut ghinionul să dau peste persoane neserioase care pozează în profesionişti. De când mi-am dechis atelierul mi-am dorit foarte mult să îmi "stabilesc" un picior în România prin diverse colaborări dar din păcate nu a fost posibil.  

 În situaţiile în care nu fac faţă singură cu volumul de lucru, uneori mai cooperez cu un atelier de creaţie din Bucureşti. Nu m-am gândit niciodată să-mi deschid un boutique în România, nu am nici puterea financiară şi nici posibilitate de a controla, călători sau a mă lupta cu anumite mentalităţi. Sigur, mi-ar plăcea să îmi vând produsele în boutique-uri româneşti care găzduiesc designeri independenţi dar am o mică reţinere pentru că nu cred că va fi uşor să găsesc o echipă la fel de bună ca şi Molecule-F.  

 "Am venit în Austria acum 11 ani, cu o geantă plină de vise şi entuziasm. Nu am avut ajutoare, nu am făcut compromisuri, doar am luptat învăţând, fiind un om organizat, disciplinat, corect." spune Patricia. 

  

Sunt sigur că şi alţi români s-au lovit de acele prejudecăţi faţă de imigranţi pe care le au nu numai unii austrieci dar probabil şi alte popoare din vestul Europei (SUA sunt ceva mai tolerante la capitolul asta). 

 Oare noi, ca români, le avem faţă de imigranţii care se stabilesc la noi în ţară? 

Fotografii: Claire Morgan, Pia Clodi, Nam Luos

SODA FILMS EUROPE - Patricia Vincent Inspirational Bridal Shoot - Kahlenbergerdorf, Austria

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite