Culisele relaţiei dintre OMS şi China: de ce starea de urgenţă sanitară a fost declarată pe 30 ianuarie

Documente interne şi interviuri arată că deşi public OMS lăuda răspunsul, transparenţa şi promptitudinea Chinei de a împărtăşi informaţii despre noul coronavirus, în culise lucrurile stăteau diferit. Oficialii erau frustraţi de întârzieri, dar erau nevoiţi să aprecieze China şi să prevină ca cercetătorii chinezi să intre în colimatorul autorităţilor.

În luna ianuarie, OMS spunea că munca de combatere a epidemiei şi transparenţa Chinei sunt „impresionante, fără cuvinte”, dar în realitate informaţiile au fost obţinute târziu şi cu dificultate la începuturile epidemiei, potrivit unor documente interne ale OMS obţinute de Associated Press.

Ce a făcut de fapt China

- a amânat cu peste o săptămână publicarea genomului virusului, publicându-l abia pe 11 ianuarie, iar asta doar pentru că nişte cercetători chinezi l-au publicat de capul lor şi n-au mai avut ce face.

Dacă ar fi făcut asta de la început, recunoaşterea posibilităţii răspândirii virusului în alte ţări ar fi avut loc mai devreme.

- a amânat peste două săptămâni transmiterea unor informaţii detaliate despre pacienţi şi cazurile de coronavirus, astfel că rata de transmisibilitate a virusului a fost dificil de apreciat.

Oficialii OMS apreciau public răspunsul Chinei într-o încercare de a extrage mai multe informaţii despre transmiterea virusului şi riscul răspândirii lui în lume, dar în culise îşi exprimau frustrarea. Notele de şedinţă arată că OMS nu avea nici ea acces la prea multe informaţii, la fel ca şi restul lumii. OMS nu avea autoritatea de a investiga izbucnirea unei epidemii pe teritoriul unei ţări, depinzând de cooperarea Chinei pe care au obţinut-o cu dificultate.

„Operăm cu informaţii minimale. În mod clar nu aveţi destul pentru planuri de răspuns corespunzătoare”, a spus epidemiologul american Maria Van Kerkhove, care face parte din echipa de răspuns la Covid-19 a OMS.

Oficialii OMS au căutat să preseze China să ofere informaţii fără a stârni opoziţia autorităţilor şi fără a le face probleme cercetătorilor chinezi, scrie Associated Press care a consultat documente interne OMS. În acest context, Gauden Galea, un oficial senior al OMS, le spunea colegilor că trebuiau să fie mai tranşanţi: nu puteau aştepta după China să-şi dea aprobarea înainte de a informa şi alte ţări, întrucât asta înseamnă că organizaţia nu-şi respectă obligaţiile.

În a doua săptămână a lunii ianuarie, şeful răspunsului în situaţii de urgenţă al OMS, Michael Ryan, şi-a anunţat colegii că este momentul să schimbe tactica şi să pună mai multă presiune pe China.

„Suntem în acelaşi scenariu, ne străduim la nesfârşit să obţinem actualizări din China în legătură cu ce se întâmplă. OMS abia a scăpat nevătămată din asta (epidemia de SARS) având în vedere toate problemele create de transparenţa sudului Chinei”, a spus el.

Ryan a explicat că cea mai bună cale de a „proteja China” este ca OMS să-şi efectueze propriile analize în funcţie de datele furnizate de guvernul chinez, altfel vor fi sădite îndoieli în privinţa transmiterii virusului de la om la om şi „alte ţări vor reacţiona în funcţie de asta”.

Ryan a mai observat că spre deosebire de alte ţări în care s-au declanşat epidemii, China nu cooperează la fel de prompt. „Trebuie să vedem datele. Este absolut vital în acest moment”, a spus el.

În perioada 2 ianuarie, când secvenţa virusului a fost decodată de un laborator chinez şi 30 ianuarie, când OMS a decretat stare de urgenţă globală, epidemia s-a răspândit cu un factor între 100 şi 200, potrivit datelor Centrului de Control şi Prevenire a Bolilor chinez. Numărul persoanelor infectate a ajuns la 6 milioane, iar al deceselor la 374.000. 

Ali Mokdad, profesor la Institute for Health Metrics and Evaluation al University of Washington a apreciat că OMS şi China deopotrivă puteau reacţiona mai rapid şi multe vieţi ar fi fost salvate, dar a admis alături de alţi experţi că o confruntare mai puternică a Chinei ar fi agravat situaţia, şi OMS chiar ar fi riscat să fie dat afară din ţară.

