Cu toate acestea, folosind oarecum scutul securităţii, Trump s-a dus în Asia pentru business, pentru a încheia acorduri şi a transmite un semnal că SUA devine mai pragmatică cu el la cârmă. De aşteptat, de altfel, dat fiind că de-a lungul campaniei electorale China a fost una din ţintele sale predilecte, alături de alţi parteneri economici şi militari, beneficiari direcţi de pe urma globalizării şi a politicilor americane de liberalizare a pieţelor.

Pe agendă, totuşi, rămân o serie de probleme nerezolvate nici măcar de înţelegerea economică de 250 de miliarde de dolari cu care se întoarce Trump acasă din China.

Cu toate că în campanie Trump a avut declaraţii inflamatorii de genul “China violează SUA”, aflat la Beijing şi-a îndulcit tonul, vorbind despre un parteneriat, despre faptul că cele două ţări pot colabora pe chestiunea Coreei de Nord, etc. De cealaltă parte Xi Jinping i-a făcut o primire grandioasă lui Trump, cu vizite în Oraşul Interzis, salve de tun, covor roşu, onoruri militare. Pe agendă, totuşi, rămân o serie de probleme nerezolvate nici măcar de înţelegerea economică de 250 de miliarde de dolari cu care se întoarce Trump acasă din China.

Un potenţial conflict economic cu SUA nu poate aduce nimic bun pentru o Chină aflată în expansiune.

Viziunea lui Xi Jinping se întinde pe următorii 30 de ani, cu o Chină care-şi asumă un rol central pe scena globală. Iniţiativa sa „Belt and Road” menită să revitalizeze Drumul Mătăsii prin investiţii masive în infrastructură în zona eurasiatică vizează inclusiv dezvoltarea poziţiei Chinei ca jucător din ce în ce mai important, cu o bancă de investiţii care să concureze FMI-ul şi cu accent pe ceea ce se numeşte soft power, cultivarea relaţiilor culturale ca formă de diplomaţie. Pe plan intern Xi Jinping se află într-o poziţie de forţă, reales secretar general al Partidului Comunist Chinez, după o lungă campanie anticorupţie care i-a permis să-şi elimine o serie de adversari importanţi.

Pentru mulţi lideri internaţionali Trump este un partener nou de dialog, iar retorica din campanie îi îngrijorează cel puţin. Pe de altă parte aceştia văd în Trump un lider eminamente pragmatic. Pentru Xi Jinping conservarea status quo-ului pare în acest moment a fi un lucru avantajos. Un potenţial conflict economic cu SUA nu poate aduce nimic bun pentru o Chină aflată în expansiune. Mai mult, prietenia cultivată de Trump cu premierul japonez, Shinzō Abe nu e văzută neapărat cu ochi buni la Beijing. Deja Trump a avut mai multe întrevederi cu Abe decât a avut Obama în întreg mandatul său. În criza nord coreeană Abe s-a alăturat retoricii agresive a lui Trump împotriva lui Kim Jong un, vorbind despre nevoia unei poziţii mai ferme pe această chestiune. China, în schimb, vede rezolvarea soluţiei prin revigorarea formatului de 6 la masa negocierilor – Coreea de nord, Coreea de sud, China, SUA, Japonia şi Rusia, format care a avut ceva rezultate în trecut. 

Pentru Xi Jinping conservarea status quo-ului pare în acest moment a fi un lucru avantajos. 

Pe de altă parte, jocul geopolitic în Pacific se desfăşoară pe mai multe paliere. Pe de o parte SUA vor să contrabalanseze influenţa Chinei prin dezvoltarea unei alianţe SUA-Japonia-Australia-India, regimul de la Beijing sporindu-şi cooperarea cu Seul-ul. La rândul lor sud-coreenii vorbesc despre dezvoltarea propriului arsenal nuclear şi mai recent s-au arătat deschişi faţă de instalarea THAAD, sistemului de apărare antirachetă american, un punct de tensiune între Seul şi Beijing, rezolvat pare-se recent.

Vizita lui Trump în Japonia şi Coreea de sud nu a adus nimic concret din punct de vedere economic, ci mai degrabă o serie de promisiuni cu privire la cumpărarea de armament, fără vreun calendar bine stabilit. În orice caz, la Tokyo se vorbeşte tot mai des despre schimbarea Constituţiei şi eliminarea clauzei privind pacea, articolul 9, iar premierul Abe a şi promis un termen limită pentru modificarea actului fundamental anul 2020.

Prima parte a vizitei asiatice a lui Donald Trump, completată ulterior cu participarea la summitul APEC (forumul de cooperare economică Asia-Pacific) din Vietnam şi vizita din Filipine, s-a axat pe trei mari direcţii, pe de o parte o reasigurare a partenerilor strategici ai SUA că încă se află sub umbrela securităţii americane, dincolo de retorica bombastică (şi implicit un avertisment către Coreea de nord), un semnal mai hotărât că siguranţa costă, şi un prim pas către China de reinterpretare a relaţiilor economice şi strategice dintre cele două mari puteri. Trump nu pare să-şi fi construit încă o direcţie clară privind rolul SUA pe scena globală şi e foarte posibil să nu fie capabil să reimagineze complet relaţiile cu principalii competitori, însă un turneu internaţional îl mai ajută să elimine din tensiunile şi eşecurile interne din primul său an de guvernare.