Americanii răspund terorii, din Boston, fără teamă

Şoc...durere...solidaritate...nu numai la Boston.

Europa priveşte, de o săptămână, cu alţi ochi, spre Statele Unite. Acolo unde maratonul din Boston a fost pretextul unui act de terorism departe de a fi descifrat, aşa cum dau asigurări unii oficiali americani şi se pripesc să tragă concluzii cei obişnuiţi să îşi judece semenii după aparenţe, nicidecum după esenţe...

Difuzat cu întârziere de circa 24 de ore, mesajul săptămânal al preşedintelui Barack Obama s-a referit,  cum era şi de aşteptat, la tragedia din Boston, soldată cu zeci de răniţi şi trei americani nevinovaţi ucişi - doar pentru că erau mai aproape de ultima lor clipă de viaţă...

Obama este cel mai bun orator pe care l-a avut Casa Albă, ca prim locatar, după John Fitzgerald "Jack" Kennedy. Simte pulsul naţiunii pe care încă o conduce. Preferă să se sprijine pe calităţile comune majorităţii compatrioţilor săi. Şi ştie cum să redea speranţa celor abătuţi de dificultăţi, dintre cele mai diverse. 

Când a afirmat că spiritul comunităţii din Boston rămâne unul solid şi americanii au demonstrat că refuză să se supună terorii, el, preşedintele, avea în faţa ochilor aplauzele oamenilor simpli, ieşiţi pe străzi, scandând U.S.A!/SUA!, manifestându-şi încrederea şi mulţumirea faţă de acţiunea forţelor de ordine. 

O lecţie instinctivă de solidaritate tipic americană.

Vă aduceţi aminte de primele imagini, transmise în clipele imediat următoare exploziei iniţiale de la Boston? Nu era un film artistic. Nici unul documentar. Nicidecum un exerciţiu de alarmare.

Dar afluiau, în uniforme, rapid, cu vizibila decizie de a interveni în ajutorul victimelor, poliţişti, organizatori ai acţiunii, paramedici, asistentente medicale, cetăţeni uluiţi de cele petrecute, dar deloc indiferenţi la soarta însângeraţilor lor conaţionali.  

Asta a pus multă lume pe gânduri.  De la Beijing, la Moscova, de la Phenian, la Teheran.

Americanii ştiu să răspundă terorii, cu determinare şi fără teamă. Un avertisment public, în direct, deloc planificat, dar cu o forţă disuasivă în toate metropolele unde apetenţa pentru înţelegerea societăţii americane, cu luminile şi umbrele sale, este la nivelul zero. 

America nu poate fi îngenunchiată, umilită sau timorată de ceea ce au pus la cale - aparent, până la devoalarea tuturor actorilor implicaţi în conceperea, antrenarea, dotarea, organizarea şi efectuarea atacului terorist - doi pământeni, cu aceleaşi convingeri religioase precum sinucigaşii acţiunilor din 11 septembrie 2001. 

Nici CIA şi nici FBI nu au prezentat, încă, preşedintelui Statelor Unite, rapoartele clasificate, cu aspectele integrale, care au premers, au conexiuni şi justifică, logic, tot ceea ce s-a petrecut la Boston. 

Dar, dincolo de viitoarele clarificări, necesare, deloc superficiale, mergând spre vârful reţelei, care a pregătit o asemenea condamnabilă acţiune, rămân, în memoria telespectatorilor de pe glob, gesturi umane transmise în direct, marcate de sânge, durere, uluire, disperare, pe chipurile victimelor, dar şi de eroismul, gentileţea, generozitatea şi căldura umană, a tuturor celor care şi-au făcut datoria, simplă, faţă de semenii lor, aflaţi la necaz. 

Nimic nu a contat mai mult, pentru simpla încurajare a americanilor, încremeniţi în faţa micilor ecrane, decât acţiunile energice, rapide, ale ofiţerilor de poliţie, pompierilor, membrilor Gărzii Naţionale, al căror calm s-a transmis naţiunii surprinse de noua tragedie. 

Pentru toate astea, Obama a mulţumit tuturor celor implicaţi în eliminarea efectelor negative ale atentatului, inclusiv doctorilor  şi asistentelor medicale, preoţilor, comercianţilor, localnicilor implicaţi la faţa locului, care au dus victimele pe braţe, au oferit apă şi pături, au donat sânge, au deschis uşile caselor lor, unor compatrioţi necunoscuţi până atunci. 

Preşedintele SUA a ţinut să remarce eforturile agenţilor federali şi ai ofiţerilor de poliţie, care au organizat şi efectuat cea mai mare razie, din ultimul deceniu, pentru descoperirea atentatorilor la normalitatea societăţii americane. 

Şi vorbind conaţionalilor săi, liderul american a invocat recunoştinţa întregii naţiuni - pentru sacrificiile făcute de oamenii meniţi să menţină comunităţile americane în condiţii de siguranţă, inclusiv sacrificiul suprem.

Nimic demagogic! 

Doar exprimarea spiritului natural american, marcat de compasiune şi determinare, de credinţa unuia în semenul necunoscut, dar apropiat, în clipele fulgerătoare, ale unor asemenea momente. 

Crezul comun, dragostea de ţară - mai puternică decât diferenţele artificiale, de orice natură - explică puterea  americanilor uniţi, în asemenea momente de cumpănă. 

Dar povestea atentatului din Boston, cea publică, nu s-a încheiat aici. Dovadă că preşedintele Obama a afirmat că, în zilele ce vor veni, americanii vor rămâne vigilenţi ca naţiune.

Şeful statului american neavând nicio îndoială,  că în oraşul Boston şi în comunităţile din jurul acestuia, locuitorii vor răspunde în acelaşi mod - mândri şi eroic, ca şi până acum.

Mesajul săptămânal al preşedintelui  Obama: „Americanii refuză să fie terorizaţi”

Un mesaj în care niciun cuvânt nu a fost ridicol. Rostit de un preşedinte al cărui chip nu era marcat de mânie. Ci de lumina încrederii în forţa probată de compatrioţii săi. Lecţie de bun simţ, la nivel naţional.