Adam Kamradt-Scott, profesor de sănătate globală la University of Sydney, a spus că o amânare de câteva zile poate fi determinantă în evoluţia unei epidemii şi că e tot mai clară lipsa de transparenţă a Beijingului, însă faptul că directorul OMS a continuat să apere China nu este deloc în regulă. Expertul e de părere că procedând astfel, OMS şi-a pierdut credibilitatea şi a stârnit speculaţii în legătură cu relaţia dintre China şi organizaţie, şi vedem ce se întâmplă în acest moment.

Comisia de Sănătate din China a transmis în cadrul unei conferinţe de presă din 15 mai că ţara a informat OMS şi comunitatea internaţională într-o manieră „deschisă, transparentă şi responsabilă”.

Ce a ştiut OMS

Potrivit documentelor interne, interviurilor şi înregistrărilor, cursa de descifrare a genomului virusului a început la sfârşitul lui decembrie, când doctorii din Wuhan au trimis probe de la primele grupuri de pacienţi la laboratoare pentru teste. Pe 27 decembrie, laboratorul Vision Medicals descifrase cea mai mare parte a codului genetic al virusului, unul extrem de similar virusului SARS. Au fost informaţi oficialii din Wuhan şi Academia Chineză de Ştiinţe medicale.

30 decembrie. Oficialii sanitari din Wuhan au dat avertismente interne despre cazuri de pneumonie; acestea s-au scurs pe reţele sociale. A fost alertată Shi Zhengli, un expert în coronavirus la Institutul de Virologie din Wuhan, cea care a depistat virusul SARS într-o peşteră de lilieci. Aceasta se afla la o conferinţă şi a revenit de urgenţă la Wuhan.

31 decembrie. CDC chinez a trimis o echipă de experţi la Wuhan. OMS a aflat despre noile cazuri de pe o plaformă open-source care publică informaţii secrete despre epidemie, a spus şeful răspunsului de urgenţă al OMS.

1 ianuarie: OMS a solicitat oficial informaţii suplimentare despre epidemie. Legislaţia internaţională prevede un răspuns între 24 şi 48 de ore. China a raportat după două zile 44 de cazuri de infecţie.

2 ianuarie: Shi de la Institutul de Virusologie din Wuhan, a decodat întregul genom al virusului. Directorul OMS spus la un moment dat că China a stabilit „un nou standard al răspunsului la o epidemie”.

3 ianuarie. Comisia de Sănătate Naţională a trimis o notă internă prin care a cerut laboratoarelor să distrugă probele de virus sau să le transmită la institute desemnate pentru siguranţă. Niciunul nu avea voie să publice nimic fără autorizaţie. Institutele de cercetare din China nu pot studia noi virusuri fără aprobarea autorităţilor superioare de sănătate. 

Oficialii chinezi au spus că patru laboratoare diferite au avut sarcina de decodare a virusului pentru a asigura date corecte. CDC chinez a decodat independent secvenţa noului coronavirus.

4 ianuarie. OMS a comunicat pe Twitter că sunt investigate cazuri neobişnuite de pneumonie în Wuhan şi nu sunt decese. OMS va reveni cu detalii pe măsură ce le va afla.

5 ianuarie. Al treilea laborator, al Academiei de Stiinţe Medicale, a descifrat genomul virusului. OMS nu a primit nicio informare.

Problema expertizei în privinţa noului coronavirus

Timp de aproape două săptămâni, Wuhan nu a raportat noi infecţii şi doctorii care au încercat să transmită avertismente au fost opriţi. În această perioadă, cercetătorii chinezi au descoperit proteina folosită de virus pentru pătrunderea în celulele umane. Un angajat al CDC a admis sub anonimat că forma neobişnuită a proteinei şi lipsa unor noi cazuri i-a făcut să creadă că virusul nu se transmite cu uşurinţă, precum coronavirusul MERS.

Li Lantan, doctorand la Universitatea Northwestern, expert în coronavirusuri, a spus că a suspectat imediat un agent contagios după ce a văzut o copie scursă a unui raport cu secvenţa virusului pe un chat despre coronavirusul SARS.

În schimb, echipa CDC chinez care a secvenţiat virusul nu avea specialişti în structura moleculară a coronavirsurilor şi nu s-a consultat cu experţi internaţionali. China a respins asistenţa ştiinţifică din partea experţilor de peste graniţe, între care şi cercetători din Hong Kong, cărora nu li s-a permis să meargă în misiune la Wuhan şi un profesor american de la o universitate chineză.

