Generalii sunt deja controlaţi politic!

Datele comparative - prezentate la conferinţa de presă a şefului statului român, din 21 martie, privind condiţia generalilor în alte state democrate şi în ţara noastră - nu sunt deloc noi. Doar că, acum, din raţiuni vizibile, au fost luate brusc în calcul, tot politic, de către instituţia prezidenţială.

Din punct de vedere obiectiv, poziţia exprimată de liderul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, mai concret de preşedintele României, la conferinţa de presă ţinută în seara zilei de 21 martie, este un exerciţiu oratoric inteligent, notabil, dar care nu ar fi avut loc dacă alt executiv, de o altă culoare politică, exercita puterea la Palatul Victoria. De ce?

Simplu. În Armata României, ca şi în alte armate - de pildă aceea a Franţei, de care pomenea preşedintele românilor şi scriu asta în cunoştinţă de cauză, pentru că am fost oaspetele camarazilor francezi - gradul de general, place sau nu, a devenit, din păcate, unul eminamente politic. 

În sensul că profesionistul militar este evaluat nu doar din perspectiva calităţilor sale profesionale, care contează, dar nu sunt suficiente, ci şi a capacităţii de a fi nu neapărat obedient, ci doar tăcut, cu tact - evident unul adecvat -, inofensiv în raport cu puterea politică. Indiferent cine a deţinut-o, din 1989 încoace. 

Dacă luăm avansările din perioada post-decembristă, la gradul de general, niciuna - trist, revoltător, dar din păcate adevărat - nu a fost scutită, direct sau indirect, de o umbrelă politică.

Şi aici nu este vorba de un cec în alb, al decidentului, care a garantat, la o anumită sugestie ministerială, pentru o avansare sau alta, nici de semnarea, de către unii candidaţi, la prima stea de general, a unui angajament politic. 

Este pur şi simplu o chestiune de relaţionare interumană.

Ştiu un caz, în care cineva s-a întors de la ceremonia de la Palatul Cotroceni şi a fost privit, întrebător de cei apropiaţi.

Ce a urmat?

 A replicat surâzând, spre altcineva, care nu doar îndeplinea aceleaşi condiţii, ba chiar îl şi întrecea la anumite capitole, de performanţă profesională:

- Ce vrei? Gradul de general este unul politic!

Limpede, ca şi cerul tot mai puţin senin al arenei noastre politice. 

Acuzaţia prezidenţială la adresa proiectului de lege, care vizează şi soarta generalilor este relevantă doar pentru naivi.

Şi sub guvernul PDL, ca şi sub executivul condus de Adrian Năstase - ca să nu mai pomenesc de miniştrii liberali ai apărării - înstelaţii Armatei României, care râvneau la steaua următoare, ca şi ofiţerii care ar fi putut primi întâiul grad de general trebuiau să fie nu doar profesionişti de nota 10, ci şi bărbaţi înţelepţi.

A se citi aici reiterarea - în formulă modernă - a principiului marea mută, tipic armatei în perioada interbelică. 

Este legea statutului cadrelor militare naţionale un act de trădare naţională?

Ei, aş!

Doar un prilej de deturnare a atenţiei generale, de la alte chestiuni nerezolvate în statul român. 

Nu ţin partea guvernului în funcţiune. 

Nici nu am chef de ironii, la adresa instituţiei prezidenţiale.

Dar, realitatea este alta.

Invocăm situaţia din Forţele Armate Americane, doar când ne convine?

Păi, dacă tot suntem în NATO, şi partener strategic al Statelor Unite să aplicăm regula de la Pentagon.

Fiecare ministru civil să vină şi să plece, în acelaşi timp, cu echipa sa de experţi, in integrum - nu puţini mimaţi, habarnişti în chestiunile prioritare ale armatei -, nu doar ca principiu, ci şi ca număr fix în organigrama ministerului!

Lucru inexistent şi azi, în Ministerul Apărării (teoretic) Naţionale, practic când liberale, când social-democrate, când...ştiţi prea bine apartenenţa politică a unor iluştrii înaintaşi.

Armata, înjosită prin tăierea arbitrară a pensiilor, umilită prin avansarea la gradul de general a unor cuminţei de la eşalonul unitate - nici măcar mare unitate -, dată peste cap, la nivel decizional, de arbitrariul menţinut la nivelul cabinetelor miniştrilor emotivi ai apărării, a devenit, din nou, un subiect de terfelire politică. 

Dacă preşedintelui actual îi păsa de onoarea armatei, atunci nu venea cu modificarea legii pensiilor, fie şi pentru simplul motiv că rezerviştii de azi au răbdat multe în ţară, înainte de decembrie 1989, dar nu au beneficiat de condiţia celui care a avut şansa de a lucra pe mări, oceane şi într-un port occidental. 

Dacă guvernului de ieri, tot al coaliţiei actuale, ca şi executivului de azi, i-ar fi păsat, în mod real, de Forţele Armate ale României, ar fi trimis proiectul legii la Statul Major General, cu precizarea expresă, scrisă:

vrem o opinie obiectivă, chiar dacă va fi incomodă. 

Constat, ca simplu ofiţer în rezervă, că şeful Statului Major General tace. 

Nu mă mir. Aviatorii sunt obişnuiţi să fie singuri, între cer şi pământ. 

Tăcut a fost şi predecesorul, îmi scapă numele, dar poate vă mai amintiţi. Era un matelot. Sau cel puţin aşa părea. Tăcut. Modest. Ascultător.

Iar cei care nu au tăcut, alţi doi înaintaşi, generali din Forţele Terestre Române au fost decapitaţi, la capitolul imagine publică, şi pentru că au avut voce, în cabinetul preşedintelui şi cel al premierului - din vremea lor.

Ar fi timpul ca preşedintele să lase zâzania internă, pe seama partidelor politice şi să îşi îndrepte ochii spre cel de-Al Doilea Stat Românesc, actuala Republica Moldova. 

Acolo a fost şi mai poate fi şansa sa. De moderator. 

Cât despre generalii activi, ai Armatei României, să îi lăsăm să îşi facă meseria. 

Indiferent ce ar declara preşedintele, ce ar comenta premierul sau ar preciza ministrul de resort, prestigiul lor, în cadrul armatei, este unul mai mult sau mai puţin concordant cu propriile lor dorinţe, deci rămâne la acelaşi nivel.

Vă pasă de armată?

Atunci să îi redaţi bugetul necesar şi drepturile deja radiate...

Altfel, nu asistăm decât la un alt balon de săpun, deloc kaki, lansat în arena politică.

Şi pentru cei care nu ştiu, sau cunosc şi tac, armata murmură.