Semnele ascensiunii SIIL, ignorate de Washington şi de Bagdad

Luptători loiali grupării Statul Irakului şi al Levantului. FOTO Reuters

Cu mai multe luni înainte înainte de cucerirea oraşului Mosul, cel de-al doilea oraş irakian ca mărime, Administraţiile de la Washington, Londra şi Bagdad au primit rapoarte detaliate care avertizau existenţa unui plan al musulmanilor sunniţi de a profita de nemulţumirile faţă de actuala guvernare a premierul irakian Nouri al-Maliki şi de a lansa un val de atacuri în nordul şi vestul ţării.

Surse din cadrul armatei Guvernului Regional Kurdistan (GRK), organizat într-o regiune semiautonomă din nord-vestul Irakului,  au declarat că strategia grupării jidahiste extremiste Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL) a fost dezvăluită cu luni înainte de lansarea atacurilor de cucerire, relatează publicaţia „The Daily Beast”.  

Poporul kurd, care are propriile forţe armate, au urmărit îndeaproape dezvoltarea legăturilor între jihadiştii din cadrul SIIL şi liderii organizaţiilor extremiste mai mici şi cu foştii ofiţeri ai armatei irakiene şi foşti oficiali şi membri ai partidului Baath al dictatorului lui Saddam Hussein.

Kurzii au devenit puternic îngrijoraţi după ce au sesizat formarea unui guvern din umbră la Mosul, cu săptămâni înainte de startul atacului de cucerire.  În prezent, Mosulul se află sub controlul SIIL deja de zece zile, fără nicio perspectivă în viitorul apropiat de recucerire din parte forţelor guvernamentale irakiene, alungate din oraş fără eforturi mari.

Nechirvan Barzani, premierul regiunii semiautonome Kurdistan, a declarat că i-a prevenit pe omologii săi de la Washington, Londra şi de la Bagdad în legătură cu planul SIIL cu mai multe luni înainte de lansarea represiunilor jihadiste. Însă  administraţia americană şi cea britanică nu au răspuns solicitărilor kurzilor, iar Bagdadul a subestimat impoertanţa raportului, a precizat Lahur Talabani, şeful serviciilor secrete kurde, citat de „The Daily Beast”.

Ascensiunea SIIL

SIIL operează atât în Irak cât şi în Siria, având scopul declarat de a recâştiga „Marea Sirie” numită Sham în arabă sau Levant în literatura modernă şi de a instaura un nou stat fundamentalist, prin aplicarea shariei, codul moral şi religios al islamului. Gruparea a fost la origine afiliată reţelei al-Qaeda şi a s-a dezvoltat pornind de la mişcările jihadiste sălbatice create de iordanianul Abu Musab al-Zarqawi, după invazia americană din 2003. După 2006, când liderul al-Zarqawi a fost ucis de forţele speciale americane, gruparea şi-a pierdut influenţa în Irak.

Însă şi-a recăpătat forţa în timpul insurgenţelor împotriva liderului sirian Bashar al-Assad, care au început în 2011. SIIL  a devenit din ce în ce mai puternică, în defavoarea organizaţiilor rebele moderate, care au aşteptat în zadar sprijin din partea Occidentului, scrie „The Daily Beast”.

Alianţa din umbră 

Războiul civil sirian a început şi era de aşteptat ca insurgenţii să lupte împotriva guvernării de la Damasc, însă Assad a fost suficient de atent încât să nu vizeze în mod direct SIIL, deşi gruparea căpătase deja o reputaţie de temut pentru decapitările, crucificările şi torturile împotriva inamicilor lor. Dimpotrivă, Damascul a ajutat în mod indirect SIIL, cumpărând petrol de la luptătorii loiali grupării din estul Siriei, atacuri moderate împotriva unităţilor SIIL în comparaţie cu bombardamentele suferite de restul grupărilor, eliberarea a sute de jihadişti din închisorile siriene. În schimb, SIIL şi-a întors armele spre rebelii moderaţi.

Au existat unele acuzaţii din partea Coaliţiei Siriene moderate care au susţinut că SIIL este protejată de Administraţia de la Damasc, fiind o organizaţie „fabricată de regimul Assad”, „introdusă în corpul revoluţiei”.

Luptătorii loiali SIIL sunt din ce în ce mai încrezători şi puternici cu fiecare cucerire, anunţând recent că vizează oraşele Najaf şi Karbala, considerate sfinte nu numai de musulmanii şiiţi din Irak, ci şi de iranieni. SIIL riscă să atragă asupra sa şi furia iranienilor,situaţie în care jihadiştii ar putea avea de-a face cu un inamic mult mai bine pregătit decât armata irakiană descurajată, slab înarmată şi coruptă.