SUA au informat Consiliul de Securitate al ONU că doresc ca, în reuniunea de luni, să supună votului un proiect de rezoluţie în vederea impunerii de sancţiuni suplimentare împotriva Coreei de Nord“.

Doar atât de spune în comunicatul oficial transmis de misiunea americană la ONU. Şi asta lasă poarta deschisă spre toate posibilităţile, căci încă nu se ştie care anume versiune a textului va fi pusă la vot: poate să rămână textul iniţial, extrem de dur şi cu prevederi restrictive care, practic, ar presupune o blocadă aproape ermetică a Coreii de Nord, sau o versiune ameliorată după discuţiile cu chinezii sau un text cu totul nou care să fie rezultatul unor discuţii prealabile şi, eventual, având deja un acord de principiu al delegaţiilor.

Textul iniţial prevede un embargou total asupra livrărilor de petrol, o interdicţie a importului de textile din Coreea de Nord, o blocare a tuturor conturilor şi proprietăţilor deţinute în afara ţării de un grup de cinci lideri nord-coreeni (printre care şi Kim Jong-Un), expulzarea către ţara lor de origine a tuturor nord-coreenilor care muncesc în străinătate şi instituirea de controale obligatorii în zona maritimă extra-teritorială pentru tot ce ar însemna „navă suspectă“.

Putin a declarat deja că nu vede de ce ar fi necesare noi sancţiuni, condamnând totuşi drept „provocare“ ultimul test cu bombă H al Phenianului. Dar Wang Yi, ministrul de Externe chinez, a declarat că:

Date fiind noile dezvoltări în Peninsula Coreeană, China este de acord că ar trebui să existe un răspuns adecvat al Consiliului de Securitate prin luarea măsurilor necesare“.

În consecinţă, întrebarea este în ce vor consta „măsurile necesare acceptabile“. Dar nu numai atât, căci a doua chestiune importantă ţine de estimarea corectă a modului în care ar putea răspunde Coreea de Nord, pusă cu spatele la zid şi din ce în ce mai lipsită de opţiuni altele decât folosirea arsenalului nuclear.

Sigur că, pe termen lung, aşa cum s-a văzut în cazul Rusiei, efectele sancţiunilor economice sunt reale şi dureroase. Dar să nu uităm că, în cazul respectiv, pentru Kremlin a fost extrem de important efectul de izolare internaţională, fapt care-l lasă complet indiferent pe liderul de la Phenian. Dar puterea sa de rezistenţă economică, lipsit de ajutorul Chinei, se reduce considerabil, afectând direct, după epuizarea stocurilor de rezervă existente, nu numai economia generală a ţării, ci şi, destul de rapid, capacitatea de luptă a armatei.

Dilema este următoarea: în lipsa sancţiunilor, Kim Jong-Un îşi va vedea confirmată poziţia sa de „jucător al Apocalipsei“, puternic deoarece deja posedă elementele unei reale forţe de disuasiune nucleară dar şi demenţa personală de a o folosi imediat, cu orice preţ, chiar cu perspectiva aneantizării propriei sale ţări. Pe de altă parte, adoptate fiind, noile sancţiuni ar produce un efect de bumerang căci, în cel mai rău caz, nu-i vor lăsa lui Kim Jong-Un decât soluţia ultimă a războiului sau, în orice caz, îl vor motiva pentru continuarea şi escaladarea experimentărilor cu arme nucleare.

Rezultatul votului îl vom şti luni. Important este ce se va întâmpla după. Iar toate scenariile militare sunt acum acum deschise şi gata, la nevoie, să treacă în stadiu operaţional. Cu Kim Jong-Un arbitru imprevizibil şi surâzător al nebuniei planetare.