Războiul nuclear de la televizor. Propaganda rusă încearcă să sperie Occidentul şi să justifice genocidul ucrainenilor
0
Odată cu insuccesele apărute pe front, maşina propagandistică a Kremlinului a început să funcţioneze la turaţie maximă. În mare parte, aceasta a fost îndreptată în două direcţii: cea a urii faţă de Ucraina şi cea a intimidării faţă de Occident. Naraţiuni feroce, toxice şi în acelaşi timp absurde domină ordinea de zi în presa rusă de stat. Mesajele de escaladare sunt transmise şi de către Kremlinul oficial.
Mai jos prezentăm cele mai brutale atacuri mediatice la adresa Occidentului, trecem în revistă principalele naraţiuni ale propagandei ruse faţă de Ucraina şi constatăm schimbarea ritoricii vizavi de scopurile armatei ruse în război.
I. Occidentul
Rusia ameninţă Occidentul cu arme nucleare
Începând aproximativ cu a doua jumătate a lunii aprilie, propaganda Kremlinului a devenit mai brutală faţă de Occident. S-a înregistrat o intensificare bruscă a discursurilor pro-război, inclusiv cu utilizarea armelor nucleare. Campania de propagandă a avut loc la toate nivelurile, începând cu canalele anonime de Telegram şi terminând cu posturile federale şi oficialii de la Moscova. În continuare, cele mai elocvente exemple.
După Ucraina „vom toca şi maşina de război a NATO, dar şi pe cetăţenii ţărilor NATO”, declară într-o emisiune de prime time unul dintre cei mai proeminenţi propagandişti ruşi, Vladimir Solovyov. Tot el susţine că este timpul ca NATO să se întrebe dacă are cu ce să se apere, căci după finalizarea „operaţiunii militare” din Ucraina, Rusia nu are de gând să se oprească şi „nimeni nu va fi iertat”.
În paralele, intimidarea este efectuată şi de către Moscova oficială. Pe 20 aprilie, Ministerul Apărării anunţă că a testat cu succes noua rachetă hipersonică Sarmat. „Această rachetă îi va pune pe gânduri pe cei care încearcă să ameninţe Rusia”, a declarat cu această ocazie Vladimir Putin.
În aceeaşi seară, subiectul este preluat de propagandişti. Într-una din emisiunile populare „de analiză” de la Rossia 1 TV, un notoriu cuplu de propagandişti Olga Skabeyeva şi Yevgeny Popov îi au în calitate de invitaţi pe mai mulţi experţi militari care explică cu zâmbete pe buze ce ţinte ar putea fi lovite de noile rachete. „Evident că este vorba despre teritoriul continental al SUA”, susţine unul dintre generalii invitaţi. Potrivit lui, dacă racheta va ajunge pe teritoriul SUA, atunci s-ar putea ca „New Yorkul să nu mai existe”. La un alt post TV federal, Pervîi Kanal, deputatul din partea „Rusiei Unite” Yury Shvytkin repetă aceeaşi naraţiune. Potrivit lui, o singură rachetă este suficientă pentru a şterge de pe faţa pământului New Yorkul sau Marea Britanie.
După o săptămână în care televizoarele din Rusia au epuizat subiectul „Sarmat” şi la o zi după reuniunea NATO din Germania, Kremlinul intervine cu o nouă porţie de escaladare. De data aceasta, însuşi preşedintele Putin ameninţă Occidentul. „Dacă cineva va dori să intervină în situaţia din Ucraina şi va crea Rusiei pericole strategice, răspunsul va fi fulgerător. Toate deciziile în acest sens au fost luate”, a declarat Putin fără alte precizări. Aproape concomitent, ministrul de externe Serghei Lavrov a înfierbântat şi mai mult situaţia, atenţionând Vestul să nu subestimeze probabilitatea unui conflict nuclear.
