Un anunţ care provoacă o undă de şoc în lumea medicală: tratamentul cu clorochină face mai mult rău decât bine!

FOTO Shutterstock

Se mai vorbise de asta. Dar amplitudinea de acum şocului este provocată - pe bună dreptate - de un studiu publicat în „The Lancet“ - revista medicală considerată drept cea mai importantă pe plan mondial.

Într-atât de renumită încât mulţi cercetători sunt fericiţi ca, măcar o dată în viaţă, să publice acolo şi să poată consemna acest eveniment în CV ca o realizare exemplară. În plus, este absolut evident că toate lumea îşi aminteşte de anunţul făcut de Preşedintele Trump care a spus că urmează zilnic un tratament preventiv contra unei posibile infectări cu COVID-19, tratament bazat pe hidroxiclorochină după ce, anterior, recomandase public un tratament cu această substanţă plus un antibiotic.

Studiul pe care-l puteţi accesa aici a fost realizat folosind „un registru internaţional de observare pe şase continente... am analizat cazurile a 96.033 pacienţi cu COVID-19 dintre care 14.888 au fost trataţi fie cu hidroxiclorochină, fie clorochină, fie cu o combinaţie în care sunt introduse aceste elemente“. Este „primul studiu la scară mare“ având ca rezultat „dovezi statistice serioase“ că cele două tratamente (cu clorochină sau cu derivatul său hidroxiclorochină) nu numai că nu sunt eficiente împotriva Covid-19, dar şi că moleculele din compoziţia celor două substanţe măresc riscul de decese şi aritmie cardiacă, aşa cum a anunţat într-un comunicat de presă Dr. Mandeept Mehra, principalul autor al studiului.

Analiza a luat în calcul datele oferite de aceşti 96.000 de pacienţi infectaţi cu COVID-19 şi internaţi în 671 de spitale de pe şase continente în perioada 20 decembrie 2019 şi 14 aprilie 2020. Aproximativ 15.000 dintre aceştia au primit primit unul dintre aceste patru tratamente: doar clorochină sau clorochină asociată cu un antibiotic, sau numai hidroxiclorochină sau hidroxiclorochină asociată cu acelaşi tip de antibiotic, apoi rezultatele din cele patru sub-grupe au fost comparate cu cele de la restul de 81.000 de pacienţi care nu primiseră acest tip de tratament.

Autorii studiului afirmă că „nu pot să confirme beneficiile“, prezentate de una sau cealaltă dintre molecule, precizând în plus că tratamentele de acest gen sunt “asociate cu o scădere a procentajelor de supravieţuire în spital“. Concret, nivelul de mortalitate în cazul grupului de 15.000 de bolnavi trataţi cu combinaţiile pe bază de clorochină sau de hiroxiclorochină este între 16,4 şi 23,8%, mult mai mare decât nivelul de 9,3% în cazul restului de 81.000 de pacienţi.

Pentru a completa acest tablou, studiul afirmă că pacienţii trataţi cu medicamente pe baza uneia dintre cele două substanţe au prezentat cu mult mai frecvent aritmii cardiace grave, chiar de 5 ori în cazul pacienţilor care urmaseră tratamente cu cele două molecule. Tocmai de aceea, cercetătorii adresează o recomandare de tip avertisment urgent ca acest tip de molecule să nu mai fie folosite în tratamentele în spitale în afară de momentul în care se fac teste clinice.

În acelaşi timp, cercetătorii subliniază că, în acest stadiu, nu au datele finale pentru a afirma o concluzie definitivă şi că acestea pot veni doar în urma unui proiect medical de foarte mare amploare. Aşa cum ar trebui să fie proiectul european Discovery care gândit pentru a evalua eficienţa a patru tratamente terapeutice.

Primul este cel pe bază de Remedesivir, un medicament antiviral conceput pentru lupta împotriva virusului Ebola, dar „cu un spectru de acţiune mai larg şi în stare să blocheze aţi viruşi“. În combinaţie cu Ritonavir, va fi testată Lopinavir, molecula folosită în realizarea tratamentelor împotriva SIDA. Acest tratament va fi experimentat singur sau în asociere cu interferonul beta (un antiviral imunomodelator) pentru a verifica dacă această combinaţie de molecule va permite blocarea procesului inflamator. La cererea celor de la OMS şi a statului francez, va fi evaluată şi hidroxiclorochina. Pacienţii pe care se vor testa tratamentele respective sunt din Belgia, Olanda, Germania, Spania şi probabil Marea Britanie, plus 800 de pacienţi din Franţa (testul clinic a început pe 22 martie la spitalul Bichat din Paris şi la clinica universitară din Lyon).

Şi totuşi, în ciuda entuziasmului iniţial, lucrurile par să meargă greu din cauza faptului că se spera la un număr de peste 3000 de pacienţi, deocamdată testele se fac doar pe câteva sute. În plus, aşa cum explică responsabilii zonei de cercetare, dat fiindcă nu este vorba despre molecule specific create pentru a combate COVID-19 ci despre medicamente deja existente care sunt „repoziţionate“, etapele succesive de testare sunt mai laborioase, trebuie mult mai multe încărcări succesive, cum spunea Prof. Florence Adler. Mai mult, „cercetătorii au pierdut mai mult timp decât anticipat pentru a regla circuitele de gestionare reglementate diferit de o ţară sau alte“, existând deja discuţii cu Comisia Europeană pentru ceea ce ar trebui să fie o viitoare reglementare europeană a procedurilor de testare clinică.

Pe fond, aceasta este discuţia viitoare foarte importantă, de fapt chiar singura care contează: oare pandemia asta de acum a scuturat îndeajuns indiferenţa oamenilor noştri politici încât să înţeleagă că este esenţială o schimbare de profunzime a sistemelor medicale, posibil de unificat într-un spaţiu cu instituţii de coordonare comune atât în domeniul medical propriu zis, cât şi în cel al cercetării ştiinţifice?

Astfel - şi sper că acest lucru îi va interesa vreodată şi pe oamenii noştri politici - se va deschide şi posibilitatea ca institute de cercetare din ţări mai mici sau mai rămase în urmă din nepăsarea conducătorilor lor, să poată intra în circuitul care este alimentat de fondurile europene prioritare. Cum este cazul acum pentru toate proiectele legate de combaterea COVID-19. Ar trebui să ne intereseze, ar trebui să ne batem cu prioritate pentru acest lucru, servind astfel nu numai interesul pacienţilor din ţara noastră, ci şi servind, direct şi indirect, la revitalizarea unor sectoare legate de sănătate, cele care vor deveni prioritare pentru interesul european în perioada imediat următoare.

P.S. Prima reacţie a unui stat din UE după apariţia acestui studiu vine din Franţa, unde ministrul Sănătăţii Olivier Veran a cerut azi „o analiză a regulilor derogatorii“ pentru tratamente precum cele cu hiroxiclorochină. „Ca urmare a apariţiei studiului în revista The Lancet care reprezintă o alertă asupra ineficienţei şi riscurilor pe care le prezintă anumite tratamente împotriva Covid-19, printre care şi cel cu hidroxiclorină, a sesizat Înaltul Consiliu pentru sănătate publică cerând să-mi propună în termen de 48 de ore reguli derogatorii de prescripţie“, a transmis ministrul.