Iar acestă „teoare globalizată şi banalizată“ este rezultatul a mai multor factori a căror combinaţie foarte rapidă a făcut ca tipuri de ameninţări cu care se confruntă societăţile noastre să se extindă exponenţial. Iar asta a avut o consecinţă directă absolut previzibilă: s-a accelerat foarte mult ritmul în care „pericolele emergente“ se transformă în ameninţări reale, alături de ele apărând acum altele noi, toate cu perspective imediate de acţiune globală.

Printre acestea, fireşte, extensia globală a puterii de acţiune a reţelelor teroriste, acum capabile să lovească oriunde şi oricând, dispunând de baze aflate pe toate continentele, cele pregătite de mult timp şi generos alimentate financiar prin circuitele „negre“ prin care circulă în continuare sume uriaşe. Sunt activate treptat într-o extrem de neliniştitoare demonstraţie de putere care are rolul de a demonstra că mai vechea ameninţare a Jihadului global lansată de Statul Islamic nu şi-a pierdut nicidecum actualitatea. Şi că greşesc profund cei care cred că înfrângerea proclamată a DAESH în Siria ar fi echivalentă şi cu anihilarea puterii de distrucţie a organizaţiei care, după cum arată recentul atentat oribil de la Kabul, a avut timpul să se regrupeze în bazele proxime şi să-şi continue programul ofensiv, folosind unităţi proxy cum ar fi, în acest caz cele puse la dispoziţie de organizaţia Haqqani...A fost atacat cartierul ambasadelor din Kabul, mesaj cum nu se poate mai clar că lista de priorităţi a teroriştilor Islamului fundamentalist nu s-a schimbat şi că ţintele principale vor fi şi în continuare ţările „noilor cruciaţi“ care ar trebui să fie rase de faţa pământului.

Nimic nou, cel puţin în aparenţa acestor acte teroriste banalizate de succesiunea lor atât de rapidă. De fapt, ceva nou se pregăteşte intens: o anunţată trecere de la etapa cunoscută până acum a „terorii tradiţionale tip Stat Islamic“ (din care face parte şi atentatul de la Kabul, alături de atâtea altele) la un nou tip de ameninţare complexă şi extrem de sofisticată.

Există temerea că, foarte curând, vom începe să vedem masive acţiuni combinate, proiectate şi organizate de profesionişti din domeniul serviciilor de informaţii civile şi militare din aşa-numitele „state susţinătoare ale terorii“ care vor oferi organizaţiilor teroriste accesul la infrastructurile şi instalaţiile militare permiţând lansarea de atacuri devastatoare globale cum ar fi cele cibernetice, spre exemplu. Asemenea atacuri, s-a spus şi acum la Davos, au un potenţial imens de distrugere, fie prin paralizarea aproape instantanee a tuturor infrastructurilor strategice ale unui stat sau continent, distorsionând foarte grav circuitele globale, fie prin crearea de panică, posibil globală, prin preluarea controlului asupra unor servere prin care să fie difuzate ştiri false, discreditând companii (vă imaginaţi efectele catastrofale asupra populaţiei mondiale privind existenţa unui atac biologic care ar fi afectat produsele alimentare cu distribuţie mondială?), oameni politici sau instituţii-cheie în funcţionarea statelor.

Nu este vorba despre teorie, ci despre o ameninţare imediată. Se pregătesc „scuturi“ comune pentru protecţia datelor şi identificarea mesajelor şi acţiunilor ostile pe Internet. Dar există oare vreun leac imaginabil pentru a face ca opiniile publice să iasă din indiferenţa de acum împotriva ameninţării teoriste? Grav este că lumea occidentală caută un răspuns compatibil greu de identificat deoarece trebuie să fie perfect compatibil cu regulile democratice, în timp ce aceia care vor distrugerea acestei lumi au soluţiile deja pregătite şi funcţionale.