Înaripaţi de declaraţiile politicienilor, propagandiştii regimului continuă subiectul atacurilor nucleare şi vorbesc direct despre război cu NATO. „E al treilea război mondial. Cu 40 de ţări împotriva noastră, nu mai e o operaţiune specială. Ne-au declarat război”, spune Olga Skabeyeva audienţei postului Rossia.
Despre război vorbeşte şi Margarita Simonyan, şefa RT, la o altă emisiune găzduită de Vladimir Solovyov. „Cred că cel mai realist scenariu este cel al celui de al treilea război mondial. Cunoscându-ne pe noi şi pe liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin, cunoscând cum aici funcţionează lucrurile, (cred) că nu există nicio şansă că noi vom ceda”, spune şefa RT. Aceasta adaugă că, în opinia ei, „totul se va termina cu un atac nuclear”, fapt pe care ea este gata să accepte căci, adaugă Solovyov, „noi vom ajunge în rai, pe când ei pur şi simplu vor crăpa”.
Eşecul campaniei de intimidare
Temperarea spiritului războinic rus din presă a venit la începutul lunii mai, după ce Occidentul a răspuns tranşant la ameninţările Rusiei. Pe 28 aprilie, Joe Biden a calificat ameninţările Rusiei drept „iresponsabile” şi s-a arătat convins că acestea arată „disperarea” Moscovei în legătură cu eşecul campaniei din Ucraina. La o zi după declaraţiile preşedintelui SUA, sub protecţia anonimatului, un oficial al Pentagonului a declarat jurnaliştilor că Statele Unite monitorizează constat activitatea Moscovei în privinţa unui posibil atac nuclear şi datele din teren arată că ameninţările Rusiei nu trebuie luate în serios.
Declaraţiile au fost subliniate şi prin acţiuni. Concret, în toiul campaniei de propagandă rusă, preşedintele Joe Biden a cerut congresului SUA o creştere masivă a ajutorului financiar oferit Ucrainei – 33 miliarde USD. Dintre acestea 20 miliarde sunt destinate cheltuielilor militare şi includ livrări de artilerie şi vehicule blindate, adică a armelor ofensive, dar şi pentru sporirea colaborării dintre serviciile secrete ale celor două ţări. Ambele fapte au importanţă simbolică căci vorbesc despre intenţii (eliberarea teritoriilor Ucrainei) şi determinare oficială a Washingtonului de a ajuta Ucraina să învingă.
Tanc rusesc distrus cu ajutorul rachetelor americane Javelin
După aproximativ două săptămâni de campanie mediatică de intimidare, pe 6 mai, Kremlinul a dezescaladat situaţia prin declaraţiile unui reprezentat al Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a spus că „nu există scenarii posibile de folosire de către Rusia a armelor nucleare în cadrul operaţiunii din Ucraina”. Mai mult decât atât, reprezentatul a transmis că „Rusia ţine cont de principiul că într-un război nuclear nu pot exista învingători”. Aceeaşi idee a transmis aproape concomitent şi Alexandr Lukaşenko, principalul aliat a lui Putin. Într-un interviu pentru presa occidentală, dictatorul belorus a menţionat că „Putin nu vrea război cu NATO” şi îndeamnă Vestul să facă tot posibilul ca să evite un astfel de conflict.
Sigur, este îngrijorător faptul că propagandiştii şi politicienii ruşi ameninţă cu război nuclear, însă menirea acestei campanii mediatice pare a fi nu atât pregătirea populaţiei pentru război nuclear, cât tentativa de a intimida Occidentul.
Cu alte cuvinte, „războiul nuclear” dezlănţuit de Putin la televizor este o tactică din seria „măsurilor active”, strategia KGB-istă elaborată la începutul anilor `70 şi aflată acum în arsenalul serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse.
Printre altele, „măsurile active” presupun campanii de înfricoşare a adversarului (pentru ei acesta a fost şi este Occidentul) şi implantarea ideii că la conducerea Kremlinului se află oameni capabili de orice. Scopul ar fi punerea presiunii pe Occident ca acesta să cedeze atunci când vine vorba de interesele strategice ale Moscovei. În cazul de faţă, Kremlinul încearcă să determine Occidentul colectiv să renunţe la ajutorul oferit Ucrainei sau cel puţin să determine unele state NATO să cedeze la presiunile Rusiei, astfel dezbinând coaliţia anti-rusă.
