Trump - Starea Uniunii. Discursul privit din 10 de perspective

Donald Trump, în timpul discursului despre Starea Uniunii FOTO Getty Images

Azi noapte, preşedintele Donald Trump a prezentat primul său discurs despre Starea Uniunii, iar momentul a fost tratat cu importanţa corespunzătoare. Cel mai important lider al lumii face o analiză a primului său an ca preşedinte şi lansează semnale cu privire la priorităţile imediate.

Discursul a fost lung, iar referirile sunt încă atent analizate, pentru a fi sesizată fiecare nuanţă în parte. Niciun cuvânt nu este întâmplător, nicio omisiune nu este accidentală – se lucrează, de obicei, la un astfel de text, cu mult timp înainte, cu un feedback solid venit din partea administraţiei. Spre deosebire de improvizaţiile retorice obişnuite, un astfel de discurs are valoarea unei declaraţii oficiale de intenţii a unei Administraţii care are încă puterea de a influenţa enorm agenda statelor lumii. 

Las specialiştilor în politica externă rolul de a analiza simbolismul sau greutatea unor mesaje lansate – va fi timp pentru asta. Propun însă, în schimb, un exerciţiu de analiză de comunicare pentru acest moment, folosind un instrument foarte simplu. Google News oferă date – inclusiv specialiştilor din mediul academic – cu privire la cele mai interesante ştiri căutate şi indexate pe motorul de căutare, prin care se ierarhizează textele apărute în legătură cu un eveniment. O astfel de ierarhizare arata o imagine legată de nivelul de interes al media pentru un subiect sau altul. Iar dacă folosim Google News pentru a vedea ce a ales presa din lumea largă pentru a reflecta discursul preşedintelui SUA, vom ajunge la nişte concluzii foarte interesante. Există caracteristici geografice foarte clare la acest capitol – fiecare ţară preia, prin mass-media locale, anumite aspecte, pe care le promovează mai mult. O analiză atentă a fluxurilor de mediatizare, privind discursul lui Donald Trump, din perspectiva celor mai importante state oferă concluzii neaşteptate. Nu toate ţările sunt interesate de aceleaşi teme, nu toate sursele de media preiau aceleaşi linii. Diferenţele dintre ţări sunt fascinante, iar eu vreau să ofer doar câteva din concluziile care pot fi văzute cu acest prilej.

