Interesant este că, posibila campanie militară va fi realizată în parteneriat cu Pakistan şi China, alte două state extrem de interesate în a opri răspândirea terorismului în Asia Centrală.

Paradoxul face ca după aproape patru decenii, Afganistanul să devină un punct convergent al intereselor Rusiei şi Pakistanului, după ce începând cu 1979 cele două ţări au fost angrenate într-un război proxy pe frontul afgan, într-un context în care Islamabadul susţinea mujahedinii ce luptau împotriva invaziei  sovietice.

Relaţiile ruso-pakistaneze au rămas reci, Moscova fiind un aliat tradiţional al Indiei, în timp ce Pakistanul, în ciuda faptului că era un partener regional al Chinei alături de care contrabalansa influenţa Indiei, era totodată şi  unul dintre aliaţii strategici ai Statelor Unite. Mai mult, Isamabadul era considerat de Washington drept  cel mai important aliat non-NATO în lupta împotriva terorismului de sorginte fundamentalist-islamică, însă relaţia bilaterală a cunoscut numeroase tensiuni în ultimii ani, ceea ce a determinat o apropiere treptată a Statelor Unite faţă de India, iar  discursul susţinut anul trecut de către Narendra Modi în Congresul american este un exemplu elocvent în acest sens.

Apoi, decizia guvernului de la New Delhi  de a-şi diversifica importul de armament militar cu produse  americane şi israeliene, a forţat practic Federaţia Rusă să îşi reconsidere politica externă, căutând noi pieţe de desfacere, motiv pentru care în 2014, Moscova a ridicat embargoul istoric  privind înarmarea  Pakistanului, pentru ca în 2016 Rusia şi Pakistanul să efectueze primul exerciţiu militar comun.

În practică, relaţia ruso-pakistaneză nu reprezintă o încercare a Moscovei de a limita influenţa americană în Orientul Mijlociu Extins, sau Asia-Pacific, ci este mai degrabă o adaptare a Rusiei în faţa noilor dinamici regionale.

Din punct de vedere economic, Rusia este interesată de fructificarea Coridorului Economic China-Pakistan, reuşind astfel să obţină acordul Islamabadului de a folosi portul Gwadar, ceea ce îi conferă mult râvnita accedere la apele calde, precum Marea Arabiei şi Oceanul Indian.

Dar, această troică geostrategică formată din Rusia-China-Pakistan este coordonată de către chinezi, ai căror bani pompaţi în frageda economie rusească sunt bine veniţi pe fondul sacţiunilor economice impuse după anexarea Crimeei, în 2014, motiv pentru care, cel puţin deocamdată, spaţiul de manevră al Rusiei este limitat.

Pe termen mediu şi scurt, relaţiile Rusia – India şi SUA – Pakistan nu se vor răci, însă vor cunoaşte etape diferite, fiind clar că Moscova şi Washingtonul nu vor mai avea politici preferenţiale pentru vechii lor aliaţi, în timp ce Afganistanul riscă să redevină un teatru al războaielor proxy, iar troica a anunţat deja că poate susţine inclusiv forţele talibane, pe care le consideră o ameninţare mult mai mică în comparaţie cu ISIS.