Cavalcada diplomatică din Estul Mediteranei: SUA, UE, NATO, negocieri greco-turce şi reintegrarea Ciprului

După răbufnirea agendei explozive în Estul Mediteranei, o adevărată cavalcadă diplomatică a pogorât în regiune şi în legătură cu regiunea. Parisul, NATO, UE, SUA au discutat la vârf, într-un efort ce implică negocierile greco-turce, dar par să izoleze Ciprul, sub imperiul unei soluţii necesare pentru reintegrarea insulei.

După discuţia telefonică şi acordurile Macron-Erdogan - cu relevanţă inclusiv în vânzările de arme, cu precădere apărare antiaeriană - la sediul NATO din Bruxelles au avut loc negocieri militare şi stabilirea unui mecanism de deconflictualizare Grecia-Turcia. Apoi Consiliul European din weekend a vizat, de asemenea, problemele Estului Mediteranei, reuşind deblocarea veto-ului Ciprului pe Belarus contra unui apel consistent şi puternic la adresa Turciei. Dar concluziile marchează o agenda pozitivă cu Ankara, concomitent cu vizita în Turcia a lui Philip T. Reeker, acting assistant secretary of state pentru Europa şi Eurasia, care a prezentat o ofertă similară.

Linişte şi deconflictualizare în Estul Mediteranei între Grecia şi Turcia

Impresia generală este cea a unei decuplări naturale a Greciei de Cipru în chestiunile Mediteranei de Est. O întâmplare ce notează şi reacţii distincte la diferitele presiuni occidentale, dar şi angajarea Greciei în negocieri cu Turcia faţă de abordări mai dificile în ceea ce priveşte Ciprul. Astfel, Alianţa Nord atlantică a anunţat joi, 1 noiembrie, că a fost convenit un cadru pentru acordul de deconflictualizare între Grecia şi Turcia. Ambele părţi au convenit să evite conflictul militar accidental legat de explorarea de resurse hidrocarburi în Estul Mediteranei, potrivit Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg.

Tensiunile provin de la tentativele de eploatare a unor arii ce sunt disputate de către ambele state, Turcia introducând aceste zone în acordul său de delimitare cu Libia guvernului Acordului Naţional al lui Al Farraj de la Tripoli iar Grecia în acordul său cu Egiptul. Cert e că zona nu este delimitată nici la nivelul frontierei maritime, platoul continental şi nici a zonelor economice exclusive, iar potrivit Convenţiei UNCLOS a dreptului mării, orice parte poate explora, nu exploata până la acordul de delimitare. Aici, Ministrul român al Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, propusese un moratoriu total pentru explorare, pentru evitarea motivelor de divergenţe şi interpretare, iar Grecia şi Turcia au anunţat cadrul negocierilor viitoare. România poate sprijini părţile în delimitare prin propria experienţă în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie.

Acordul care a fost mediat de NATO prevede, în cadrul mecanismului bilateral de deconflictualizare, stabilirea unei linii de urgenţă deschisă constant între oficialii militari şi decidenţii de top, dacă o asemenea confruntare se zăreşte la orizont pentru a calma spiritele la nivel local şi a evita confruntarea între aliaţi.

Jens Stoltenberg a apreciat "angajamentul constructiv al Greciei şi Turciei" pentru stabilirea acestui mecanism şi evitarea oricăror neînţelegeri ce ar putea escalada într-un conflict. Acest mecanism de siguranţă poate ajuta la crearea "spaţiului pentru eforturile diplomatice" care să abordeze disputa existentă. NATO este gata să dezvolte mai departe acest mecanism, rafinându-l, dacă este necesar. Elementele concrete ale acordului şi acordul însuşi nu au fost date publicităţii nici de NATO şi nici de vreuna dintre părţi, care nu au comentat acordul semnat deja. De altfel, Grecia a refuzat iniţial să accepte că aceste negocieri au loc şi a respins comunicatele anterioare ale Secretarului General care anunţa desfăşurarea lor.

De altfel, luni şi marţi, Secretarul General al NATO va vizita Atena şi Ankara ca parte a eforturilor de obţinere a unei formule de deconflictualizare acceptabilă ambelor părţi, întâlnindu-se la 6 octombrie cu premierul Kyriakos Mitsotakis şi cu miniştrii greci de Externe şi al Apărării, Nikos Dendias şi Nikos Panagiotopoulos. Luni, 5 octombrie, el se va afla la Ankara în discuţii cu ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, şi cu alţi oficiali turci neprecizaţi încă.

Amprenta americană la Ankara. Philip T. Reeker salută negocierile greco-turce

Sâmbătă a început la Ankara vizita lui Philip Reeker la Ankara. Deşi subiectele sunt mai largi şi ţin de relaţiile bilaterale, încurajarea negocierilor greco-turce şi elementele cooperării turco-americane au fost în prim plan. El a început prin salutarea “deciziei foarte pozitive a Turciei de a diminua tensiunile în Estul Mediteranei”. Au fost salutate şi apreciate progresele pentru revenirea la masa de discuţii şi negociere a temelor de divergenţă.

Angajamentul turc în Estul Mediteranei şi abordarea “discuţiilor exploratorii” cu Grecia sunt oportunităţi de reducere a tensiunilor şi limitare a riscurilor în interesul tuturor părţilor. El a salutat rezultatul de la NATO asupra identificării "înţelegerii comune asupra principiilor generale" în dialogul greco-turc de la Cartierul General al NATO de la Bruxelles. Reeker s-a întâlnit cu Ibrahim Kalin, consilierul şi purtătorul de cuvânt al preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi urmează să aibă alte întâlniri cu oficiali turci în cursul zilei de luni.

Punctul de plecare al consultărilor şi discuţiilor cu Turcia este statutul de aliaţi NATO şi “parteneri vitali în domeniul securităţii” al SUA şi Turciei şi bogata istorie de cooperare a celor două state. Relaţia puternică SUA-Turcia şi importanţa strategică a Mediteranei de Est este prezentată în prim plan într-un moment în care Secretarul de Stat Mike Pompeo a vizitat Ciprul şi Grecia (dar nu şi Turcia), în timp ce lunea trecută s-a întâlnit cu ministrul grec de Externe, Nikos Dendias. Reeker a explicat că nu poate fi întotdeauna peste tot, dar a amintit întâlnirea din august Pompeo-Cavusoglu în Republica Dominicană, prezentând, de asemenea, o agenda pozitivă a cooperării bilaterale pentru reconstrucţia economiilor şi oportunităţi de comerţ şi investiţii între Turcia şi Statele Unite despre care au vorbit cei doi preşedinţi, Donald Trump şi Recep Tayyip Erdogan.

Interesantă este şi abordarea distinctă a Ciprului, la întrebările presei, situaţie aflată, de asemenea, pe lista temelor convorbirilor turco-americane de la Ankara: Apelul pentru dialog în reîntregirea insulei Cipru, divizată, şi încurajarea părţilor la dialog pare să fie singura formulă asumată. Încheierea tensiunilor şi o bună relaţie cu Ciprul din partea americană sunt singurele semnale încurajatoare, iar mesajul transmis către Turcia este că încheierea conflictului ce datează din 1974 – atunci când lovitura de stat a grecilor ciprioţi a fost urmată de violenţe împotriva părţii turce, de intervenţia Turciei şi separarea părţilor ausmată de Marea Britanie – trebuie susţinută de către toate părţile implicate pe teren şi de aparţinătorii lor greci şi turci.

Abordare generică de sprijin dar asumarea diferită a interselor legitime ale Greciei şi Ciprului de către Consiliul European

Dacă Ciprul are o postură specială - cumva individualizată în discuţiile din cadrul NATO sau de la Ankara, între SUA şi Turcia, pentru că nu e membru al NATO - o nuanţă distinctă apare clar şi în ceea ce priveşte concluziile Consiliului European din 1-2 octombrie, din weekend. Negocierile separate greco-turce care par să meargă pe un trend pozitiv, fără a fi legate de situaţia din Cipru, sunt un alt semnal cel puţin al detaşării situaţiilor distincte ale celor două state membre ale UE dacă nu, cum susţin analiştii şi comentatorii summitului de la Bruxelles, o oboseală europeană şi nemulţumire pentru blocarea sancţiunilor cu Belarus de către Cipru şi condiţionarea prin sancţiuni în oglindă la adresa Turciei. Negocierile greco-turce sunt folosite extensiv în contrapunct cu lipsa de dialog şi acţiune în ceea ce priveşte Ciprul şi reunificarea insulei.

Astfel, dacă Consiliul a adoptat sancţiuni la adresa oficialilor belaruşi - mai puţin Lukashenko, rămas persoană de contact cu care să se negocieze - în cazul Turciei, am avut doar o poziţionare a UE cu mesaje clare pe această direcţie. În plus, transpare în paralel agenda pozitivă la adresa Turciei şi încurajarea dialogului şi susţinerea intereselor legitime ale Greciei şi Ciprului, state membre UE, dar cu nuanţe distincte.

Concluziile Consiliului European de sâmbătă, 2 octombrie, conţin 7 articole despre Mediterana de Est dintre care 3 care se referă la Cipru, inclusiv articolul 19 care vorbeşte despre susţinerea negocierilor pentru reunificarea insulei, negocieri sub egida ONU. Altfel, referirile sunt la solidaritatea deplină cu Grecia şi Ciprul a căror suveranitate şi drepturi suverane trebuie respectate (fără legătură cu zonele economice exclusive sau frontierele maritime nedemarcate). Dacă în cazul Greciei, Consiliul European salută măsurile de reconstrucţie a încrederii şi paşii discuţiilor exploratorii anunţate de către părţi, pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive a celor două state, abordarea Ciprului este sensibil diferită şi vizează strict îndemnul la negocieri similare.

Cel mai puternic limbaj adoptat, care suplineşte solicitarea de sancţiuni în oglindă a Turciei, care fusese solicitată de către Cipru, se află la articolul 18. Consiliul European condamnă violarea drepturilor suverane ale Republicii Cipru, care trebuie stopate. El cere Turciei să se abţină de la acţiuni similare în viitor, atunci când ele încalcă dreptul internaţional. Despre delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive prin dialog şi negociere cu bună credinţă, cu respectarea dreptului internaţional, Consiliul cere Turciei să se angajeze în dialogul cu Ciprul (un stat pe care Ankara nu-l recunoaşte).

Dosarul Cipriot la ora declaraţiilor simbolice

Un apel şi un îndemn, destul de puţin şi lipsit de concreteţe, ba pus şi în echilibru cu articolul 19, despre nevoia reintegrării insulei Cipru, pe baza rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU 550 şi 789, şi în conformitate cu principiile fondatoare ale UE. Aşteptările pentru soluţionare sunt adresate direct Nicosiei, şi ca o formă de recunoaştere a responsabilităţii europene pentru respingerea în 2004 a referendumului pentru Planul Annan, de reintegrare a insulei înaintea aderării la UE, de către partea greacă ce avea garantată accederea în Uniune în timp ce partea turcă, care a susţinut planul convenit şi semnat în proporţie de 65%, a fost sancţionată prin neincluderea în valul de extindere al UE şi privarea de reprezentare la nivelul conducerii statului cipriot reunificat, potrivit prevederilor planului de pace al Secretarului General al ONU de atunci, Kofi Annan.

Limbajul concluziilor marchează agenda pozitivă a UE cu Turcia – dacă Ankara are eforturi constructive pentru stoparea activităţilor ilegale faţă de Grecia şi Cipru – reprezentând modernizarea Uniunii Vamale şi facilităţile comerciale – Turcia fiind membru – relaţiile people to people, dialogurile la nivel înalt, cooperarea pe temele migraţiei, în timp ce Preşedintele Consiliului, al Comisiei Europene cu sprijinul Înaltului Reprezentant Josep Borrel sunt invitaţi să reenergizeze relaţia UE-Turcia. În cazul acţiunilor unilaterale sau provocărilor ce încalcă dreptul internaţional, Articolul 21 face referire la instrumentele din Articolul 29 din Tratatul Uniunii Europene şi Articolul 215 din Tratatul de Funcţionare al UE pentru apărarea intereselor statelor membre, articole care se referă la posibilitatea sancţiunilor. Discuţia pe această temă va veni după monitorizarea adecvată, în Consiliul European din decembrie.

De asemenea, Consiliul European vizează şi perspectiva conductei East Med care va alimenta cu gaz din Estul Mediteranei UE prin Italia, propunând o Conferinţă Multilaterală pentru Mediterana de Est, un răspuns la nevoia de inclusivitate privind această conductă care trebuie să includă şi interesele turce, inclusiv pe cele ale turcilor ciprioţi. Cum în proiect se află terţe state din regiune, modalităţile de participare, scopul şi momentul trebuie să fie agreate de către părţi, acolo unde Înaltul Reprezentant se va implica. Temele ar fi soluţii multilaterale necesare, delimitarea maritimă, securitate, energie, migraţie şi cooperare economică.