Singurătatea lui Maduro: victoria opoziţiei la alegerile parlamentare din Venezuela

Duminică 6 decembrie au fost organizate alegeri parlamentare în Venezuela câştigate în mod covârşitor de opoziţia la regimul Maduro, reprezentată de La Unidad (Unitatea, MUD) care a obţinut două treimi din mandatele parlamentare, sau 112 (care ar putea creşte chiar la 116) din cei 167 parlamentari.

Sfârşitul chavismo?

La 3 ani de la ultima alegere a lui Hugo Chavez cu peste 50%, partidul acestuia, (Partidul Socialist Unit din Venezuela, PSUV), a pierdut în mod zdrobitor alegerile parlamentare de duminică 6 decembrie. Din cei 19.5 milioane de alegători, 74% s-au prezentat la vot şi au ales majoritar opoziţia condusă de MUD (Mesa de la Unidad Democratica).

MUD s-a format în 2008 ca urmare a semnării unui acord de către mai multe partide[1]. Printre acestea, principalele partide care articulează coaliţia se află Accion Democratica şi COPEI, cele două partide care s-au aflat la putere pentru 40 de ani în timpul regimului care a precedat regimul Chavez (1998-2013), începând cu 1958. Pe lângă acestea, MUD include şi alte mişcări de dreapta şi de stânga.

Parlamentul unicameral al Venezuelei, Adunarea naţională, conform reformei constituţionale chaviste, are 167 de parlamentari, 113 fiind aleşi în circumscripţii uninominale, 51 pe liste de partid, în timp ce 3 sunt aleşi din partea comunităţilor indigene. Aceştia sunt aleşi pentru un mandat de 5 ani şi pot avea maxim 3 mandate.

Votul în Venezuela este electronic şi a fost apreciat de reprezentaţi ai unor organisme internaţionale ca fiind unul dintre cele mai corecte. Alegătorii pot vota după ce au fost identificaţi ca atare şi prin amprentare electronică. Astfel ei văd defilând pe un ecran candidaţii şi-l aleg pe cel pe care-l doresc, imaginea este imprimată şi aceasta este pusă în urna de vot, după care alegătorului îi este marcat indexul cu cerneală pentru a nu mai putea vota la acest scrutin. La alegerile organizate în timpul regimului Chavez, în multe instanţe membrii partidului oficial erau recompensaţi prin tot felul de programe sociale pentru susţinerea candidaţilor partidului şi a lui Hugo Chavez. Astfel, s-a vorbit de fraudarea sistemului electoral înaintea momentului alegerilor prin aceste practici clienteliste.

Regimul Maduro a încercat să introducă un grad de confuzie în alegeri propunând alte candidaturi similare cu cele ale reprezentaţilor opoziţiei din partea MUD cu sigle asemănătoare sau chiar candidaţi cu acelaşi nume şi din partea unor partide cu logo-uri similare. De altfel, contextul pre-electoral a fost unul destul de agitat, în noiembrie un reprezentant al opoziţiei a fost ucis în timpul unui miting, opoziţia acuzând guvernul, iar în 2014, au fost 43 de morţi ca urmare a rezultatelor alegerilor.

La alegerile parlamentare din 2010 MUD a câştigat un scor foarte important, 47% din voturi, dar a primit doar 64 de voturi din cele 167, dar nu a putut de fapt profita de această victorie pentru că regimul Chavez a anulat puterea Adunării naţionale, conducând prin decrete-lege. De această dată se pare că victoria opoziţiei este prea importantă pentru a o putea anula printr-o astfel de măsură arbitrară şi contextul internaţional, precum şi cel intern al regimului sunt diferite, în sensul în care Maduro a recunoscut destul de rapid înfrângerea. În funcţie de numărul final al mandatelor obţinute, reprezentanţii La Unidad vor decide ce paşi vor fi urmaţi în continuare pentru reformarea dorită de aceştia a sistemului politic chavist. De exemplu, s-a vorbit de posibilitatea organizării unui referendum pentru revocarea lui Maduro, constituţional posibilă după aprile 2016. De asemenea, MUD a anunţat eliberarea opozanţilor politici închişi în ultimii ani de regimul Maduro.

Nicolas Maduro s-a aflat încă de la începutul preluării mandatului prezidenţial în 2013 într-o dificilă condiţie de a continua reformele introduse de regimul Chavez în absenţa unor resurse politice sau măcar personale comparabile. Eşecul economic evident în ultimii ani a condus cetăţenii la o acută nevoie de schimbare politică, care însă, aşa cum observă unii comentatori, nu va putea anula foarte rapid deciziile economice care au condus la actuala situaţie dificilă în care cozile pentru alimente sunt normale şi în care accesul la anumite produse este imposibil.  Regimul Maduo, spre deosebire de perioada în care s-a aflat la guvernare Hugo Chavez, a văzut o radicalizarea în ceea ce priveşte controlul exercitat asupra opoziţiei, lideri importanţi ai partidelor de opoziţie suferind cel mai mult şi unii dintre aceştia fiind în închisoare, precum Leopoldo Lopez condamnat în septembrie la 14 ani de închisoare pentru agitaţia politică din 2014 care a făcut 43 de victime.

După victoria lui Macri din Argentina şi victoria opoziţiei din Venezuela, harta politică a Americii de sud deja s-a schimbat în mod fundamental, urmează să vedem în ce măsură aceste rezultate electorale vor avea efecte şi asupra alianţelor la nivel regional şi ale acordurilor de integrare regională.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.

[1] Un Nuevo Tiempo, Accion Democratica, Primero Justicia, Proyecto Venezuela, COPEI, La Causa Radical, Alianza Bravo Pueblo, Movimiento al Socialismo y Vanguardia Popular, Movimiento Republicano, Solidaridad Independiente, Union Republicana Democratica, Movimiento Laborista, Democratica Renovadora, Fuerza Liberal y Vision Emergente