Moment de reculegere

Treptat-treptat, mai ales după evenimentele tragice de la Paris şi Bruxelles, un sentiment de îngrijorare cuprinde oraşe, ţări şi continente întregi. Ce se întâmplă cu noi, cu ziua de azi şi de mâine? De poimâine parcă nu îţi vine să mai vorbeşti, nu prea mai îndrăzneşti.

Un sentiment de nesiguranţă cuprinde totul, întreaga fiinţă omenească. Practic, cumplitele acte de terorism schimbă viaţa oamenilor, gândurile lor, izgoneşte din noi bucuria elementară de a trăi.

O bombă poate exploda oricând lângă tine. Oricând, oricum, oriunde. Paşii tăi pe pământ, ai copilului tău, ai rudelor tale, ai oamenilor tăi dragi încep să fie însoţiţi de teama „BUM”- ului care poate izbucni în orice clipă.

Dacă prin teroare ai schimbat sufletul oamenilor, dacă le-ai schimbat speranţa că mâine ar putea fi mai bine, ai modificat viaţa întregii planete, pe care o simţi că se clatină sub picioarele tale. E aceeaşi senzaţie pe care o ai la sfârşitul unui cutremur, când ai impresia că tălpile picioarelor calcă pe un fel de aluat, în care te poţi scufunda în orice clipă. Îţi vine să mergi în vârful picioarelor...

Cine sunt cei care vor să controleze destinul planetei, să ajungă stăpânii Europe şi ai întregii lumi? Îi ştim. Mai ştim că ei nu ar exista, dacă nu li s-ar da voie să existe, să devină puternici şi să comită cele mai abominabile crime, printre care tăierea capului este la ordinea zilei.

Lor li se dau bani, arme, hrană, petrol, de toate. Acestea vin din partea unora din ţările cele mai puternice şi bogate ale lumii, mai precis din partea unor persoane superbogate din aceste ţări. Ciudat, dar aceleaşi ţări, cu excepţia uneia, devin victime ale terorismului finanţat de ele, sau ale refugiaţilor care vin cu milioanele, care apoi violează femeile locului, incendiază, omoară etc.

Încă o ciudăţenie: refugiaţii nu sunt respinşi, dimpotrivă sunt încurajaţi să vină în continuare, şi dacă s-ar putea, hai să-i împărţim între noi, între toate ţările UE, „în spirit de solidaritate”, susţin liderii de la Bruxelles. De ce să-i împărţim, când ei sunt ai voştri? Voi aţi produs dezordine în Irak, Libia, Siria...

Cine doreşte ca Uniune Europeană să dispară? Cine are nevoie de ISIS pentru a distruge Europa? Cine aprovizionează ISIS-ul, care ar dispărea în câteva zile, dacă s-ar dori? Se ştie, dar se tace. Dintr-un orgoliu fără limite, dar şi din mari interese economice, cei mari nu îşi dau mâna şi lasă răul să continue.

În fapt, facem parte dintr-o Europă sinucigaşă, cu picioare de lut, lipsită de viziune, a cărei politică externă este condusă de o femeie care, după atentatele de la Bruxelles, a început să plângă...Când ne imaginăm că personalului Centrului NATO din capitala europeană, puternic şi blindat până la Dumnezeu, îi este frică să folosească metroul, iei poziţia „Gânditorului de la Hamangia” şi te întrebi: „În ce lume trăim?”

De la nivelul meu modest, de simplu locuitor vremelnic al mapamondului, aş spune: „Să păstrăm un moment de reculegere pentru morţii de până acum. Ne aflăm cu toţii în ceasul al 12-lea. Încă mai este ceva timp pentru a se acţiona în direcţia suprimării răului din rădăcină. Încă!”