Ce se întâmplă după cazul Crimeea? Principalele cinci scenarii la dispoziţia lui Putin
0Invazia şi anexarea peninsulei ucrainene Crimeea sunt cel mai recent exemplu pentru a ilustra politicile expansioniste ale Kremlinului, care nu ezită să pună în aplicare operaţiuni militare sub pretextul protejării etnicilor ruşi şi a intereselor patriei. Luând în considerare că planurile lui Putin cu Ucraina sunt departe de a se fi încheiat, persistă certitudinea că Rusia mai are încă numeroase instrumente politice de acţiune.
Wikistrat, organism care integrează o reţea internaţională de sute de experţi care analizează subiecte geopolitice şi economice, a provocat 66 de specialişti să elaboreze şi să examineze posibilele urmări ale politicilor lui Putin. La finalul a cinci zile, experţii au finalizat procesul complex de analiză a tuturor scenariilor care ar putea avea loc în regiune, de la operaţiuni limitate împotriva infractorilor şi a teroriştilor, până la invazii brutale şi atacuri cibernetice masive.
Primul Scenariu
2015: Rusia răspunde sancţiunilor privind criza din Ucraina cu o campanie cibernetică
Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană sancţionează campania invazivă a Rusiei în peninsula ucraineană Crimeea şi aplică măsuri economice şi politice dure. Răspunsul lui Putin ia forma unui atac cibernetc mascat, condus în parte şi de hackerii ruşi care acţionează din proprie iniţiativă, conduşi de spiritul ultranaţionalist. Aceste atacuri sunt îndreptate împotriva puterilor occidentale şi a marilor instituţii de presă, ducând la erori de comunicare şi pierderi materiale şi financiare ale statelor occidentale şi ale aliaţilor lor.
Agenţia UE pentru Securitatea Reţeleor Informatice şi a Datelor (ENISA) devine copleşită de amploarea atacurilor, iar SUA ezită să lanseze un contraatac, întrucât Kremlinul respinge orice implicare şi nu există informaţii clare împotriva Rusiei.
Al doilea scenariu
2016: Rusia orchestrează o lovitură de stat împotriva lui Alexander Lukaşenko, în cadrul revoltelor post-electorale din Belarus.
În noiembrie 2015, Alexander Lukaşenko câştigă o nouă rundă de alegeri prezidenţiale, prelungind ceea ce este numit adesea „ultima dictatură din Europa”. Încurajaţi de succesul protestatarilor ucraineni, bieloruşii tineri şi naţionalişti ocupă Piaţa Independenţei din Minsk. Forţele de ordine reuşesc să-i disperseze, încă locul studenţilor este reocupat curând de cetăţenii bieloruşi, dând naştere unei mişcări de masă împotriva preşedintelui Lukaşenko.
Fiind determinată să nu repete erorile în cazul preşedintelui ucrainean demis Viktor Ianukovici şi tot mai exasperată de Lukaşenko, Rusia dă dreptate observatorilor internaţionali care acuză fraudarea alegerilor. La începutul lui 2016, Ruşia îşi pune în mişcare strategii militari şi agenţii speciali pentru a organiza o lovitură de stat. În cele din urmă, Lukaşenko este arestat, iar Kremlinukl mobilizează trupe ruse pentru a se alătura„ operaţiunilor comune” cu forţele bieloruse şi este ales un preşedinte interimar.
UE şi SUA condamnă implicarea Rusiei, acuzând Moscova că tratează Belarus precum o provincie exsovietică, iar nu precum un stat suveran. China este nevoită să renunţe la unele ambiţii economice, Belarus fiind văzută drept calea de acces către Europa de Est, iar Moscova speră ca următorul lider bielorus va restructura economia ţării în favoarea Rusiei.
Al treilea scenariu
2017: Rusia foloseşte ofensiva militară faţă de infravtorii somalezi
Civili ruşi sunt răpiţi în Somalia. Moscova trimite mercenari bine pregătiţi pentru a pune în aplicare o misiune de salvare cu urmări devastatoare pentru somalezi. Scopurile acestei iniţiative sunt de a face o demonstraţie a capacităţilor Rusiei pe arena mondială a mercenarilor, de a descuraja planurile de atac a Rusiei, de a spori sentimentele naţionaliste ale cetăţenilor ruşi şi de a reaminti Africii că Rusia este un potenţial aliat.
Forţele navale ruse se implică în misiuni împotriva pirateriei, în timp ce trupele terestre se infiltrează în timpul nopţii pe teritoriul Somaliei şi lansează un bombardament naval cu ajutorul unui distrugător rus. Ostaticii sunt eliberaţi cu preţul uciderii mai multor civili somalezi, consideraţi victime colaterale.