II. Ucraina
Manifestul Kremlinului: „Tragediile şi dramele războiului sunt benefice popoarelor care au fost seduse de rolul de inamic al Rusiei”
La începutul lunii martie, în timp ce ucrainenii descopereau îngroziţi cadavrele mutilate ale locuitorilor orăşelului Bucha, agenţia de stat rusă RIA publica un material intitulat „Ce trebuie să facă Rusia cu Ucraina” în care îndeamnă la genocidul ucrainenilor. Astfel Kremlinul a intrat în cea de-a doua etapă a războiului ruso-ucrainean, etapa în care bombardamentele oraşelor şi violenţa faţă de civili sunt la ordinea zilei.
Acest material este ilustrativ întrucât cuprinde principalele naraţiuni care domină astăzi spaţiul mediatic rusesc vizavi de război: Ucraina este un stat artificial şi nu are dreptul să existe; ucrainenii sunt o naţiune inventată; toţi ucrainenii sunt nazişti şi trebuie fie lichidaţi, fie reeducaţi; ucrainenii nazişti sunt arma Occidentului împotriva Rusiei; Occidentul decadent este de vină pentru războiul şi ororile din Ucraina.
Astfel, în material este susţinută ideea că de „denazificare” are nevoi nu doar conducerea Ucrainei, ci şi majoritatea cetăţenilor care sunt „naziştii pasivi”. Se dă o explicaţie vagă: „denazificarea” presupune un şir de acţiuni faţă de „masa nazificată”, adică cetăţenii ucraineni, care tehnic nu pot fi pedepsiţi în calitate de criminali de război.
Autoturism cu inscripţia „copii”, ciuruit de gloanţele soldaţilor ruşi. Foto: unian.net
Acuzaţiile aduse de propaganda rusă sunt de-a dreptul absurde: armata ucraineană şi voluntarii care participă la război sunt „vinovaţi de genocidul poporului rus”, iar în „oraşele ruseşti” Odesa, Harkov, Mariupol şi Dnepropetrovsk autorităţile „naziste” ale Ucrainei, susţinute de populaţie, au organizat „teroare totală” împotriva „antinaziştilor”.
În continuare este specificată „pedeapsa” pe care o „merită” ucrainenii. Aceasta ar consta în „ororile” pe care trebuie să le suporte un popor învins într-un „război cinstit”. Denazificarea populaţiei mai constă în „reeducarea, care este obţinută prin represiuni ideologice şi cenzură dură în politică, cultură şi educaţie”. Anume prin cultură şi educaţie, se arată în material, a fost efectuată „nazificarea” populaţiei.
Această „denazificare” (numită şi „răscumpărarea vinei faţă de Rusia”) poate să fie efectuată doar de către învingătorul (Rusia) care ar avea control absolut asupra Ucrainei, cea din urmă „neavând dreptul de a fi suverană”. Ba mai mult, nici măcar denumirea ţării nu poate fi păstrată, iar întreg teritoriul ucrainean trebuie împărţit în republici populare.
Mai exact, Rusia vrea să împartă Ucraina în două. Vestul ţării (cinci oblasturi) să fie „independent”, dar forţat demilitarizat şi neutru, sub permanentă ameninţare a invaziei şi cu trupele ruse pe teritoriul său. Restul teritoriul să fie sub controlul rusesc direct. Propaganda rusă mai susţine că teritoriul devastat de război nu trebuie reconstruit, aceasta fiind o componentă a „pedepsei”.
În material se aduce drept exemplu Donbasul care ar fi fost „denazificat” abia după opt ani, perioadă după care „naziştii” au renunţat la legăturile sale cu Ucraina. În acest sens, propaganda rusă consideră că „denazificarea” întregii ţări va dura cel puţin o generaţie.
