Noua ordine mondială a terorii: un link util şi înfricoşător

Există programe care simulează cum ar fi lovită o anumită locaţie în cazul unui atac nuclear

La Bruxelles, într-o după-amiază de ploaie cu frig, m-am oprit, apoi am rămas foarte multe ore, în compania unor domni şi doamne de profesii multiple şi adesea destul de puţin precise care dezbăteau o temă veche şi destul de puţin pasionantă datorită extremei sale recurenţe: dreptul unei naţiuni de a efectua atacuri militare preventive, evident atenţia concentrându-se asupra loviturilor nucleare preventive şi a găsirii de portiţe,

explicaţii, justificări în temeiul legislaţiei internaţionale.

Auzisem de foarte multe ori asemenea dezbateri, le-am văzut cum se repetă cu o frecvenţă uimitoare în ultimele luni. Nu părea să fie nimic nou, aşa că mă pregăteam de plecare când un prieten de demult mă invită la o masă unde toată lumea şi-a scos imediat computerele pentru ceea ce părea să fie o a doua fază a discuţiei, una folosind diversele programe de simulare puse la punct de servicii prospective mai speciale.

Simulările erau absolut impresionante prin tematică, acurateţe şi cantitatea de informaţie adusă la zi, oră de oră, care alimenta soft-ul ce reconstituia virtual urmările unor lovituri nucleare. Se foloseau hărţi reale, combinaţie între diversele moduri de vizionare accesibile - sol, satelit, 3D - şi datele statistice provenind din bazele de informaţii naţionale şi din cele continentale sau ale unor organizaţii cu rază mondială de cuprindere care dispun de fişiere de ţară complexe, celălalt vector fiind forţa loviturii estimate cu un anume tip de rachetă nucleară aflat în dotarea forţelor armate din acest moment. Evident, mi-am dorit şi eu un asemnea program. Evident nu am primit un program profesional, în schimb prietenul meu mi-a dat un link pe care îl puteţi accesa aici. Aparţine domeniului public, este sursă deschisă în care se amestecă trimiteri spre zone profesionist foarte interesante cu site-uri de popularizare. Unele dintre linkuri, însă, sunt chiar fascinante deoarece folosesc foarte multe dintre bazele de date la care au acces programele de simulare militare sau aparţinând serviciilor de informaţii.

Iată pe cel mai interesant şi profesionist dintre ele. Este perfect funcţional şi este cumplit (plus verisunea în 3D aici) permite vizualizarea, Google Map, a efectelor unei lovituri nucleare asupra oricărei locaţii alese de dvs, cu estimarea distrugerilor materiale, morţilor, răniţilor, perioadei de contaminare. În aceată versiune nouă a lui NUKEMAP (program creat de Alex Wellerstein, cercetător specializat în istoria armelor nucleare de la Centrul de fizică de la American Institute of Physics din Maryland), există o listă de rachete nucleare din panopliile existente, aproximativ cele mai comune din forţele nucleare care ar putea fi folosite în cadrul aşa numitei "prime lovituri". Ceea ce lipseşte din acest program - din raţiuni evidente - sunt estimările asupra efectelor lansate asupra unor locaţii sau instalaţii militare.

Rezultatele integrate de asemenea programe sunt de decenii în posesia diverşilor planificatori şi echipe militare care pregătesc scenariile de război în care să fie inclusă şi o fază nucleară. Rezultatele acestea sunt coroborate acum prin asemnea estimări computerizate de mare complexitate, dar, mereu trebuie repetat acest lucru, au la bază fişele de observaţii în urma testelor nucleare, neşteptat de multe şi de mare putere, aeriene, tereste, maritime sau subterane care, în opinia unor oameni de ştiinţă, au avut ca efect dereglarea fundamentală a unor procese pe Terra, cele care sunt la originea unora dintre marile mutaţii catastrofale climatice.

