Unii oameni vor să vadă lumea cum arde. Şi stânga, şi dreapta americane au cerut, săptămâna trecută, în cor război împotriva lui Assad şi a Siriei. Donald Trump, care în campania electorală spunea că atacarea Siriei e o idee foarte proastă, a ameninţat Rusia că va trimite rachete împotriva Siriei – şi a trecut la fapte ieri de dimineaţă. Într-o postare stupidă pe Twitter, el l-a numit „animal" pe preşedintele Siriei,  Bashar al-Assad – şi a provocat Rusia în mod direct, invitând-o să îi doboare rachetele „deştepte”. Aceasta în condiţiile în care toate marile puteri sunt deja implicate, direct sau indirect, în războiul din Siria.

Puţine voci mai rămân lucide. Una dintre ele e cea a lui Daniel Larison, de la The American Conservative. „Lăudăroşenia stupidă a lui Trump este ceva cu care deja ne-a obişnuit, dar în acest caz este extrem de alarmantă, deoarece face o confruntare cu Rusia pornind de la problema Siriei chiar mai alarmantă. Prostia de a lua în zeflemea o mare putere e nimic în comparaţie cu prostia atacului ilegal iminent pe care Trump îl va ordona în viitorul apropiat. Rusia va lua această zeflemea ca pe o provocare de a-şi apăra clientul în ciuda atacului, (…) fapt ar putea să creeze o nouă criză cu o putere nucleară. (…) Să ataci Siria are potenţialul de a declanşa un război la scară mai mare, iar Satele Unite n-au nevoie să lanseze acest atac”, a scris Daniel Larson (link aici către comentariul integral).

O altă voce este cea a lui Tucker Carlson, un jurnalist conservator de la Fox News care ne-a adus aminte că exact acum un an s-a înscenat un episod similar – un presupus atac cu gaz sarin din partea regimului Assad, nicicând dovedit între timp. „Ar trebui să fim sceptici cu privire la această poveste, începând chiar cu povestea atacului cu gaz toxic. Toate aceste genii ne spun că Assad a ucis copii. Dar chiar ştiu ei cu adevărat acest lucru? Desigur, ei nu ştiu. Ei inventează această poveste. Nu au nici cea mai mică idee despre ce s-a întâmplat acolo. De fapt, ambele tabere din războiul civil din Siria deţin arme toxice. Cu ce l-ar fi ajutat pe Assad dacă ar fi folosit gaz cu clor în weekendul trecut? Ei bine, nu l-ar fi ajutat. Forţele lui Assad câştigă războiul în Siria, iar administraţia americană şi-a anunţat intenţia de a-şi retrage trupele din Siria, după ce a spulberat ISIS. Acestea sunt veşti bune pentru Assad – şi cam singurul lucru pe care l-ar putea face ca să dea peste cap situaţia şi să-şi taie creanga de sub picioare ar fi să folosească arme chimice împotriva copiilor”, a spus Calson. (link aici către comentariul integral al lui Carlson)

Speranţa mea e aceea că Trump e încă e înconjuraţi de nişte oameni cu picioarele pe pământ şi că nu toţi consilierii săi văd să vadă lumea cum arde; că Putin va juca pragmatic şi că jocul lui e să-şi păstreze puterea internă; şi că după ce au bombardat ţintele acelea, depozite sau baze de cercetare ale lui Assad sau ce-or mai fi fost, toate părţile vor fi satisfăcute în orgolii şi lumea va vorbi din nou despre cum îşi asortează şosetele Justin Trudeau.

Altfel, cum spune o vorbă din popor – când caii dau din copite, puii de găină mor. Iar puii de găină nu sunt doar sirienii; am văzut recent acelaşi scenariu şi în Libia, şi în Irak, ba chiar şi în fosta Iugoslavie.

E un moment critic – în care e bine să nu uităm că una dintre Fericiri, Fericirea a Şaptea, este despre făcătorii de pace: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei, 5:9) Despre această Fericire ne aduce aminte şi Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit: „Le cerem tuturor bisericilor din ţările care au participat la această agresiune să-şi îndeplinească datoriile creştine, în conformitate cu învăţăturile Evangheliei, şi să condamne această agresiune şi să le ceară guvernelor din ţările respective să apere pacea internaţională.” (link aici la declaraţia completă)

Să ne rugăm, cât de mult putem şi cât de smerit putem, pentru pace.