Despre cenzură, autocenzură şi credibilitate în presa scrisă din lumea arabă

Interviu cu Mustafa Joma, jurnalist la cotidianul kuweitian „Alrai“. „Am înţeles că apar 15 ziare în Kuweit. Nu sunt cam multe pentru o ţară atât de mică?“ „Nu. Lumea arabă e mare. Şi ziarele la care vă referiţi sunt difuzate în toată această lume.“

Ştefan Mitroi: „Alrai”, cotidianul la care lucraţi, cam pe unde se situează între aceste 15 ziare?

Mustafa Joma: E cel mai mare dintre ele, iar în lumea arabă e al doilea doilea după ziarul egiptean  „Alhram”.

Când spuneţi  „cel mai mare”, ce aveţi în vedere, tirajul sau credibilitatea?

Pe amândouă.

„Alrai”  înseamnă „Opinia”  în limba română. Ce trebuie să faceţi sau să nu faceţi ca toate opiniile exprimate în „Opinia” să fie credibile?

De exemplu, să nu spunem că am vorbit despre ceva ce n-am vorbit. Să lucrăm tot timpul cu adevărul, oricât de amar ar fi el.

Daţi-mi un exemplu de adevăr amar cu care a lucrat ziarul dumneavoastră foarte recent.

Cel privitor la asasinarea fostului prim-ministru al Libanului, Hariri. N-am retuşat nimic, nici măcar pozele.

Care sunt preferatele cititorilor dumneavoastră, ştirile bune sau ştirile proaste?

Ştirile reale, care, paradoxal, cu cât sunt mai neobişnuite, cu atât sunt mai bune.

Aşa sunt peste tot cititorii, nu-i interesează atunci când un câine muşcă un om, ci atunci când un om muşcă un câine. După cât de bine merg ziarele în Kuweit, se pare că sunt mulţi câini muşcaţi de oameni pe aici!

Nu neapărat. E vorba despre altceva.

Despre ce?

Despre o bună politică de marketing. De pildă, ziarul nostru oferă anual în jur de 100 de premii în autoturisme cititorilor.

Am uitat să vă întreb, cine este editorul dumneavoastră. Nu cumva guvernul?

Nici vorbă! Toate ziarele din Kuweit sunt private.

Dar cenzura? E de stat sau….?

E privată şi ea. Ţine de conştiinţa şi responsonsabilitatea celui care scrie.

Vă referiţi, din câte-mi dau seama, la autocenzură.

Exact!

Credeţi în nevoia de autocenzură?

Da, cred.

Şi-n ce mai credeţi?

Înainte de orice altceva, în Dumnezeu.

Ca musulman, ce părere aveţi, există un singur Dumnezeu pentru toţi oamenii de pe pământ?

Absolut. Unul singur, atât!

Atunci de ce îi separă religiile pe aceşti oameni?

Eu cred că există o singură religie, dar cu mai multe variante. Toate  duc la acelaşi adevăr, că există un singur Dumnezeu. Ştiţi care este cel mai frumos nume la musulmani?

Care?

Miriam, adică Maria, născătoarea lui Iisus. Un musulman nu este musulman dacă-l neagă pe Iisus ori pe Moise, care a stat de vorbă cu Dumnezeu.

Printre europeni există un fel de teamă faţă de lumea Islamului. Oare greşim că ne temem?

Da, greşiţi. Extremişti există în toată lumea. Islamul n-are nimic de-a face în esenţa lui cu extremismul. Unul din cele trei oraşe sfinte ale musulmanilor e Medina. Ei bine, aflaţi că din Medina  n-a ieşit niciun om care să le facă celorlalţi oameni vreodată vreun rău.

Dar din Irak au ieşit destui. Eraţi în Kuweit în august 1990?

Eram.

Şi cum a fost?

În momentul invaziei irakiene, televiziunea  transmitea un interviu cu un artist libanez. Urma ca după asta să se încheie programul, moment în care se intona imnul naţional. În noaptea ceea nu s-a mai cântat imnul, semn că se întâmplase ceva rău. După aceea am văzut ce. În dimineaţa care a venit,  n-a mai fost soare. Era pe cer, dar pentru kuweitieni, nu. A fost un dezastru, un cuţit în spate de la un frate. Kuweitul a  făcut mult bine  ţărilor foarte sărace. Am văzut cu ochii mei asta în Kenya, Somalia, Djibouti, Etiopia şi-n alte locuri din Africa. Având în vedere binele făcut, am fost cât se poate de sigur că Dumnezeu nu va lăsa această ţară să moară. Şi n-a lăsat-o!

Se pare c-aţi călătorit mult prin lume.

Sunt ziarist specializat în turism. Am vizitat în această calitate 80 de ţări, între care şi România.

Cum vi s-a părut ţara noastră?

Un adevărat rai, dar cu oameni cam leneşi.

Mai leneşi ca arabii?!

Poate că lenea arabilor e justificată de faptul că stau în locuri bogate, cu bani. Însă atunci când prosperitatea îţi lipseşte, trebuie să alergi mult s-o dobândeşti. Să ştiţi că eu m-am îndrăgostit de ţara dumneavoastră. De aceea şi-mi permit să fac următorul apel către autorităţile române: Deschideţi uşile lumii arabe! Aveţi doar de câştigat. Şi asta numai pe linie de turism. Ştiţi câţi bani au cheltuit arabii anul trecut în Turcia?

Câţi?

Două miliarde de dolari. Ştiţi câte avioane au plecat vara trecută din Kuweit către Bulgaria, de la o singură agenţie de turism?

Câte?

44. Dar către România?

Să nu spuneţi că mai puţine!

Mai puţine de 5, asta vreau să spun. Concluzia o trageţi singur.

Metaforic vorbind, mi-ar fi plăcut să fie glonţ, ca să ştiu în ce direcţie s-o trag. Oricum, vă mulţumesc şi-i mulţumesc şi domnului  Abudakar Isam, care a asigurat traducerea acestui dialog.