5 ianuarie: Centrul clinic de sănătate din Shanghai a finalizat şi el decodarea genetică a virusului. L-a încărcat într-o bază de date pentru verificare şi a anunţat Comisia Naţională de Sănătate pe care a avertizat-o că noul coronavirus e similar SARS şi e potenţial contagios, fiind transmis pe cale respiratorie, astfel că trebuie luate măsuri de prevenţie în spaţiile publice.

OMS a transmis că în baza informaţiilor preliminare din China, nu există dovezi ale unei transmisibilităţi semnificative de la om la om, astfel că nu recomandă măsuri specifice pentru călători.

6 ianuarie. CDC chinez a ridicat nivelul de alertă aproape de maxim: s-a procedat la izolarea virusului, schiţarea indicaţiilor de testare şi fabricarea kiturilor de testare. Agenţia nu poate lansa alerte publice. În plus, o mare parte a propriului personal nu a ştiut despre declanşarea stării de urgenţă.

7 ianuarie. O echipă de cercetători de la Universitatea din Wuhan a secvenţiat virusul. Expertul în coronavirusuri de lilieci , Shi, a fost atunci convinsă că e vorba de un nou coronavirus. Cei de la CDC au spus însă că nu au încredere în concluziile lui Shi şi că trebuie să le verifice înainte de a-i permite să le publice. Unul din motive, spun unii experţi, a fost faptul că cercetătorii de la CDC voiau să publice ei primii.

Şase surse familiare cu sistemul spun că la CDC competiţia e una acerbă, întrucât promovările se fac în funcţie de numărul de articole în publicaţii de prestigiu. De aceea oamenii de ştiinţă nu sunt dispuşi să împărtăşească rezultate ale cercetării.

Dar chiar personalul CDC ajunsese să se întrebe de ce dura atât identificarea agentului patogen. Un tehnician de laborator a spus că li se părea tot mai suspect că rezultatele cu privire la secvenţa virusului întârzie când de obicei sunt disponibile într-o zi sau două.

8 ianuarie. Wall Street Journal a relatat în premieră că un nou coronavirus a fost depistat în probele de la pacienţi cu pneumonie din Wuhan. Tehnicianul de laborator citat mai sus a spus că el însuşi a aflat din publicaţia americană.

Oficialii chinezi, dar şi OMS au fost puşi într-o postură foarte inconfortabilă. Tom Grein, şeful echipei de management al evenimentelor acute al OMS, a spus că agenţia a ieşit foarte şifonată: „am părut incredibil de stupizi”. 

Van Kerkhove, epidemiologul american, a admis că OMS a întârziat deja să anunţe existenţa unui nou virus şi China trebuie presată să spună mai multe.

Şeful răspunsului de urgenţă al OMS a fost de asemenea iritat la aflarea veştilor: „Situaţia e că la două, trei săptămâni de la incident, nu avem un diagnostic de laborator, nu ştim nimic legat de vârstă, sex sau distribuţie geografică, nu avem o curbă de evoluţie”.

Media chineză a anunţat oficial virusul, dar în continuare China a ţinut toate datele sub tăcere. Între timp, cazurile se înmulţeau.

8 ianuarie. O femeie cu febră, durere de gât şi simptome gripale a fost oprită pe un aeroport thailandez. O echipă de cercetători de la universitatea Chulalongkorn a descoperit că e infectată cu noul coronavirus. Echipa profesorului Supaporn Wacharapluesadee a descifrat parţial genomul până a doua zi şi a anunţat autorităţile guvernamentale. Cum China nu publicase secvenţa virusului, nu a putut proba că e acelaşi virus care îmbolnăvise oameni în Wuhan. 

9 ianuarie. Primul deces în Wuhan, o femeie de 61 de ani. China l-a raportat pe 11 ianuarie. 

„Am tot solicitat informaţii epidemiologice pe căi formale şi informale. Dar când am cerut detalii, n-am putut obţine nimic”, a spus Galea, reprezentanta OMS în relaţia cu China.

Ryan a bombănit că China furniza informaţiile minime prevăzute în legislaţia internaţională, astfel că OMS nu avea ce să facă. Dar că dacă se întâmplă ceva mulţi vor arăta cu degetul OMS. China ar trebui să ofere secvenţa virusului, altfel fiecare ţară va fi nevoită să reinventeze roata.

11 ianuarie. Secvenţa virusului a fost publicată de laboratorul din Shanghai şi pusă pe un site de schimb de informaţii între cercetători. CDC chinez a fost furios şi laboratorul a fost închis temporar. Thailanda a informat OMS că probele de virus de la pacienta oprită pe aeroport corespund cu cele din China.

12 ianuarie. CDC, Laboratorul din Wuhan şi Academia de Ştiinţe Medicale au publicat împreună genomul pe platforma GISAID, unde se publică genomuri pentru comunitatea stiinţifică.

Două săptămâni de la prima secvenţă parţială şi peste o săptămână de la secvenţa completă. 600 de oameni s-au infectat în acea săptămână, o triplare a cazurilor.

Unii experţi spun însă că în cazul unui nou patogen acurateţea e la fel de importantă ca rapiditatea. Exemplu: când a izbucnit SARS cercetătorii chinezi au crezut că sursa e chlamydia.

Sunt şi voci care pun la îndoială ce s-a întâmplat în culise. Expertul în boli infecţioase John Mackenzie, parte a comitetului de urgenţă OMS, a spus că cercetătorii s-au mişcat repede, dar când au intervenit autorităţile centrale informaţiile au venit cu picătura.

Expertul spune că a fost un interval de timp în care nu s-a ştiut nimic şi că transmiterea de la om la om era evidentă: „Îmi imaginez că trebuia să fie mai transparenţi în acest stadiu”.

13 ianuarie. OMS anunţă că Thailanda are un caz de coronavirus.

14 ianuarie. China anunţă într-o teleconferinţă internă că ţara trebuie să se pregătească de epidemie. CDC se pune în mişcare si şunt confirmate sute de cazuri. CDC a declarat nivel maxim de alertă. Oficialii chinezi au continuat să spună că rata de transmitere e mică.

OMS au transmis iniţial că e posibil să existe o transmitere limitată, ca la numai câteva ore să anunţe că „cercetările preliminare din China nu au găsit dovezi ale transmiterii de la om la om”.

Un oficial înalt al OMS în Asia, Liu Yunguo, care a făcut medicina la Wuhan, a mers la Beijing pentru a discuta informal cu autorităţile chineze. A fost alertat de un fost coleg că pacienţi cu pneumonie inundă spitalele din oraş, astfel că a solicitat ca experţi să fie lăsaţi să meargă la Wuhan.

20 ianuarie. Expertul guvernamental de top în boli infecţioase Zhong Nanshan a anunţat oficial că virusul e contagios. Preşedintele chinez Xi Jinping a solicitat „publicarea promptă a informaţiilor despre epidemie şi adâncirea cooperării internaţionale”.

În pofida acestei directive, personalul OMS obţinea încă prea puţine detalii despre pacienţii din Wuhan. O echipă a OMS a fost detaşată la Wuhan. A aflat despre un focar de cazuri la personalul medical. Însă oficialii nu aveau date despre „lanţurile de transmitere”, propagarea virusului sau grupele de risc.

La o şedinţă internă reprezentanta pentru Asia a OMS a spus că omologii chinezi „vorbesc deschis şi consistent” despre transmitere de la om la om şi că sunt discuţii între ei dacă transmiterea e una susţinută. Aceasta a spus că principala solicitare a Chinei pentru OMS este asistenţă în a „comunica acest lucru în spaţiu public fără a produce panică”.

22 ianuarie. OMS a stabilit un comitet independent care să determine dacă e cazul de decretare a urgenţei sanitare globale. Experţii au avut păreri împărţite dar au decis să nu. Asta în pofida faptului că Wuhan a intrat în cea mai strictă carantină din istorie.

23 ianuarie. Directorul OMS a descris răspândirea noului coronavirus în China ca „limitată”.

Zile întregi au trecut, iar China n-a făcut publice informaţii detaliate despre epidemie în contextul în care se confrunta cu o explozie de cazuri şi oficialii chinezi se gândeau să închidă şi capitala.

28 ianuarie. Şeful OMS şi experţi de top ai OMS au făcut o vizită extraordinară la Beijing unde au fost primiţi de preşedintele chinez şi oficiali seniori chinezi. Intervenţia directorului în investigaţii la faţa locului ale unei epidemii nu se află printre practicile standard. Personalul său a venit înarmat cu o listă de solicitări.

„Se poate întâmpla să ni se deschidă deodată porţile sau să nu existe comunicare. Vom vedea”, a spus Grein, care a rămas la Geneva.

La sfârşit, OMS a anunţat că China a fost de acord să primească o echipă de experţi internaţionali. 

29 ianuarie. Tedros a copleşit China cu laude, spunând că nivelul său de angajament e „incredibil”.

30 ianuarie. OMS a decretat urgenţă sanitară globală. Tedros n-a spus niciun cuvânt despre lipsa de cooperare a Chinei.

„Ar trebui să ne exprimăm respectul şi recunoştinţa faţă de China pentru ceea ce face. A făcut deja lucruri incredibile pentru a limita răspândirea virusului în alte ţări”, a spus atunci şeful WHO.