Diplomaţii europeni, îngroziţi că Donald Trump ar putea câştiga un al doilea mandat. Ce spun despre relaţiile dintre SUA şi Europa

Diplomaţi şi oficiali europeni au indicat momentul în care au simţit că relaţiile dintre Europa şi SUA se fracturează şi au făcut unele estimări privind impactul unui nou mandat la Casa Albă al preşedintelui american Donald Trump.

Vorbind de eventualitatea realegerii lui Donald Trump, Wolfgang Ischinger, fostul ambasador al Germaniei în SUA şi organizator al Conferinţei de Securitate de la Munchen, a apreciat : „Să nu ne panicăm. Nu e sfârşitul lumii cum ar putea sugera unii”.

Totuşi acest diplomat admite că relaţiile dintre Europa şi SUA au atins un minim istoric şi că „acea relaţie de încredere fundamentală a avut o tendinţă de evaporare pe parcursul ultimilor trei ani şi jumătate”, relatează Politico. Liderii europeni trebuie să fie conştienţi că relaţia cu SUA e esenţială, iar cei care propun „autonomia Europeană” se păcălesc singuri: „Este o idee stupidă. Nu e posibilă”. Soluţia este ca Europa să interacţioneze cu statele, industriile sau societatea civilă: „SUA nu înseamnă doar Casa Albă”.

Europenii au învăţat ceva de când a fost investit Trump la Casa Albă: să se obişnuiască cu incertitudinea, remarcă Politico.

„Toţi sunt preocupaţi de genul de imprevizibilitate al Casei Albe. Toţi au priceput că nu valorizează relaţiile transatlantice sau o face doar temporar”, a spus Lauri Lepik, diplomat de carieră din Estonia, fost ambasador la Washington şi NATO, referindu-se la un al doilea mandat al lui Trump.

Legăturile deja încordate dintre SUA şi UE s-au fragilizat şi mai mult după ce Trump l-a concediat pe Gordon Sondland, ambasadorul SUA la UE. Ronald Gidwitz, ambasadorul interimar, a admis că nu are prea mult contact cu oficialii UE din cauza pandemiei, dar şi pentru că nu are o funcţie plină, ultima dată când a vorbit cu preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen fiind în mai.

El avertizează însă asupra subestimării şanselor actualului preşedinte american: „Toţi îl dădeau învins în 2016 şi uite că este aici”.

Un diplomat senior care a vorbit sub condiţia anonimatului a spus că alţi patru ani la Casa Albă ar însemna o serie de „orori” în măsura în care Trump ar avea oportunitatea de a consolida decizii în materie de politică externă: ieşirea din acordul climatic de la Paris, Tratatul nuclear cu Iranul ce atârnă de un fir de aţă în pofida eforturilor europene s-ar putea prăbuşi, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi-ar vederea fondurile reduse drastic de SUA.

Dar dintre toate ororile cel mai cumplit este haosul: „Lipsa capacităţii de a plănui şi a extrapola pornind de la o serie de fapte şi argumente un curs al acţiunii pe care l-ar putea urma SUA. Chiar dacă ar putea fi neplăcut, e bine de ştiut cât de cât încotro se îndreaptă”, spune el.

Radosław Sikorski, fost ministru polonez al apărării şi de externe, actualmente membru al parlamentului European şi liderul delegaţiei sale pentru relaţiile cu SUA a spus că nu sunt de aşteptat schimbări în privinţa curtării de către Trump a unor lideri autocraţi în defavoarea celor tradiţionali democratici.

Acesta a arătat că SUA nu au obţinut nimic din curtarea liderului nord-coreean.

„Dacă e aşa un negociator genial ce a reuşit să obţină: Şi-au încetat ei programul nuclear? Au încetat comenzile de rachete? Şi-au diluat uraniul ca Iranul?”.

Un lider european care ar fi fericit să câştige Trump este premierul naţionalist al Ungariei Viktor Orbán care a declarat într-un interviu pentru Reuters că o victorie a lui Biden ar însemna probabil niveluri mai scăzute ale „deschiderii, bunăvoinţei şi ajutorului reciproc”.

Mulţi diplomaţi şi oficiali europeni pot indica momentul precis când au simţit fracturarea relaţiilor dintre SUA şi Europa.

Pentru Ischinger, ambasadorul Germaniei în SUA, a fost o declaraţie a cancelarului german Angela Merkel la un marş electoral din Munchen, în 2017. Întoarsă de summitul G7 de la Taormina, Italia a spus: „Epoca în care ne puteam baza pe alţii s-a încheiat într-o anumită măsură. Noi europenii trebuie să ne luă soarta în propriile mâini”.

Pentru delegatul PE în relaţiile cu SUA Sikorski acel moment a fost conferinţa de presă comună la Helsinki dintre Trump şi Putin.

„A spus că are mai multă încredere în Putin decât în FBI. Mi s-a părut ceva extraordinar. Din acel moment m-am gândit: Ei bine, putem noi cei din Europa Centrală, pe flancul estic al NATO , unde Putin ia în stăpânire teritorii sub pretextul protejării compatrioţilor, ne putem noi încrede în aliaţii noştri americani că îl vor înfrunta pe acest om data următoare?”, spune Sikorski citat de Politico.

Summiturile anuale ale G7 exemplifică o deteriorare progresivă a relaţiilor lui Trump cu liderii europeni.

În 2017, aceştia s-au străduit să fie de acord că sunt în dezacord şi au folosit acest limbaj în concluziile lor după ce Trump şi-a exprimat viziunea contrară în chestiunea schimbărilor climatice. În 2018, la Quebec, au fost uimiţi să constate încercările lui Trump de a se dezice de concluzii ale summit-ului cu care se arătase de acord cu doar ore în urmă.

În 2019, la Biarritz, în Franţa, preşedintele Emmanuel Macron l-a luat sub aripa sa şi a renunţat la concluzii scrise pentru a evita ca Trump să le arunce în aer.

În 2020, când summitul G7 trebuia să se ţină în SUA, Trump a anunţat iniţial ca locaţie Trump National Doral Miami, unul din complexurile sale de Golf, ca apoi să se decidă asupra Camp David.

Premierul canadian Justin Trudeau a fost surprins la o adunare aniversară a NATO din Londra râzând de stilul haotic al lui Trump alături de alţi lideri europeni.

Summitul G7 nu s-a mai ţinut anul acesta , liderii europeni nedând curs invitaţiei lui Trump sub pretextul pandemiei COVID-19, remarcă Politico.