Până la urmă, chiar în materialul propagandistic este menţionată direct esenţa scenariului pe care Rusia îl doreşte pentru Ucraina: „denazificarea înseamnă deucrainizarea”, căci ucrainenii ar fi o naţiune creată artificial pe teritoriile Rusiei şi îndreptată împotriva acesteia. Astfel, procesul de „deucrainizare” presupune şi „deeuropenizarea” Ucrainei.
Mormintele victimelor ocupaţiei ruse din orăşelul Irpin, regiunea Kiev. Foto censor.net
Cât ţine de atrocităţi, propaganda rusă susţine că „tragediile şi dramele războiului sunt benefice popoarelor care au fost seduse de rolul de inamic al Rusiei”.
Nu este de mirare că din punctul de vedere al propagandei ruse, „nazificarea” Ucrainei a fost sponsorizată şi generată de Occident, iar „ucronazismul” (nazismul ucrainean) este un adevărat pericol pentru Rusia. Totodată, „denazificarea” presupune şi „curăţarea” de la „totalitarismul occidental”, de la „modelul civilizaţional al degradării şi descompunerii” şi de la „mecanismele de subjugare” impuse de către SUA şi Europa Occidentală.
Kremlinul şi-a temperat scopurile, dar şi-a înăsprit metodele
Textul publicat de RIA nu este un material propagandistic oarecare, căci astfel de materiale sunt elaborate de laboratoarele propagandei de la Kremlin. De fapt, Kievul a reuşit deja să stabilească cine coordonează acest nou val al propagandei, fiind vorba despre Alexey Gromov, şeful administraţiei preşedintelui Federaţiei Ruse.
Vom observa cum odată cu eşecul campaniei din Ucraina, Kremlin şi-a schimbat naraţiunea. Dacă la început Putin anunţa o scurtă operaţiune de „denazificare” şi „demilitarizare” a Ucrainei, atunci în prezent Moscova oficial se concentrează pe „eliberarea” regiunii Donbas (compusă din oblasturile Donetsk şi Luhansk), deşi naraţiunile privind necesitatea cotropirii Ucrainei nu dispar din discursul politicienilor şi propagandiştilor ruşi.
Totodată, la începutul războiului propaganda rusă dădea de înţeles că Moscova consideră că la conducerea Ucrainei se află un grup de „nazişti”, pe când ucrainenii şi ruşii sunt, vorba lui Putin, „acelaşi popor” care trebuie „eliberat”. În prezent însă, propaganda rusă susţine că majoritatea ucrainenilor sunt „nazişti” şi trebuie exterminaţi.
Această schimbare de viziune s-a văzut şi pe front. În primele săptămâni de război existau cazuri izolate de violenţă şi violuri, pe când ulterior acestea au devenit sistemice. Aceste fapte au fost confirmate serviciile secrete occidentale şi rezultă din interceptările ale apelurilor telefonice efectuate de SBU în care superiorii ordonă soldaţilor „să-i ucidă pe toţi” ucrainenii.
Rezultatul bombardamentelor ruse în oraşul Mariupol
Cu alte cuvinte, Kremlinul foloseşte teroarea ca instrument de război. Aceasta este singura strategie de care este capabilă în prezent armata rusă: dacă nu eşti în stare să ocupi un oraş, atunci îl distrugi (de exemplu Grozny, Aleppo, Mariupol); dacă nu eşti în stare să subjugi o naţiune, atunci o extermini.
În plan intern, propaganda lui Putin îşi atinge parţial scopurile, căci majoritatea populaţiei în continuare susţine războiul, deşi există cazuri izolate de nesupunere. În plan extern, strategia Kremlinului pare a da greş. Vestul dă semnale că nu mai înghite acţiunile de intimidare ale regimului Putin, ba chiar răspunde prin sporirea susţinerii oferite Ucrainei.
Articol de Iurie Rotaru, cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.
Se încarcă comentariile...