Rezultatul este acesta, la nivelul anului 2015, arme nucleare active în arsenalele diferitelor puteri nucleare:

Efectele acestora le puteţi vizualiza în simulările de pe NUKEMAP (foarte utile pentru a înţelege potenţialul de care dispun diferite puteri nucleare) dar nu trebuie uitat că, în viziunea tuturor planificatorilor militari, acest stadiu ultim al ostilităţilor cuprinde trepte succesive ale terorii, marcate de intrarea în acţiune a diverselor tipuri de arme nucleare, unele, precum cele balistice tactice, concepute pentru lovituri precise şi pe zone relativ puţin întinse. Combinate sau nu cu efectele unor arme neconvenţionale cum ar fi cele psihotronice care să paralizeze temporar şi populaţia civilă în timp ce sunt distruse ţintele militare şi/sau centrele de comunicaţii şi infrastructurile strategice. Fie cu lovituri convenţionale, fie cu unele nucleare dar cu efect limitat. Plus, posibilitatea folosirii şi a armelor cu impulsuri electromagnetice (IEM) care pot provoca fie bruierea, fie întreruperea totală a sistemelor de comunicaţii civile şi militare pe arii extinse.

Acesta este contextul în care, repet, de luni bune, se discută intens despre reluarea în termenii dictaţi de tensiunile actuale de o amploare fără precedent, a discuţiei mai vechi asupra dreptului uni stat de a folosi "lovitura nucleară preventivă". Concept care face parte acum din doctrinele naţionale de apărare ale marilor puteri nucleare şi, din nefericire, într-un caz extrem, ar putea deveni chiar realitate.  Cu aceste efecte posibile:

Întrebarea pe care am auzit-o de curând este dacă se pot estima reacţiile pe care le poate avea un stat care nu deţine arme nucleare şi care se află în situaţia fie de a fi ameninţat direct de o putere nucleară, fie se află în imediata proximitate a unei zone de conflict în care ar putea fi folosite asemenea arme.

Există două scenarii evocate. Primul ia în calcul, în perioada imediat următoare, încheierea unor acorduri privind "cedarea prerogativelor de securitate" către alianţe militare, clasice sau ad-hoc, sau către jucători majori intervenind, eventual, pentru crearea unor situaţii de "protectorat" sub mandat internaţional conferit de una dintre organizaţiile cu prerogative în domeniu. Al doilea scenariu, şi acesta cu elemente multiple de credibilitate, spune că, sub o asemenea ameninţare vitală, există multe state care ar putea reactiva arsenale chimice şi bacteriologice.

Afirmaţia aceasta, ştiu bine, este complet împotriva corectitudinii politice care spune că toate statele lumii care au derat la convenţiile internaţionale privind armele chimice şi bacteriologice şi-au distrus în totalitate arsenalele. Foarte multe au făcut-o, dar există poveşti despre laboratoare ascunse în zone greu accesibile ale planetei unde ar mai fi încă stocate rădăcini virale care au stat odinioară, nu cu mult timp în urmă, la baza creării unor programe de cercetare de o complexitate extraordinară.

În acest moment, chiar dacă actualitatea politică românească, complet excentrică, se focalizează pe subiecte complet demente şi ţinând de maidanul politicii, marii jucători sunt în faţa unor alegeri majore. Iminente. Cu consecinţe globale.

Iată de ce, deloc întâmplător poate, discuţia de care vorbeam, astfel începută, a continuat cu o dezbatere fascinantă asupra operei unuia dintre  ei despre care s-a spus, nu ştiu dacă pe drept cuvânt sau nu - că a fost printre primii illuminati din domeniul dreptului internaţional al conflictelor, de mulţi uitatul Emer De Vattel care scria în 1750:

Din momentul în care un stat a dat procedat la acţiuni nedrepte, a dat dovadă de orgoliu, ambiţie, de o nevoie imperioasă de a impune propria sa lege, atunci este vorba de un vecin de care trebuie să ne ferim: în momentul în care este pe cale să procedeze la o creştere formidabilă a puterii sale, îl putem surprinde cerându-i garanţii şi, dacă ezită măcar o secundâ să le dea, atunci să-l împiedicăm prin forţă să-şi realizeze scopurile.

De ce această discuţie? Pentru că, absolut cert, urmează, foarte curând, o discuţie internaţională impusă de evenimente, cea de rediscutare a tratatelor internaţionale privind conflictele armate, cu actualizări neaşteptat de complexe în care să fie incluse conflictele asimetrice, atipice şi, mai ales, noile forme ale războiului civil.

Este o discuţie serioasă? Deschdeţi link-ul indicat şi veţi decide singuri.