• Presa din SUA este, evident, profund divizată. Sursele liberale clasice scot în evidenţă greşelile lui Trump, tonul său agresiv faţă de imigranţi, lipsa de referiri la teme sociale sau încearcă să evidenţieze subiectele care nu au fost atinse de preşedinte. În acelaşi timp, presa pro-Trump (cu Fox în frunte), încearcă să evidenţieze mâna întinsă de preşedintele SUA către democraţi pe tema imigraţiei, tonul optimist şi prezidenţial, accentul pe siguranţa Americii şi pe elementele de patriotism. Nu există ton neutru, ci doar partizan, nu există echilibru în relatări, ci mai ales filtre politice. 
• Presa din Marea Britanie pune accent pe diferenţele dintre elementele de optimism (care nu ţin de Trump, ci mai ales de starea economiei) şi bilanţul personal al preşedintelui american. Apelul la unitate făcut de Trump este prezentat, dar este considerat necredibil. 
• Australia şi Canada – apelul la unitate este ceva mai vizibil, dar există referiri la deciziile privind Guantanamo. Tonul mai degrabă neutru se regăseşte şi în alte state, precum Italia (interesată şi de referirile la noul “American Dream”). 
• Presa din Franţa evidenţiază, la fel ca şi unele surse canadiene – tonul negativ al lui Trump faţă de acordul de comerţ propus de UE. Criticile la acest acord se regăsesc şi în presa belgiană. 
• Presa germană pune accent pe tonul mixt din discurs (apel la compromis şi dialog pe tema imigraţiei, dar ton partizan pe multe alte subiecte), dar şi pe subiecte de politică externă, precum soluţiile legate de Coreea de Nord sau raportările anti-ISIS şi menţinerea Guantanamo. 
• Presa ţărilor din grupul Visegrad seamănă mai mult cu cea de limba germană, punând accent pe subiecte de politică externă (ISIS/Guantanamo sau Coreea de Nord), dar şi referiri la semnalul despre noul “Vis American” promis de preşedintele SUA. Polonia, Ungaria sau Cehia seamănă destul de mult din acest punct de vedere. 
• Presa din Rusia şi China se concentrează, fiecare, pe referirile care ţin la propria relaţie cu SUA (reflectând modul în care administraţia Trump a transmis avertismente punctuale către cele două ţări). Presa din Rusia remarcă şi explozia de comentarii de pe Twitter, fapt care arată cât de atentă este presa din această zonă cu privire la evoluţiile din social media. În ambele ţări s-au notat şi referirile la Coreea de Nord. 
• Presa din Israel este una dintre puţinele care preiau mai ales elemente pozitive din acest discurs, în special referirile la nevoia ca SUA să îşi ajute adevăraţii prieteni din lume, sau cele despre mutarea ambasadei SUA în Ierusalim. 
• Presa din Turcia preia elemente legate de Guantanamo, dar şi referiri la situaţia personală a soţiei lui Donald Trump (şi modul în care aceasta reacţionează la acuzaţiile de infidelitate lansate la adresa preşedintelui american). Aceste abordări de tip “tabloid” există şi în presa din Cehia, dar şi în presa din Canada. 
• Românii nu seamănă cu statele din grupul Visegrad, dar nici cu statele din Vest. Presa românească a preluat, similar cu presa din Ucraina sau Bulgaria, două elemente – informaţiile despre renunţarea la Loteria Vizelor, precum şi cele despre Rusia şi China (ca elemente de interes local, prin vecinătatea cu Rusia). Interesul pentru viziunea mai largă privind imigraţia lipseşte (inclusiv abordările legate de noul „Vis American”) ca să nu mai vorbim de abordările geopolitice, despre preocupările SUA legate de UE, de exemplu. 

Sigur că nu vom trage concluzii pornind de la această analiză privind interesul mass-media, cel puţin nu deocamdată. Presa abia a început să disece acest text, iar următoarea săptămâna poate produce mutaţii importante. Însă fotografierea acestui prim moment oferă o imagine interesantă cu privire la zonele de preocupare din diferitele zone ale lumii. 

Preşedintele Trump a susţinut un discurs mult orientat pe situaţii interne, fără referiri la NATO sau situaţii geopolitice europene. Referirea la Rusia a fost punctuală, fără multe insistenţe, probabil şi ca urmare a presiunii legate de investigaţiile locale privind relaţia cu acest stat. Cifrele economice sunt în favoarea actualei administraţii, cu o bursă în creştere şi cu indicatori economici pe un trend pozitiv. După un an cu extrem de multe controverse, rămâne de văzut câte din temele atinse vor fi cu adevărat concretizate – una dintre marile preocupări economice vizând retragerea statului din economie (prin dereglementare – reţinem exemplul despre construirea Empire State Building într-un singur an, comparativ cu birocraţia actuală care întârzie modernizarea unor drumuri chiar şi ani de zile). 

Pentru noi, de maxim interes este prezenţa americană în Europa, în special în zone şi teme care reţin ameninţări de tip nou, care afectează stabilitatea modelului occidental şi credibilitatea instituţiilor democraţiei liberale. Refacerea încrederii în democraţie, în instituţiile sale, în „Visul Occidental” reprezintă preocupări serioase la nivel regional, iar una dintre temerile constante pentru categorii largi de populaţie (măsurate prin Eurobarometrele recente) se referă nu neapărat la frică de Rusia, cât mai degrabă la perspectiva unei retrageri a SUA din regiune. 

România are în faţă un an în care decide cât de mult vrea să îşi consolideze modelul democratic, relaţiile geopolitice cu partenerii strategici şi propria implicare la nivel regional. Dar, despre acest lucru, cu altă ocazie.