Biden, Putin şi Marea Neagră (+ Turcia, - Ucraina)

Meritul principal al reuniunilor majore nu este decât arareori conţinut în textul comunicatelor finale care anunţă mai degrabă intenţii, fără să intre în detaliile care ar putea trimite spre zona marilor jocuri.

În acest sens, întâlnirile respective sunt mai degrabă indicatori majori de poziţionare, indicatori foarte precişi pentru ce înseamnă puterea de joc a principalilor actori şi, mai als, modul în care doreşte să-şi folosească puterea respectivă în eternul echili instabil cooperare/conflict care rezumă relaţiile internaţionale.

În acest sens, în ceea ce se întâmplă acum există deja indicaţii clare despre poziţionările marilor actori în ce priveşte zona Mării Negre , parte a liniei de separare între NATO/UE şi Federaţia Rusă. Şi, totodată, începe să fie foarte clar că se desenează o nouă dimensionare a echilibrului de forţe care, din perspectiva Occidentului, se bazează în continuare pe SUA şi, ca atare, se formulează în principal - unii ar spune chiar exclusiv - în funcţie de considerentele decidenţilor politici şi militari de la Washington. Este clar - sau începe să fie din ce în ce mai clar că americanii, în ce priveşte zona noastră, nu par să dorească decât ceea ce a spus Preşedintele Biden, adică o relaţie stabilă şi predictibilă cu Rusia dar, evident, fiind gata să răspundă dacă se încalcă limitele agreate.

Prim mare lămurire în zona geo-strategică este legată de Ucraina şi de eventuala perspectivă pe care o agita propaganda de la Kiev şi de trompetele sale care vorbea în ultimele luni despre perspectiva iminentă a vecinilor noştri de a fi primiţi în NATO. Era ceva care ar fi schimbat fundamental peisajul strategic din zona noastră, mutând froniera NATO mult înspre est şi oferind Kievului posibilitatea de a se baza pe umbrela de securitate oferită tuturor statele mombre NATO. Dar liderii NATO ştiau mai demult că opinia publică din ţările lor nu va accepta vreodată intrarea în război cu Rusia pe motiv de Ucraina, aşa că atât peşedintele SUA cât şi secretarul general al NATO au dat urgent mesaje că nu este cazul să se invoce acest subiect şi că Ucraina mai are de îndeplinit criterii ale reformei, formulare standard care spune că orizontul de speranţă este cel puţin îndepărtat. Suficient? Nu, căci preşedintele Zelenski a încercat o mai puţin obişnuită ieşire ofensivă la adresa liderului de la Washington. A spus că Biden, înaintea întâlnirii cu Putin la Geneva, ar fi trebuit să aibă o întâlnire cu el, exprimând în acelaşi timp şi "scepticismul" privind Summitul de la Geneva în ce priveşte apariţia unor semnale pozitive privind Ucraina.

S-ar putea să aibă mare dreptate şi rezultatul final să fie unul de menţinerea acestui satus-quo, cu o presiune suplimentară pentru relansarea discuţiilor în formatul OSCE pentru aplicarea în totalitate a Acordurilor de la Minsk.

În zona Mării Negre, exista întreţinută incertitudinea legată de statutul viitor al Turcie şi poziţionarea sa înlăuntrul sau în afara zonei occidentale. Era posibil să se întâmple aşa, Trump ajunsese la limita de ruptură cu Turcia, numai că raţiunea reinstalată la Washington a măsurat consecinţele pierderii controlului în Marea Neagră şi numai. Aşa că iarăşi vom vorbi despre status quo, cu întărire vizibilă a unor măsuri de descrajare şi cu sisteme puternic de asigurare şi reasigurare politice şi militare de ambele părţi.

De aici aprecierea lui Biden privin "reuniuea pozitivă" avută cu Erdogan, liniştit evident de faptul că liderul de la Ankara promisese că vor exista condiţii speciale oferte companiilor americane pentru investiţii în domeniul enegetic, în agricultură şi în sectorul medical. Erdogan a menţionat din nou fapul că Turcia "dacă ni se va cere acest lucru" va putea rămâne în Afganistan după retragerea completă a trupelor americane şi ale Coaliţiei până cel mai târziu pe 11 septembrie 2021. Mi se pare deosebit de semnificat faptul că, în mod destul de neobişnuit, Joe Biden, întrebat despre tema respectivă, răspunsul a fost: "Îl las pe el (pe Erdogan, n.n.) să vorbească despre asta". Deci. iată ce-a spus preşedinte Turciei:

Dacă nu vor ca noi să plecăm din Afganistan, dacă doresc sprijinul turcesc acolo, atunci este foarte important sprijinul diplomatic, logistic şi financiar pe care ni-l vor oferi Statele Unite

Erdogan, conferinţă de presă după întâlnirea cu Biden

Atenţie la marea surpriză care urmează: misiunea militară a Turciei, a spus preşedintele turc, ar fi preferabil să fie susţinută cu prijin american şi cu cel al Pakistanului dar şi al Ungariei. Asta ar însemna că Budapesta ar primi statutul de actor relevant pe scena internaţională, dar ar implica direct şi UE şi NATO într-un anume fel în operaţiunea de impunere a pării, eventual cu o primă etapă constând în garantarea securităţii Aeroportului din Kabul. Erdogan speră că şi în noul context americanii ar putea să sprijine ideea - şi astfel ţara sa (plus Pakistanul şi Ungaria) să devină principalul mediator în relaţiile talibanilor cu viitoarea echipă de guvernare de la Kabul.

Per ansamblu, viziunea celor doi lideri asupra situaţiei din zona Mării Negre împi pare a fi una care se bazează pe respectarea - în limita superioară a posibilului - a principiului esenţial al "stabilizării", fundamental în încercarea de evitare a intrării în zona conflictului deschis. Azi, peste câteva ore, urmează să apară idicaţii asupra a ce înseamnă primele semne de acord în ce priveşte domeniile de interes comun. Asta nu înseamnă că totul este aranjat. căci nu în sona noastră sunt interesele prioritare de securitate ale americanilor. În paralel cu negocoerile de la Geneva, un alt eveniment este în desfăşurare, ca un avertisment că, în funcţie de rezultate, şi acolo s-ar putea modifica nivelul de tensiune:

Esenţial este că există negocieri deschise. Dar să nu uităm că în asemenea negocieri există întotdeauna şi cedări strategice, poate neplăcute, dar strict necesare deoarece, nu-i aşa vor fi făcte în numele unui bine superior.