Mostafa Dolatyar, în dialog cu Carmen Gavrilă despre noua politică a Iranului - „flexibilitatea eroică”

„Imamii au înţeles că pot rezolva dificultăţile dacă dau dovadă de flexibilitate în interesul comunităţii, respectînd interesele vitale ale naţiunii. ” FOTO Lucian Muntean

Adunarea Generală a ONU a înregistrat un moment istoric – primul contact direct între SUA şi Iran, după zeci de ani fără relaţii diplomatice. Teheranul, prin preşedintele Hassan Rouhani şi ministrul de externe Mohammad Javad Zarif, s-a întrecut în semnale de deschidere şi dialog.

 „Iranul este pregătit să negocieze pe orice subiect cu Statele Unite, iar preşedintele Rouhani are mandat de la întregul sistem de la Teheran să discute cu partea americană“, a declarat Mostafa Dolatyar, directorul Institutului pentru Studii Politice şi Internaţionale de la Teheran.  

Preşedintele Rouhani pare adeptul diplomaţiei, inclusiv în relaţia cu Statele Unite, dar în ce măsură este această direcţie adoptată şi de restul instituţiilor iraniene?

Alegerile prezidenţiale din Iran au fost foarte reprezentative, foarte cuprinzătoare. Întreaga societate iraniană, prin alegeri, susţine această abordare a preşedintelui Rouhani, nu doar o parte a societăţii sau o parte a instituţiilor iraniene. Şi liderul suprem, ayatollahul Khamenei, a susţinut această direcţie încă de la începutul actualului guvern şi chiar a spus că acest guvern este suficient de curajos şi de sigur ca să arate flexibilitate şi să abordeze diferenţele de opinie ale Iranului faţă de alţii.

Pentru că l-aţi menţionat pe ayatollahul Khamenei – recent, liderul suprem a menţionat, în legătură cu felul în care trebuie să arate politica externă a Iranului, expresia „flexibilitate eroică“, o expresie argumentată inclusiv din punct de vedere teologic. Puteţi explica ce înseamnă această „flexibilitate eroică“?

Expresia sa „flexibilitate eroică“ are o bază religioasă. În istoria noastră ca musulmani, imamii, în diverse situaţii, au avut abordări diverse pentru rezolvarea dificultăţilor pentru comunitatea islamică. Uneori, acele probleme nu puteau fi tratate flexibil, aşa că era nevoie chiar de sacrificiul suprem. În alte situaţii, imamii au înţeles că pot rezolva dificultăţile dacă dau dovadă de flexibilitate în interesul comunităţii, respectînd interesele vitale ale naţiunii. Deci, referirea ayatollahului Ali Khamenei la „flexibilitatea eroică“ are şi o bază istorică. Sensul acestei expresii este că nu trebuie uitat interesul vital naţional, nici valorile proprii şi nici principiile, dar, în acelaşi timp, e nevoie de flexibilitate pentru a rezolva problemele şi conflictele.

Care sînt limitele acestei flexibilităţi?

Limitele sînt anumite principii şi valori. De exemplu, trebuie asigurat respectul pentru naţiunea iraniană. O altă limită presupune ca şi cealaltă parte să arate flexibilitate; altfel, numai disponibilitatea unei părţi nu duce niciunde. Flexibilitatea, cooperarea, interacţiunea – pentru toate acestea este nevoie de ambele părţi. Dacă numai o parte arată respect, iar cealaltă nu, nu se obţin rezultate. Acestea sînt principiile care reprezintă limitele flexibilităţii iraniene; în rest, totul poate fi negociat.

Cum a fost primită, în Iran, declaraţia preşedintelui american Barack Obama, potrivit căreia Iranul are dreptul la energie nucleară, în scopuri civile?

În fapt, acesta a fost primul pas care recunoaşte dreptul legitim al Iranului la energie nucleară, în concordanţă cu obligaţiile noastre ca stat semnatar al Acordului de Neproliferare Nucleară. Pînă acum, SUA au negat cu totul acest drept al Iranului. Declaraţia preşedintelui Obama este un prim pas şi un semnal bun. În Iran, acest gest a fost văzut ca o abordare constructivă, dar rămîne să vedem ce se va întîmpla în practică.

Sînt voci care spun că această deschidere a Iranului la dialog este ori doar o tehnică de a cîştiga timp, ori, dacă este sinceră, oricum nu ar fi împărtăşită de întregul complex de instituţii iraniene...

Interviu realizat de Carmen Gavrilă.

Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro.