Pe lângă elementele foarte impresionantei flote ruse din Marea Baltică, şi-au început deja deplasarea spre această zonă trei nave de luptă ale marinei chineze, atenţia tuturor observatorilor militari fiind reţinută de distrugătorul 173 Changsho. Este pentru prima oară când acest distrugător aparţinând celei mai noi generaţii de nave de luptă produse în China ajunge în această regiune, fiind însoţit de fregata 571 Yucheng şi de petrolierul de realimentare 964 Luomahu (cu capacitate de transport de 10.700 tone de combustibil solid sau lichid), adică o structură clasică a unei unităţi de luptă din marina chineză: două nave de prim rang şi o alta de susţinere logistică, aşa cum notează East Pendulum, o publicaţie excelent informată asupra problemelor chineze.

foto: distrugătorul 173 Changso

Distrugătorul chinez dispune de un sistem de lansare verticală pentru rachete de croazieră, rachete antisubmarin şi rachete antinave, un tun de 130 mm şi alte baterii de tunuri jumelate cu 11 ţevi de 33 mm capabile să tragă 10.000 de cartuşe/minut. Foarte interesant este că distrugătorul este dotat cu un radar AESA care coordonează cele 64 de lansatoare de rachete, dar şi un sistem modern de rachete antiaeriene.

Această nouă serie de manevre comune anuale ruso-chineze (primele au avut loc în 2012) se vor desfăşura la Sankt-Petersburg şi Kaliningrad, tema exerciţiului fiind de această dată „salvarea maritimă şi protecţia activităţilor economice maritime“.

De partea rusă, avem demonstraţia de forţă din cadrul Salonului internaţional de apărare maritimă (IMDS 2017, Sankt Petersburg 28 iunie-2 iulie) plus anunţata paradă militară ce va avea loc pe 30 iulie la Kronstadt, evenimente la care participă (cum se anunţă pe portalul Forţelor navale ale Rusiei) submnarinul nuclear TK-208 Dimitrii Donskoi, împreună cu crucişătorul nuclear Petru Cel Mare (prezent doar la parada din 30 iulie). Este vorba despre cel mai mare submarin nuclear din lume (lungime 172 metri, deplasare de peste 23.000 t la suprafaţă, tot aşa cum crucişătorul nuclear este una dintre cele mai mari nave de acest tip la nivel mondial (exceptând portavioanele), cu ale sale 24.000 tone. Ambele nave fac parte din Flota Nordului, crucişătorul fiind nava-amiral.

Şi aici încep marile întrebări deoarece trecerea acestor nave prin zona Mării Baltice trimite un semnal care se adaugă neliniştilor exprimate de ceva vreme de analiştii militari din spaţiul occidental, din ce în ce mai preocupaţi să descifreze răspunsul la o întrebare esenţială: se pregăteşte oare Rusia să renunţe la statutul Marii Baltice ca zonă denuclearizată, statut respectat de Federaţia Rusă începând cu 1991?

Posibil, afirmă unii analişti, argumentând că Rusia, începând cu anul 2000, a trimis în enclava Kaliningrad un mare număr de rachete de tip Iskander (rapoartele vorbesc despre câteva zeci de baterii, transportate cu ajutorul unor nave civile), capabile să transporte încărcături convenţionale, dar şi nucleare. În plus de asta, pe 21 noiembrie 2016, au apărut rapoarte concordante privind instalarea în enclava Kaliningrad a două lansatoare de rachete tip K-300P Bastion, echipate cu rachete supersonice anti-navă tip P-800 Oniks. Este vorba despre una dintre cele mai importante întăriri ale sistemului rusesc de „interzicere navală“, rachetele respective având o rază de acţiune de 300-450 Km. Fiecare dintre cele două sisteme este dotat cu 36 asemenea rachete care pot lovi ţinte dincolo de orizontul vizual, fiind de tipul „fire and forget“, aceasta însemnând că se pot îndrepta spre ţinte în mod independent, fără niciun fel de intervenţie suplimentară din partea echipei de lansare. Foarte eficiente, spunea pe 15 noiembrie Serghei Şoighu, ministrul rus al Apărării, care remarca faptul că sistemele respective de rachete au fost folosite în Siria pentru a lovi ţinte terestre, întrega zonă de coastă fiind „ermetic închisă“, Iar „Moscow Times“ citează opinia unor experţi militari care spun că „prin folosirea sistemului Bastion în Kaliningrad, Rusia va putea închide ieşirea înspre Marea Baltică via Danemarca şi, în plus, ţintele strategice din Polonia se vor afla în raza de acţiune a rachetelor respective.

Dar ce semnificaţie are prezenţa chineză în Baltica? Una dublă. De a transmite un mesaj foarte clar şi uşor de descifrat asupra capacităţii de „proiecţie de forţe“ de care începe să dispună armata chineză la scară globală. Importantă în sine, demonstraţia se poate lega, mai departe, de un al doilea nivel al mesajului, anume posibilitatea de a vedea misiuni comune oriunde ar putea fi nevoie (exerciţii similare au avut loc în Mediterană sau în Marea Chinei de Sud). Dar este posibil să vedem ceva mai mult? Poate că da, în măsura în care se vor adeveri discuţiile - acum doar la nivel de speculaţii dar din partea unor surse de regulă foarte bine informate - că ar exista un proiect de mare anvergură care să vizeze formarea unor unităţi comune de prezenţă militară întărită (deci incluzând toate componentele navale, susţinere aeriană şi nave de desant) în „zone fierbinţi“ de interes pentru ambele ţări. Cu participare doar rus-chineză sau în format mai amplu, cu participarea şi a altor ţări din Organizaţia de cooperare de la Shanghai.

Deocamdată însă, suntem la nivel de semnal. Nimic încurajator deoarece, cel puţin până în acest moment, zona Mării Baltice - ultrasensibilă din punct de vedere strategic - nu fusese nici „nuclearizată“ şi nici nu cunoscuse un proces atât de accentuat de creştere a capacităţilor militare amplasate permanent în zonă. Dar tensiunea va mai creşte cu o treaptă în perioada imediat următoare deoarece, între 14-20 septembrie urmează să aibă loc un exerciţiu militar de foarte mare amploare, ediţia 2017 a manevrelor ZAPAD (Rusia+ Belarus) la care vor participa 13.000 de militari, numărul maxim permis în termenii Documentelor de la Viena privind expediţiile militare. Exerciţiul militar va acoperi o zonă deosebit de mare, de la Peninsula Kola până în Belarus, în proximitatea frontierei ruse cu Norvegia şi Finlanda, cu unităţi terestre (toate tipurile de blindate din dotarea Armatei 1 de tancuri din Districtul de vest al Rusiei), dar şi unităţi aeriene, avioane de vânătoare şi bombardament şi elicoptere de atac şi transport de trupe, cu 20 de avioane de luptă ruseşti operând de pe baze din Belarus.

A fost difuzată o hartă privind liniile posibile ale unui atac rusesc asupra liniilor de apărare ale NATO. Cât de reală poată fi harta?

Se poate să fie vorba doar despre un element într-un foarte intens război de propagandă specific acestei perioade de acum, întru totul similară cu cele cunoscute înainte de căderea Cortinei de Fier. Dar dacă nu? Drept care, nimeni neştiind cum se vor polariza în final jocurile de acum, toată lumea se pregăteşte intens pentru toate, absolut toate tipurile de scenarii.