Al Patrulea Scenariu
2018: Mobilizarea trupelor ruse în Estul Kazahstanului
Moartea preşedintelui kazah Nursultan Nazarbayev în 2018 lasă ţara pradă unei lupte pentru putere. China pune o presiune militară din ce în ce mai mare asupra Kazahstanului, având o tradiţie îndelungată în acest sens, dar la orizont se prefigurează şi Mama Rusie, cu propriile pretenţii expansioniste. Kazahstanul alege răul cel mai puţin dăunător, pe Rusia, şi acceptă tacit ocuparea oraşului estic Oskemen de către trupele ruse, Moscova motivându-şi acţiuniea sub acelaşi pretext al protejării etnicilor ruşi.
Însă adevărata motivaţie este de a transmite Beijingului că Moscova va gestiona situaţia şi va asigura securitatea Kazahstanului. De asemenea, Rusia este nerăbdătoare de a apune bazele unui avanpost militar care să-i permită mai târziu expansiunea.
China înţelege mesajul şi nu poate face nimic în acest sens; Statele Unite rămân tăcute; Kârgâstanul, Tajikistanul, Turkmenistanul şi Uzbekistanul sunt în alertă, dar păstrează tăcerea, iar Europa este luată prin surprindere. Nimeni nu poate să ia nicio măsură faţă de intruziunea trupelor ruse, deoarece Kazahstanul nu ridică această problemă.
Al Cincilea Scenariu
2020: Blocarea lucrărilor de construcţie a unei conducte de gaz din Turkmenistan în Azerbaijan
Conducta Trans-Atantică va fi gata până în 2020, însă nu şi conducta între Turkemnistan şi Azerbaijan, care ar permite vânzarea gazelor naturale pe piaţa chineză. Turkmenistanul caută alternative şi decide să construiască o conductă Trans-Caspică până în Azerbaijan, orientându-se astfel spre piaţa europeană.
Moscova nu poate permite îndeplinirea planurilor, deoarece gazul turkmen ar reprezenta o competiţie pentru gazul rusesc. Invocând motive ce ţin de protejarea mediului şi acuzând Turkmenistanul că încearcă să-şi redeseneze graniţele maritime, Rusia îşi trimite flota pe Marea Caspică şi împiedică construirea conductei.
EU şi SUA critică acţiunile Rusiei, dar nu pot interveni direct din pricina distanţei considerabile şi a dificultăţilor logistice. China ar putea chiar folosi precedentul creat de Rusia şi să încerce să lanseze propriile acţiuni unilaterale în Marea Chinei de Sud.
Citeşte şi:
Jurnaliştii Grigore Cartianu şi Liviu Iolu au dezbătut, la Adevărul Live, declaraţiile politicienilor români despre criza din Ucraina şi ameninţarea rusească.
Ponta, despre situaţia din Crimeea: Este cel mai mare pericol de securitate pentru România după 1989
Premierul Victor Ponta a declarat duminică că întâmplările din Crimeea au reprezentat cel mai mare pericol de securitate pentru România de după 1989, însă constituie şi o oportunitate de apropiere a republicii Moldova la UE şi NATO.
Cadourile otrăvite ale vicepreşedintelui Dumei Rusiei pentru Polonia, Ungaria şi România
Canalul 1 al Televiziunii Publice din Polonia, TVP1, relatează despre o scrisoare oficială primită de Ministerul Afacerilor Externe a Republicii Poloneze din partea Dumei de Stat a Federaţiei Ruse.
Agenda rusească: sancţiuni economice, paşapoarte şi petrol
Semnalăm o parte dintre cele mai importante dinamici din economia şi politica internaţională a Federaţiei Ruse, în intervalul 14 – 21 martie 2014.
Sârbii din Bosnia privesc cu interes deosebit exemplul anexării din Crimeea
Milorad Dodik, preşedintele Republicii Srpska, regiune majoritar sârbă din Bosnia şi Herţegovina, a declarat recent că referendumul organizat în Crimeea a fost „o exprimare democratică a unei aspiraţii populare”, adăugând că urmăreşte cu un interes deosebit acţiunile similare din alte state, informează Agerpres.
Cât timp a fost vicepremier şi premier al Republicii Moldova, la sfârşitul anilor '90, Ion Sturza a avut mai multe întâlniri formale şi informale cu Vladimir Putin. Ulterior, a fost chemat frecvent de liderii europeni să le vorbească despre cum gânde
NATO şi UE, preocupate de riscul unei intervenţii ruse în Transnistria
Rusia are ample efective militare la frontiera de est a Ucrainei, iar Alianţa Nord-Atlantică este "foarte preocupată" de riscul unei ameninţări la adresa regiunii separatiste Transnistria, afirmă generalul american Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa, citat de NBC News.
Se încarcă comentariile...
