Cel mai căutat criminal de război din lume a fost găsit. Ar fi plănuit uciderea a sute de mii de oameni în Rwanda
0
Căutarea care a durat douăzeci de ani a unuia dintre cei mai temuţi criminali din lume s-a finalizat într-un cimitir dezafectat din afara oraşului Harare, capitala statului african Zimbabwe, relatează The Guardian. Protias Mpiranya este bănuit că ar fi acceptat şi, chiar, orchestrat masacrul din Rwanda în urma căruia au fost ucişi sute de mii de ruandezi.
Cadavrul fostului comandant al gărzii prezidenţiale din Rwanda, Protais Mprianya, pedepsit pentru genocid, este îngropat sub o placă de piatră inscripţionată cu un alt nume, conform cercetărilor ONU care au investigat şi au identificat mormântul lui Mpiranya cu sprijinul unei dovezi cruciale dobândită dintr-un calculator confiscat: un desen de mână al pietrei de mormânt a lui Mpiranya.
La solicitarea cercetătorilor ONU, corpul său a fost deshumat, iar identitatea lui Mpiranya a fost validată marţi în urma unei analize ADN.
Bărbatul a murit în Harare în luna octombrie a anului 2006 în urma unui atac de cord determinat de tuberculoză, la vârsta de 50 de ani.
Moartea şi viaţa criminalului Mpiranya
Moartea ca şi viaţa sa, a fost învăluită într-o enigmă şi a fost ţinută secret de familia şi susţinătorii săi. Mpiranya a trăit în Zimbabwe timp de patru ani sub un pseudonim, chiar dacă el a primit asigurări din partea autorităţilor care afirmau că bărbatul nu se afla în ţară.
Cercetătorii care i-au urmat paşii până la mormântul din cimitirul Granville au aflat că Mpiranya a intrat în ţară cu un avion al armatei din Zimbabwe şi a păstrat legătura cu oficialii zimbabweieni pe timpul perioadei în care a stat în ţară.
Forma de guvernământ a preşedintelui Robert Mugabe îl califică pe Mpiranya ca un asociat important pentru atribuţia sa din timpul celui de-al doilea război din Congo, din anii 1998-2003.
Mpiranya a rămas liber şi în viaţă până după închiderea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda (TPIR), întemeiat în anul 1994, pentru a chestiona persoanele care au realizat genocidul în urma căruia au murit 800.000 de persoane din rândul populaţiei tutsi şi etnici hutu moderaţi.
Mpiranya a avut opt capete de acuzare, inclusiv pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Însă, el nu a fost găsit şi nu a putut fi judecat.
Descoperirea celui mai căutat criminal de război din lume
Echipa de investigatori a ajuns la cimitirul de lângă Harare, la ora 7 dimineaţa pe 7 februarie, mormintele fiind aproape invizibile, ascunse de iarba înaltă.
Căutarea a durat două ore şi jumătate. Ei căutau o piatră de mormânt neagră ridicată în cinstea lui Sambao Ndume, a cărui dată de naştere era identică cu cea a lui Mpiranya, 30 mai 1956.
Unul din membrii echipei a făcut câteva mărturisiri despre momentul în care au descoperit piatra de mormânt: „ A fost acel moment când colegul meu a strigat: 'L-am găsit!' Stăteam cu toţii acolo uitându-ne la [mormânt]. A fost exact cum ne-am imaginat. Toată munca grea, suişurile şi coborâşurile, au dus la acest moment”, relatează The Guardian.
Inscripţia de pe mormântul lui Mpiranya este : „Aici se odihneşte pe vecie cel care şi-a iubit patria, poporul şi familia mai mult decât propria viaţă”, mesajul fiind în limba franceză.
În anul 2020, în luna mai, cel mai căutat criminal de război a devenit ultimul fugar important din cele 93 de persoane condamnate de TPIR.
Cel care a orchestrat genocidul din Rwanda
În 1994, pe când Mpiranya era liderul gărzii prezidenţiale din Rwanda, conform condamnării sale, el le-a predat subalternilor săi o listă cu etnici tutsi de seamă care trebuiau ucişi alături de familiile lor.
Criminalul de război a înarmat şi instruit miliţia hutu Interahamwe. După ce a indicat că genocidul poate începe, în luna aprilie a anului 1994, a avut loc doborârea avionului cu care călătorea preşedintele ţării, Juvenal Habyarimana. Apoi, Mpiranya şi-a trimis discipolii să omoare populaţia tutsi.
Militarii gărzii prezidenţiale au omorât-o pe prim-ministra ţării, Agathe Uwilingiyimana, etnic hutu moderat. Cei 10 militari belgieni slab echipaţi care aveau misiunea de a-l proteja pe premier au fost împuşcaţi şi tăiaţi în bucăţi cu macetele.
După ce regimul hutu a căzut, în luna iulie a anului 1994, Mpiranya a fugit din ţară. El a stat preţ de patru ani în Camerun, apoi în Republica Democrată Congo, unde a luptat alături de forţele hutu şi cele din Zimbabwe din partea preşedintelui Laurent Kabila şi împotriva armatei ruandeze în al doilea război din Congo.
Mpiranya a fost condamnat pentru prima dată în septembrie 2002, iar prietenii şi susţinătorii săi din Zimbabwe l-au sprijinit să se stabilească în Harare cu ajutorul unui avion militar. Alături de un anturaj de comandanţi hutu au utilizat identităţi false şi au fondat un serviciu de transport cu două camioane achiziţionate, cel mai probabil, din profiturile obţinute din negoţul cu diamante congoleze.
În momentul în care criminalul de război s-a îmbolnăvit de tuberculoza, el nu şi-a mai permis să plătească pentru îngrijirile medicale de care avea nevoie. Soţia sa, care se afla în Marea Britanie, era nevoită să lucreze suplimentar pentru a-i putea trimite bani.
Pseudonimul cu care a ajuns să fie îngropat: Samao Ndume, a fost utilizat pentru prima dată de către Mpiranya în spitalul în care a primit îngrijiri medicale. Cercetătorii ONU consideră că familia şi prietenii săi au ţinut moartea secretă pentru a nu descuraja trupele hutu din Congo.
5 suspecţi sunt de negăsit
După mai mulţi ani în care au fost amânate investigaţiile, autorităţile din Zimbabwe au fost de acord să autorizeze deshumarea lui Mpiranya.
Un patolog ONU, trei detectivi din Zimbabwe şi cercetătorii s-au adunat în jurul mormântului la răsăritul soarelui. Alături de ei au venit şi 20 de jandarmi. Prezenţa poliţiei a atras un grup de localnici curioşi.
Cu toate că Mpiranya a fost ultima persoană care a avut un rol important în crimele de război, alţi cinci suspecţi sunt de negăsit.
„Fireşte că scopul este să arestăm fugarii”, a declarat Serge Brammertz, procurorul şef al echipei de investigatori ONU. „Dar trebuie să îi identificăm [pe toţi], într-un fel sau altul. În primul rând, supravieţuitorii şi victimele vor [să primească] un răspuns final.”, a mai adăugat Brammertz.
„În al doilea rând, dacă spui că această persoană a murit înseamnă că nu mai poate să facă rău şi nici nu trăiesc o viaţă frumoasă ca fugari undeva în timp ce victimele încearcă să îşi reclădească viaţa”, a argumentat Brammertz. „Şi, bineînţeles, pentru ONU şi mandatul nostru, trebuie să demonstrăm determinarea noastră şi faptul că mergem până la capăt, relatează The Guardian.
Se încarcă comentariile...
