Puţin despre viitorul cu Trump

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ieri, candidatul Donald Trump a ţinut un discurs în care şi-a anunţat ideile asupra politicii externe a SUA. Cele mai importante idei au fost deja comentate, mai mult sau mai puţin favorabil, şi au ajuns şi în presa românească.

Puteţi citi aici „Discursul lui Trump asupra politicii externe a Washingtonului“ sau aici, despre politica externă incoerentă

Nu ştiu daca va câştiga alegerile sau nu – acest text nu are ca obiect situaţia electorală din SUA. Indiferent însă că va avea o victorie sau o înfrângere, unele idei rămân în mintea tuturor, pentru că la ce se întâmplă în SUA ne uităm cu toţii.

Ceea ce atrage atenţia este ceea ce a spus despre situaţia armatei SUA şi a bugetului de apărare, relativ la cheltuielile pe care alte mari puteri le fac. Practic, a afirmat că numărul de soldaţi a scăzut prea mult, că numărul de nave maritime de război a scăzut prea mult, o parte din avioane – atenţie, cele de bombardament – sunt foarte vechi, iar arsenalul nuclear este vechi şi are potenţial slab de descurajare. Aceste idei trebuie să fie înţelese în raport de proiectul său „Să facem America (cea mai) mare (şi puternică) din nou”, dar şi în raport de o lege a argumentării: când critici ceva, rezultă că vei dori să îndrepţi situaţia din acea sfera de activitate – sau ai nişte idei / soluţii pentru viitor.

Când citesc aşa ceva încep să mă întreb: de fapt, urmează o suplimentare majoră a bugetului Pentagonului, de la 560 mld. dolari la... 900 mld.? Urmează construcţia de noi nave şi avioane, pe cât se poate în număr mare şi cu tehnologia cea mai modernă încorporată? Adică, pe termen lung ar reîncepe „cursa înarmărilor”, pe care generaţiile mai vechi şi-o amintesc foarte bine ca retorică şi constrângeri? Urmează o întărire fără precedent a sectorului militar-industrial al SUA?

Iar, dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, este logic că şi alte mari puteri vor suplimenta bugetele lor pentru Apărare, deşi nu mai este clar azi unde se termină apărarea şi unde începe atacul. Marile puteri nu îşi pot permite acumularea unor decalaje prea mari între ele, pentru că aşa nu mai pot fi considerate şi nici nu-ţi mai pot exercita rolul de mari puteri.

Tototdată, dacă reîncepe o astfel de cursă, aş vrea să ştiu cum vor arăta restul capitolelor din bugetele marilor puteri. Ce cheltuieli vor mai avea pentru asistenţă socială, ce cuantum va avea datoria publică, ce deficit bugetar va exista şi ce sectoare ale economiei vor fi mai puţin finanţate. Şi, în final, cât de mulţumiţi vor fi cetăţenii marilor puteri şi pe cine vor trage la răspundere. Aceasta, pentru că răspunderea politică în sec. XXI înseamnă eliminarea definitivă din anumite sfere ale puterii.

Să nu uităm că un stat nu trăieşte doar patru ani: este posibil ca înarmarea cumva sugerată de Donald Trump să fie utilă mai devreme decât şi-ar dori, pentru că sunt multe crize în lume; dar la fel de posibil este ca ea să fie folosită mai târziu, cu rezultate poate la fel de letale într-un colţ sau altul al lumii.

În consecinţă, cine este gata să plătească toate costurile care se întrezăresc în urma unui astfel de discurs?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite