Butoiul cu pulbere din Siria: Rusia, în pragul conflictului direct cu SUA, Turcia şi Israel deopotrivă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA – EFE / Atef Safadi
FOTO EPA – EFE / Atef Safadi

După o acţiune diplomatică în forţă, Turcia a reuşit să obţină un armistiţiu greu pentru a bloca invazia trupelor guvernamentale şi ruso-iraniene în provincia Idlib, ultima provincie deţinută de opoziţia anti-Assad în Siria, la Vest de râul Eufrat.

Dar armistiţiul este unul extrem de fragil şi, evident, temporar, unul de reaşezare tactică a trupelor opoziţiei, turce şi americane de pe teren în faţa perspectivei ofensivei ruso-iraniano-siriene, care ameninţă să creeze un declanşator pentru un conflict major.

Bătălia vine în contextul în care deja evenimentele săptămânii au consemnat doborârea unui avion militar de transport rus IL 20 de supraveghere cu 15 militari ruşi la bord, care a fost doborât de antiaeriana siriană ce urmărea 4 avioane israeliene ce lansaseră un atac cu rachete în provincia Latakia de la malul Mediteranei, vizând trupe iraniene şi ale Hezbollah. Atacul ameninţă să distrugă privilegiul obţinut de armata israeliană IDF privind acordul tacit al Rusiei, notificată de fiecare dată, de a interveni în Siria de fiecare dată când avea date privind transferul de armament sau elemente privind producţia de armament către miliţia şiită pro-iraniană din Liban, Hezbollah, implicată fiind la fiecare acţiune şi partea iraniană prinsă în aceste tranzacţii şi transferuri de armament.

Evenimentele săptămânii împing tot mai mult Siria spre finalul confruntării de pe teren şi spre procesul de pace de la Geneva, odată ce situaţia de pe teren se stabilizează definitiv. dar atacurile de ultimă oră asupra trupelor americane în Al Tanf şi perspectiva atacului general în regiunea Idlib pot oricând să arunce în aer orice proces de pace dacă ambiţia lui Al Assad şi a sponsorilor săi ruşi şi iranieni este, într-adevăr, cum o afirmă şi repetă preşedintele renegat al Siriei, să recâştige fiecare centimetru de teren.

Acordul imposibil: armistiţiul care câştigă doar timp pentru pregătirea de confruntarea finală

Întâlnirea de la Teheran de vineri, 14 septembrie s-a soldat cu un eşec, mai mult, cu o supărare majoră a Turciei ale cărei interese în provincia Idlib de la frontiera sa sudică au fost ignorate. O întâlnire de urgenţă la Soci, luni, 17 septembrie, a făcut ca Turcia să smulgă armistiţiul contra angajării unor patrule comune ruso-turce care să separe trupele pro-regim care sunt masate în jurul provinciei de cele ale opoziţiei aflate în interiorul provinciei Idlib. Condiţiile incluse în acord, pentru a fi îndeplinite până la 15 octombrie, sunt imposibile, de unde şi estimarea noastră privind fragilitatea acordului.

Întâlnirea de la Teheran s-a soldat cu un eşec, mai mult, cu o supărare majoră a Turciei ale cărei interese în provincia Idlib de la frontiera sa sudică au fost ignorate.

Rusia a cerut ca Turcia să obţină evacuarea de pe teren a „teroriştilor“, după ce vor preda armele. Este greu de presupus că va exista o predare a acestui armament, fără a mai vorbi despre definiţia diferită legată de terorişti, care variază de la fostele forţe ale Frontului Al Nusra, ce jurase credinţă Al Qaeda, la începutul conflictului de 7 ani, şi până la toate categoriile de trupe ale opoziţiei. În plus, este imposibil să scoţi trupele din regiune, deoarece nu au unde merge. Sunt etnici arabi, sunniţi, care nu se pot refugia la Est de Eufrat, în zona kurdă controlată de americani, şi nu ar putea să se refugieze nici în Turcia.

Acordul mai cere retragerea echipamentului greu, antiaerian şi artilerie, o greşeală pe care opoziţia a mai făcut-o anterior în Alep, Deraa şi zona Damasc, urmând ca ulterior trupele pro-guvernamentale să desfiinţeze prin atacuri directe zonele presupuse de dezescaladare şi deconflictualizare, care se aflau sub controlul opoziţiei. În dorinţa de a se plasa cât mai bine la viitoarea reuniune de pace, regimul sirian doreşte să recupereze cât mai mult teritoriu şi a făcut-o deja la Vest de Eufrat, cu excepţia provinciei Idlib şi a unor zone din Sud unde există încă baze americane, la frontiera cu Iordania.


FOTO Hepta

Război Siria Idlib FOTO Hepta

Explozia de la Idlib: o grenadă cu cuiul scos

Perspectiva este ca, până la 15 octombrie când ar trebui ca Turcia să livreze în legătură cu acordul, de fapt să se poată pregăti şi o strategie americană pentru regiune, şi una turcă de apărare şi contracarare a viitorului atac, în timp ce partea siriană pro-Assad, alături de aliaţii săi ruşi şi iranieni, îşi pregătesc deja trupele de atac. O posibilă explozie şi înfruntare directă a intermediarilor, aliaţilor şi trupele dependente ale marilor puteri globale şi a puterilor regionale, cu rezultate incerte.

Strategia actuală americană vizează mutarea procesului de pace direct la Geneva, acolo unde procesul de pace să plece de la situaţia prezentă şi să încerce să pună faţă în faţă forţele implicate în războiul civil, din Siria şi din exil, cu comandamentul principal al unei formule de stat care să excludă rămânerea lui al Assad şi pasarea conducerii către un succesor al său, fapt ce ar permite reîntoarcerea refugiaţilor şi retragerea Iranului şi a aliaţilor săi de pe teren.

Avion rusesc doborat in Siria

Relaţiile ruso-israeliene au fost pe punctul de a sări în aer

Între timp, Israelul a reuşit să aducă la Moscova date şi probe care vizează doborârea avionului rus şi moartea soldaţilor de la bord care face ca, în mare măsură, să-şi păstreze privilegiile de intervenţie în Siria asupra trupelor iraniene şi miliţiilor şiite. Dacă imediat după atac, partea rusă, la nivelul Ministrului Apărării, al MAE şi al Preşedinţiei, puneau întreaga vină pe partea israeliană, intervenţia reprezentanţilor israelieni a liniştit apele, declaraţiile ulterioare, chiar clee ale preşedintelui Putin, vorbind despre o sumă de conjuncture nefavorabile şi coincidenţe accidentale.

Mai întâi, partea rusă a renunţat la acuzaţiile privind avertismentul cu doar un minut înaintea acţiunii. Partea israeliană a probat că notificarea s-a făcut cu mult înainte, potrivit procedurilor bilaterale stabilite – fără ca această durată să fie dată publicităţii. Dacă iniţial se vorbea despre doborârea avionului IL 20 de către avioanele israeliene, anunţul ulterior şi acuzaţiile au vizat prezenţa în acelaşi spaţiu aerian a patru avioane israeliene care au atacat şi doborât ţinte, faţă de care artileria antiaeriană siriană ar fi tras şi, din cauza mobilităţii mari şi a ascunderii după avionul rusesc, rachetele siriene (de provenienţă rusă) au doborât ţinta rusă.

Experţii militari israelieni au probat cu date că cele 15 victime militari ruşi şi avionul doborât sunt victimele unei acţiuni iresponsabile a trupelor siriene, care au tras în neştire 20 de rachete mult după ce avioanele israeliene nici nu mai erau în zona vizată, dar ajunsese avionul rusesc. Şeful forţelor aeriene israeliene şi delefaţia sa a prezentat la Moscova Ancheta incidentului şi date certe, inclusive înregistrări ale conversaţiilor dintre forţele aeriene israeliene şi forţa aeriană rusă din Siria, prin care demonstrează cum s-au petrecut lucrurile.


FOTO Guliver / Getty Images / Lior Mizrahi

Imagine indisponibilă

Cu probele complete, la Moscova, pentru a salva dreptul de intervenţie israelian în Siria

Astfel, cauza doborârii avionului rus a fost iresponsabilitatea, neprofesionalismul şi răutatea dusă la extrem, inclusiv pe baza dorinţei de răzbunare că nu au putut viza avioanele israeliene prezente în spaţiul aerian sirian, a antiaerienei siriene. Rachetele antiaeriene siriene, 20 dintre ele lansate în zonă, au fost trase după atacul israelian, în momentul în care în sonă se afla doar nava militară rusă. Partea rusă a pus întrebări, a obţinut clarificări şi probe, date, iar impresia părţii israeliene a fost că subiectul a fost închis.

Răspunsul şi confirmarea a venit din declaraţia preşedintelui rus şi din continuarea tacită a cooperării asupra Siriei, neexistând alte comunicări sau limitări ale intervenţiilor israeliene după incident şi explicaţii. Din 2015, de la încheierea acordului ruso-israelian în legătură cu interesele şi intervenţiile punctuale, chirurgicale, ale Israelului în Siria, cu reguli de notificare prealabilă către partea rusă, Israelul a efectuat mai mult de 200 operaţiuni şi atacuri în Siria, raiduri soldate fără doborârea sau victime de partea israeliană.

Antiaeriana siriană, alcătuită din capabilităţi tip S120 şi S200 de tip sovietic, nu a atins niciodată aeronave israeliene, din contra, atunci când au existat asemenea tiruri, conducerea IDF, armata Israeliană a avertizat că va distruge toate aceste capabilităţi dacă se mai trage asupra aeronavelor israeliene. Libertatea de mişcare şi intervenţie a trupelor aeriene israeliene în Siria e considerate critică pentru securitatea statului Israel.

SUA şi Rusia, pe picior de război în Siria: confruntare directă la Al Tanf

Prezente pe teren în Siria, cu forţe speciale şi aviaţie, SUA şi Rusia au fost pe punctul de a declanşa un conflict direct după schimburi de focuri importante la Al Tanf, o bază a forţelor speciale americane situată la graniţa dintre Siria, Irak şi Iordania, acolo unde antrenează miliţiile locale pentru lupta împotriva Daesh- autointitulată Stat Islamic, toate forţe ale opoziţiei anti-Assad. Aici, trupele siriene loialiste şi trupele ruse au pretins că intră pentru a urmări „terorişti“ în zona de protecţie de 50 mile din jurul bazei, în ciuda avertismentelor americane. Trupele care au pătruns au fost întâmpinate cu foc. Ulterior trupele ruse s-au retras.

SUA a considerat că e vorba despre un test care vizează prezenţa americană în Siria, în general, la Est de Eufrat şi în zona de Sud-Est, acolo unde sunt numeroase baze şi terenuri de aterizare de uz militar pe care le utilizează. Şi atacul ar coincide cu noua strategie americană anunţată public, care exclude retragerea la sfârşitul acestui an – anunţată iniţial de către Donald Trump – ci presupune rămânerea pe teren în continuare cu obiectivul declarat de a elimina resturile ISIS - devenită astăzi gherilă, după eliminarea sa din controlul teritorial – dar şi de a determina retragerea trupelor iraniene din Siria. Ultimul e un motiv suficient pentru a rămâne în Siria pe termen lung, având în vedere lipsa de apetit a Iranului de a-şi retrage trupele speciale, ale Gerdienilor Revoluţiei Islamice, dar mai ales a acelor intermediari din miliţii şiite din Liban (Hezollah, cu precădere) din Afghanistan, Irak şi Yemen.

Pentagonul susţine că anunţul Rusiei că va desfăşura atacuri aeriene de precizie în zona de securitate ar reprezenta de fapt ameninţări cu lovituri aeriene, cu rachete, cu artilerie cu rază lungă de acţiune şi posibil chiar bombardamente purtate de pe vasele ruseşti din Estul Mediteranei împotriva bazei de la Al Tanf.

Incidentul a fost extrem de periculos şi a determinat dislocarea unui nou contingent de ceva mai mult de 100 de Marines ca întărire pentru baza din Al Tanf, fiind vorba despre un post înaintat de primă importanţă în sudul Siriei, potrivit Pentagonului. Militarii americani au avertizat direct şi dur atât Rusia, cât şi trupele lui Al Assad să nu înainteze în zona de Securitate. „Statele Unite nu caută să se lupte cu ruşii, cu trupele guvernamentale siriene sau orice al grup care îl susţin pe Assad în războiul civil. Totuşi Statele Unite nu vor ezita să utilizeze forţa necesară şi proporţională pentru a apăra forţele americane, ale coaliţiei sau ale forţelor partenere“ a declarat lt.Col. Earl Brown, unul dintre purtătorii de cuvânt al US Central Command.

Provocări, teste şi ameninţări ruse la adresa prezenţei americane în Siria

După atac şi respingerea lui, noile trupe deplasate la Al Tanf vor desfăsura exerciţii de mai multe zile cu muniţie de luptă, potrivit US Central Command. Cele două atacuri au avut loc la 1 şi 6 septembrie şi au fost respinse, fără ca să existe o comunicare a unui număr de victime cu ocazia acestor incursiuni împotriva bazei americane.

Pentagonul susţine că anunţul Rusiei că va desfăşura atacuri aeriene de precizie în zona de securitate ar reprezenta de fapt ameninţări cu lovituri aeriene, cu rachete, cu artilerie cu rază lungă de acţiune şi posibil chiar bombardamente purtate de pe vasele ruseşti din Estul Mediteranei împotriva bazei de la Al Tanf. Orice asemenea atac ar determina reacţia imediată a SUA, mai ales dacă ar exista victime americane sau ale aliaţilor săi. De altfel, Rusia a acceptat deja anterior să nu pătrundă în zona Al Tanf ca în nici o altă zonă unde se află trupe americane.

Trupele ruse au decis să se retragă din faţa bazei militare a Armatei SUA în Siria, după se soldaţii americani au deschis foc de avertisment, scrie şi Business Insider. Pentagonul, Statul Major şi Comandamentului central al operaţiunii SUA din Siria au confirmat că Rusia se ţine acum departe de zona în care se află baza „Al-Tanf“, ocupată de puşcaşii marini americani. Situaţia cea mai complicată rămâne cea din Idlib, acolo unde, după eşecul de la reuniunea de la Teheran în format Astana, Turcia a reuşit să obţină luni, 17 septembrie, la Soci, un armistiţiu şi eliminarea ameninţării de atac direct asupra provinciei aflată sub control turc. Pe teren se aglă şi trupe speciale americane la Manbij, unde efectuează patrulări comune cu trupele turce.


FOTO 123 RF

razboi rece sua rusia foto 123 rf com

Rusia e recidivistă: atacul în care au fost spulberaţi 300 de militari ruşi, consideraţi ţinte legitime de către SUA, după negarea responsabilităţii ruse

Nu este pentru prima oară când în Siria SUA şi Rusia s-au înfruntat. Aici au fost lupte directe, au murit oameni şi s-au înregistrat confruntări punctuale, odată ce trupele ruse şi americane ajung nu rareori faţă în faţă. Cel mai important incident s-a înregistrat în 7 februarie în provincia Deir Al Zour, acolo unde 500 de luptători ruşi şi sirieni au intrat în contact cu trupele americane, după un baraj de artilerie puternic care a obligat forţele americane să se adăpostească în refugiile antiaeriene special construite. Atunci forţele aeriene americane au intervenit şi au ucis peste 300 de soldaţi ruşi, cel mai probabil din Companiile militare private ale GRU (Wagner).

Potrivit comunicaţiilor stabilite pentru deconflictualizare şi dezescaladare, partea rusă a susţinut că nu sunt trupe pe care să le controleze lângă râul Eufrat chiar dacă echipamentul de supraveghere american a înregistrat transmisii radio şi discuţii directe ale trupelor masate care se făceau în limba rusă. Documentele au descris forţele distruse drept forţe pro-regim, iar de atunci SUA a considerat că dacă Rusia nu-şi asumă aceste trupe, de fiecare dată când le va întâlni, ele vor fi considerate terorişti, mercenari şi ţinte legitime pentru forţele americane.

O schimbare majoră în conflict, care a creat spaţiul pentru multe victime ruse, după cum a declarat secretarul Apărării, Jim Mattis, în faţa senatorilor, într-o audiere. El a transmis generalului Joseph Dunford, Joint Chiefs of Staff, forţele americane întrunite, că „Înaltul Comandament rus în Siria a dat asigurări că nu sunt trupele sale şi să utilizeze forţa pentru a fi anihilate“. Gen. Tony Thomas, şeful United States Special Operations Command, a declarat că „acum, în Siria, s-a creat cel mai agresiv mediu de pe planetă din partea adversarilor noştri. Ne testează în fiecare zi“.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite