20 dintre victime făceau parte dintre egiptenii săraci care, pentru un loc de muncă şi pentru a-şi întreţine familiile, şi-au riscat viaţa în războiul civil din Libia care au urmat prăbuşirii în 2011 a regimului Gaddafi. Alături de ei a fost ucis şi un muncitor ghanez, Matthew Ayariga, despre care se relatează că s-a convertit înainte de moarte văzând credinţa creştinilor.

Pe 15 februarie 2015, SI a difuzat o înregistrare video cu decapitarea unor bărbaţi prezentaţi ca 21 de creştini, răpiţi în luna ianuarie a aceluiaşi an în vestul Libiei. Bărbaţii au fost capturaţi în două răpiri separate de militanţi armaţi la 29 decembrie 2014 şi 3 ianuarie 2015.

Teroriştii au lansat apoi un video grafic care a arătat decapitarea în masă a captivilor, intitulat: „Un mesaj semnat cu sânge către naţiunea crucii”. Filmul, menit să-i intimideze şi să-i îngrozească pe „oamenii crucii”, a devenit în schimb un imn al credinţei, deoarece mărturiseşte, după cum spunea episcopul copt din Minya, Anba Macarius, „cel mai mare caz de martiriu creştin al vremurilor noastre.” Anba Macarius continuă: „În film se pot vedea în mod clar martirii care se roagă pentru ucigaşii lor, pentru judecătorii care i-au condamnat şi pentru călăi. Când şi-au mişcat buzele, ei L-au rugat pe Dumnezeu să le confirme în credinţă şi să-i ierte pe ucigaşii lor, aşa cum i-a învăţat primul martir, Iisus Hristos: «Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac»”.

La câteva zile după masacru, Tawadros al II-lea, conducătorul spiritual al copţilor din Egipt, a decis să-i înscrie pe cei 21 de martiri decapitaţi de SI în Synaxarium, cartea istorică sacră a martirilor Bisericii copte ortodoxe. Comemorarea este transmisă astăzi şi de iconografia coptă, care îi reprezintă pe malul mării şi cu haina portocalie. O catedrală cu hramul „Catedrala martirilor credinţei” a fost construită în cătunul Al Ur, satul natal al majorităţii celor ucişi, aproape de oraşul Samalut, în nordul Egiptului. Mai multe detalii despre construirea acestei catedrale la link-ul de aici.

Până acum am văzut ştirea doar în două locuri, pe platformele mari – pe Agerpres (link) şi pe ActiveNews (link); pe Agerpres nu sunt pomenite martiriul sau canonizarea acestor creştini – sunt amintite în schimb testele ADN prin care au fost identificate corpurile bărbaţilor şi exodul muncitorilor egipteni din Libia care a urmat după acest martiriu. Înţeleg – e despre oameni săraci, dintr-o ţară îndepărtată, care mai sunt şi creştini. Total neinteresant. Mult mai interesantă, de pildă, ştirea despre cele patru punctuleţe de pe telefonul dlui Liviu Dragnea.

Articole de pe acest blog legate de subiectul tratat aici:

Creştinismul – cea mai persecutată religie? – link aici

Esenţa Creştinismului – link aici

Fericiţi făcătorii de pace – link aici

O meditaţie înaintea Învierii Domnului – câte profeţii din Vechiul Testament se împlinesc în Iisus Hristos? – link aici

Al 18-lea an fără un Doodle de Paşte – link aici

Testul unei bune religii şi noile acuzaţii aduse dlui Vasile Bănescu – link aici