Ambasadorul Iranului la Bucureşti ar dori ca România să repună în funcţiune podul dintre Orient şi Occident

Ambasadorul Iranului în România, Bahador Aminian s-a dovedit a fi un interlocutor franc, deschis la dialog.

Comunicarea modernă implică şi o cunoaştere, fără prejudecăţi, a celor care au un rol, deloc minor, în regiuni apropiate şi interviul acordat de ambasadorul Iranului în ţara noastră probează acest lucru. Concomitent, nu poate fi o proiecţie lucidă a viitorului fără o percepţie nuanţată a trecutului, precum o dovedeşte un film documentar de ultimă oră, mai degrabă emoţional, despre cele petrecute cu 97 de ani în urmă, la Oituz.

IRANIENII NU ACCEPTĂ SĂ FIE CETĂŢENI DE GRADUL SECUND

A fost suficient să îi amintesc diplomatului iranian interviul pe care mi l-a acordat anterior şi l-am publicat pe acest website, pentru ca să accepte prezenţa în cadrul unei emisiuni destinate cultivării valorilor importante pe tot mapamondul, precum: libertate, egalitate, independenţă, suveranitate naţională şi integritate teritorială.

Anterior au răspuns unei invitaţii similare şi ambasadorii Ucrainei şi Poloniei.

Iar conform telefonului primit pe 7 august, de la ambasada Rusiei, există perspectiva ca şi întâiul reprezentant diplomatic al acestei ţări să răspundă pozitiv invitaţiei anterioare, după o perioadă mai îndelungată de reflecţie.

De altfel, într-un dialog amical, purtat vineri 8 august, cu unul dintre liderii comunităţii arabe din România s-a deschis şi uşa unor dialoguri inedite, punctuale, necesare şi cu diplomaţi arabi acreditaţi la Bucureşti.

Reproduc mai jos stenograma interviului acordat de ambasadorul iranian Bahador Aminian, la finalul căreia există postată şi înregistrarea video.

Noi am fost fie o mare putere, fie în conflict cu marile puteri

- Avem plăcerea şi onoarea de a avea un invitat de excepţie, la 6TV, Execelenţa Sa, Bahador Aminian, ambasadorul Iranului la Bucureşti. Pentru România, Iranul este o ţară mare, importantă, cu un rol deosebit în zona unde se află. Din experienţa pe care o am pot afirma că am observat că ambasadorul Iranului la Bucureşti este un spirit universitar elevat, un om atent la detalii şi un om al dialogului. Din această perspectivă vor urma întrebările fireşti, care vor ajuta pe românii interesaţi de acest interviu să înţeleagă mai bine viziunea iraniană, în lumea anului 2014. Prima întrebare, Excelenţă, este legată de rolul Iranului, în zona unde se află. Care este rolul geopolitic pe care autorităţile de la Teheran îl văd în lumea de azi, pentru statul iranian?

- În numele lui Dumnezeu sunt foarte bucuros să am acest dialog cu dumneavoastră, şi să vorbesc despre Iran prezentându-l românilor din punctul de vedere al rolului său în regiune. Vă mulţumesc pentru ocazia pe care mi-aţi dat-o şi ştiu cât de importantă este mass-media în ziua de azi, în ochii opiniei publice. Putem spune că, azi, mass-media este o putere foarte importantă. În ceea ce priveşte întrebarea dumneavoastră, pot spune că rolul unei ţări, în regiunea din care face parte ţine de parametrii puterii acelei ţări. Din acest punct de vedere să aruncăm o privire asupra parametrilor de putere ai Iranului, ca să vedem care este poziţia adevărată pe  care ar trebui să o aibă Iranul. Şi în momentul în care vom vedea care trebuie să fie poziţia Iranului, în acest moment, vom putea să vedem şi care este distanţa între poziţia Iranului de acum şi poziţia reală pe care ar trebui să o aibă. Se pot spune multe, pe această temă, dar voi fi foarte scurt. Iranul are o poziţie, din punct de vedere geografic, foarte importantă. Iranul se află în Orientul Mijlociu. Se învecinează cu Asia Centrală, cu Caucazul, cu Asia de Sud şi, de asemenea, cu Golful Persic. Fiecare dintre aceste regiuni are caracteristicile sale şi îi dau Iranului anumite posibilităţi. Şi toate aceste regiuni împreună îi acordă Iranului o poziţie specială. Sunt foarte puţine ţări în lume care să fie prezente, în acelaşi timp, în două, trei sau patru regiuni geografice. Avem România, care este în Europa de Est, se învecinează cu Balcanii şi cu Marea Neagră. Faptul că Iranul se învecinează cu cinci zone geografice şi face oarecum parte din ele poate să fie considerat unul din punctele importante ale puterii sale, de-a lungul întregii istorii. Marile puteri şi civilizaţii ale lumii au apărut în această regiune şi au intrat în interacţiune, una cu cealaltă. Aşadar trecem de la aspectul geografic la cel istoric, pentru că Iranul, în decursul istoriei, a luat parte la marile evenimente importante. În miile de ani trecuţi, Iranul nu lipseşte din niciunul din marile evenimente care au avut loc. Noi am fost fie o mare putere, fie am fost în conflict cu marile puteri. Trecem acum de la acest aspect, la cel cultural. care este generat de celelalte două, geografic şi istoric. Cu alte cuvinte, oamenii din Iran, iranienii, au căpătat anumite caracteristici, care le aparţin doar lor, date fiind aceste aspecte, geografice şi istorice. Una dintre aceste caracteristici este faptul că iranienii sunt mândri de ei înşişi. Şi nu acceptă să fie cetăţeni de gradul doi. Au căpătat, de asemenea, o inteligenţă colectivă, care a generat o altă caracteristică. Cele trei aspecte menţionate până acum au dat naştere altuia, care este practic cheia înţelegerii regiunii, ce este cea mai importantă caracteristică a zonei. Cele trei aspecte, geografic, istoric şi cultural au dat naştere ideii de stat naţional, de-a lungul vremii, până acum, pentru oamenii din regiune. Una dintre problemele care există în regiune, chiar şi în Afganistan, Pakistan, Irak şi Siria este acest concept de identitate naţională care a iscat conflicte.

Un copil palestinian nu diferă cu nimic de unul european

- Este şi momentul ca să intervin, să trecem punctual la întrebări. Şi pentru că aţi pomenit de ţările enumerate, care este poziţia conducerii Iranului, pentru rezolvarea pe termen lung şi pe cale paşnică a situaţiei din Gaza?

- Dacă îmi permiteţi să închid introducerea, care într-adevăr s-a prelungit mai mult decât trebuie, consider că sunt foarte importante, pentru înţelegerea situaţiei din zonă, aceste idei pe care doresc să le menţionez. Ultimul aspect pe care voiam să îl spun este cel economic. Până când aceste aspecte nu vor fi înţelese ne vom confrunta tot timpul cu aceste neînţelegeri. Şi acum mă întorc la întrebarea dumneavoastră. Dacă doriţi să vorbim despre Gaza, vorbim despre aceasta. Problema Gazei nu este apărută acum. Este vorba de o tumoare, de o boală care există de foarte multă vreme. Şi durerea va rămâne acolo, pentru că se poate găsi o soluţie pe scurtă durată, dar nu se va rezolva esenţa problemei. Modalitatea prin care putem rezolva criza de acolo este să ne dăm seama că un palestinian este şi el un om. Şi are toate drepturile pe care orice alt om le are. Dacă toată lumea va accepta acest lucru se va rezolva problema. Este singura soluţie pentru problema Gazei. Faptul că un copil palestinian nu diferă, cu nimic, de unul european este important. Poate că nu are pielea la fel de albă şi ochii la fel de albaştri, dar este un om. Dacă ceilalţi au dreptul la viaţă şi el are acest drept. Dacă ceilalţi copii au dreptul la necesităţile primare, atunci şi acest copil are acest drept. Să se bucure de viaţă. Şi cred că acest aspect nu este luat în seamă, la nivel mondial.

Israelul este un  stat care a ocupat Palestina

- Dincolo de retorica deseori tensionată, din cele două capitale, ale Iranului şi Israelului, totuşi, din fericire, nu s-a ajuns decât la o încordare pe plan diplomatic. Cum vede actualul preşedinte al Iranului o soluţionare constructivă a relaţiilor cu statul israelian?

- Noi avem anumite principii şi credem că trebuie respectate. Noi credem că sunt anumite probleme legate de administrarea umanităţii, care nu trebuie încălcate. Suntem complet împotriva ocupării de teritorii de către alţii şi obligarea locuitorilor de a îşi părăsi locul natal. Noi credem că dacă cineva a venit şi a ocupat locul obligându-i pe băştinaşi să îşi părăsească casele, această forţă cu care au ocupat teritoriul nu este legitimă. Israelul este un stat care a ocupat Palestina, a asuprit palestinienii şi noi nu suntem de acord cu acest lucru, chiar dacă Israelul are o foarte mare putere. Şi ceilalţi acceptă faptul că Israelul a ocupat teritoriul de acolo, dar se pare că acceptă să colaboreze cu statul ocupant. Însă noi nu putem accepta.

Credeţi că dacă Siria va cădea pe mâna grupurilor teroriste va fi o opţiune bună?

- O dramă se petrece, sub ochii noştri, în Siria. Cum vede conducerea Iranului o soluţie de stopare a actualului conflict, din Siria?

- Sunt deja trei ani de când oamenii din Siria sunt sub presiunea celor mai grele lupte. Sunt milioane de oameni care sunt acum refugiaţi, mii de oameni ucişi şi toată infrastructura economică a statului este la pământ. Cea mai mare parte a lumii a înţeles, acum, că opozanţii regimului din Siria sunt de fapt reprezentanţi ai Al-Qaida, ai grupului ISIL şi ai altor grupuri teroriste. Şi, din păcate, aceştia primesc cel mai mare ajutor din partea unor state străine, li se acordă un sprijin financiar foarte important, li se dau arme deosebit de sofisticate. Mii de alţi militanţi, din alte ţări, inclusiv din statele occidentale merg acolo, sunt antrenaţi şi omoară oameni. Şi au dat naştere unui coşmar nu doar pentru oamenii din Siria, ci şi pentru toată lumea. Credeţi că dacă Siria va cădea pe mâna grupurilor teroriste, precum ISIL, care este acum aproape la putere acolo, va fi o opţiune bună?...Aceştia sunt nişte oameni care în secolul 21 se mândresc, în faţa camerelor de luat vederi, că taie capetele oamenilor...

Irakul trebuie să fie unit şi puternic

- Totuşi, noi, aici, în Europa, nu înţelegem cum a apărut ISIL. Cum a apărut Statul Islamic?

- Pentru că Europa i-a ajutat. America i-a sprijinit. Statele arabe aliate Americii i-au ajutat. Au mers forţe europene acolo care au luptat. Obama se mândreşte că îi ajută spunând că: "eu ajut opoziţia din Siria."  Din Turcia, de asemenea, li se acordă sprijin. Este cât se poate de evident că dacă se cheltuiesc miliarde de dolari, dacă li se dau arme, atunci ei devin mai puternici. Şi sistemele de informaţii, ale acestor ţări, de asemenea îi ajută. Aceştia sunt oameni care în faţa camerelor de luat vederi scot inima din pieptul unui biet soldat şi i-o mănâncă şi se mândresc cu asta. Sute de oameni şi de copii sunt omorâţi în atentatele teroriste ale acestor oameni şi se mândresc cu acestea. Şi lumea îi sprijină mai mult pe aceştia.

- Se doreşte o spargere a Irakului? Se vrea o fărâmiţare a Irakului în statul Kurdistan, Statul Islamic şi zona din sud?

- Aşa cum am spus, consider că un stat naţional trebuie să fie cel care să se regăsească în Irak. Irakul trebuie să fie unit. Şi trebuie să fie puternic. Însă unele ţări nu sunt de acord cu acest lucru. Şi cheltuiesc foarte mulţi bani pentru ca acest lucru să nu aibă loc. Da. Unele state, din zonă, sprijină toate acţiunile care duc la un Irak fărâmiţat.

- Până la urmă va apare un Kurdistan independent? 

- Nu cred. Pentru că oamenii din Kurdistan au avut o experienţă amară în trecut. Noi, în Iran, avem cele mai bune relaţii cu kurzii. Şi ei ştiu că sloganurile precum independenţa Kurdistanului nu le sunt de folos. Este posibil să spună unele lucruri pentru a avea de câştigat în anumite privinţe însă nu cred că independenţa Kurdistanului va avea loc. Cel puţin nu pe termen scurt. 

Marile puteri au venit şi au tras nişte linii şi au spus:"Acestea sunt graniţele!"

- Discutam anterior despre Iran, Turcia şi conceptul celor două ţări privind naţiunea stat, în zonă. Vă rog să explicaţi opinia dumneavoastră în această privinţă.

- Cred că problema statelor din regiune, unde se întâmplă atâtea conflicte, este o înţelegere prea mică a fundamentului politic. Vedeţi, aceste state au devenit state, dar nu prin intermediul dinamismului interior, ci prin intermediul imperiilor coloniale, sau după cel de-Al Doilea Război Mondial, când marile puteri au venit şi au tras nişte linii şi au spus:"Acestea sunt graniţele!" Aşadar, istoria acestor state este de 30, 40 sau 50 de ani, nu mai mult. Şi din această cauză nu au avut posibilitatea de a stabili o legătură istorică între ele. Conceptul de naţiune are nevoie de o interacţiune. Iranul şi Turcia au avut ocazia ca de-a lungul istoriei să aibă această interacţiune. Însă noile state apărute nu au avut această ocazie. Unele dintre sunt un trib, care au un steag. Altele sunt două grupuri, în jurul cărora s-a tras o linie şi li s-a spus:"De acum înainte sunteţi un stat."

- Da, dar au petrol...

- Da, într-adevăr au petrol, însă sunt de fapt state rentiere. Ceea ce se petrece este că în loc ca oamenii să plătească taxe şi impozite statului este invers. Statul vine şi plăteşte oamenii, pentru a-i administra. De exemplu, aici, în România, statul ia taxe de la oameni şi este dependent de oameni. Însă acolo nu se întâmplă acest lucru. Statul dă bani oamenilor pentru ca aceştia să îşi vadă de treabă şi ei să aibă puterea...

- Adică să fie paşnici şi să nu creeze violenţe...

- Aici statul depinde de oameni, însă acolo oamenii depind de stat şi statul nu este răspunzător pentru nimic.

Puterea Arabiei Saudite a fost pusă sub semnul întrebării de alte state arabe

- Am văzut o caricatură, în presa americană, în care era prezent un arab îmbrăcat în alb şi unul în negru, care stăteau spate la spate şi se sugera astfel că aceasta este imaginea rivalităţii dintre Arabia Saudită şi Iran. Dincolo de această imagine occidentală, amendabilă, care este realitatea relaţiilor dintre statul iranian şi regatul saudit?

- Iranul şi Arabia Saudită sunt de foarte mulţi ani în această zonă. Şi se regăsesc împreună. Arabia Saudită a avut influenţă asupra celorlalte state arabe din zonă datorită petrolului pe care îl are. Însă această putere a Arabiei Saudite a fost pusă sub semnul întrebării, de către alte state arabe, precum Irak, Siria, în special Qatar, a fost o perioadă în care şi Egiptul a avut aceeaşi viziune. Iranul nu este de acord cu unele abordări religioase ale Arabiei Saudite...

- Deci, doar pe planul religios?...

- În special pe plan politic, cel religios este mai puţin important. Cum a fost cazul lui Saddam Hussein, care a fost sprijinit de Arabia Saudită. L-a ajutat cu miliarde de dolari. Şi Iranul, la vremea aceea era împotriva lui Saddam Hussein. Acum, în Irak, oamenii şi-au ales soarta. Iranul respectă statul irakian. Însă Arabia Saudită nu acceptă acest fapt.

În Ucraina, cele două părţi implicate în conflict să ia loc la masa negocierilor

- Mă interesează un lucru legat de relaţia Iranului cu statele din nord, unde înainte a fost Uniunea Sovietică. Spunea domnul ambasador că Iranul nu încurajează ocuparea unui teritoriu străin de o altă ţară. Am asistat însă, cu toţii, la ocuparea peninsulei Crimeea, de către Rusia. Cum priveşte Teheranul evoluţiile îngrijorătoare, din Ucraina?

- Ceea ce considerăm cel mai important pentru toate ţările este ca teritoriul lor să fie respectat şi integritatea teritorială a fiecăreia dintre ele. Şi credem că în Ucraina tensiunile şi conflictul nu sunt deloc pozitive. Considerăm că cea mai bună cale ar fi ca acele două părţi implicate să ia loc la masa negocierilor, pentru că, cu siguranţă, fiecare are ceva de spus. Însă varianta conflictului este cea mai rea cale pe care o pot lua. Considerăm că ucrainenii trebuie să lase deoparte toate implicările din afară, pentru că vedem cum o parte susţine pe cineva şi o parte pe altcineva. Este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Trebuie să vorbească ei între ei. Noi suntem complet împotriva implicării din afară.

Cea mai bună cale este acceptarea rolului important pe care Iranul îl are în regiune

- Preşedintele Barack Obama este criticat, de anul trecut, în presa americană, pentru că doreşte un nou tip de dialog cu liderii de la Teheran şi vrea ajungerea la un acord. Cum priveşte acum Iranul relaţia cu SUA, pe tema dosarului nuclear?

- Ştim că Barack Obama este pus sub mare presiune, în interiorul Americii. Şi din această cauză s-ar putea să nu mai aibă puterea să continue ceea ce îşi doreşte. Însă credem că, cea mai bună cale este aceea a acceptării rolului important pe care îl are Iranul în regiune  şi a înţelegerii a ceea ce se petrece acolo. Noi continuăm negocierile. Noi venim la masa negocierilor cu cele mai bune intenţii şi cu sinceritate. Suntem pregătiţi să fim transparenţi şi să clădim încrederea, însă ne îndoim de faptul că Barack Obama ar avea puterea, la el în ţară, şi credibilitatea de a face acest lucru. S-ar putea să nu realizeze ceea ce are de gând. 

Europenii erau înainte supăraţi pe retorica Iranului, dar acum acest lucru s-a rezolvat

- De la Bucureşti se percepe o relaţie constructivă a Iranului şi cu Uniunea Europeană.

- Da. Este într-adevăr aşa. De anul trecut, Iranul şi UE au relaţii foarte bune. Noi credem că îngrijorările Uniunii Europene au fost, în cea mai bună parte, calmate. Nu credem că europenii sunt într-adevăr îngrijoraţi în ceea ce priveşte programul nuclear. Dacă erau înainte oarecum supăraţi de retorica Iranului, credem că acum acest lucru s-a rezolvat. Şi s-a înţeles faptul că rolul Iranului în regiune este unul deosebit de constructiv. Cu siguranţă, rolul Iranul, în problemele din Afganistan, Irak şi Siria, a fost deosebit de consistent.

Au fost duse miliarde de dolari, de occidentali, în Afganistan, însă nu a ajuns nimic la populaţie

- Apropo! Nu există riscul, după retragerea trupelor aliate din Afganistan, ca să asistăm la un nou...Irak, adică să revină talibanii la putere, la Kabul?

- Trebuie din nou să ne întoarcem la rădăcini, aici, şi să ştim că talibanii sunt o realitate socială, care au fost creaţi de puterile din afara Afganistanului. Talibanii au fost sprijiniţi de ţările occidentale şi arabe. Aşa au devenit de fapt talibani. Dacă vom ajuta statul Afganistan să fie puternic, atunci şi ei vor putea rezolva problemele pe plan intern. Nu se poate veni din afară, pentru a rezolva problemele de acolo. Dacă vrem să fim nişte oameni buni şi dacă talibanii vor să facă un lucru bun, să ajute statul afgan să devină puternic, pentru a îşi rezolva problemele. Karzai a ajuns la putere cu sprijinul americanilor. Dar vedeţi şi dumneavoastră, cât de tare se plânge Karzai de cum se administrează situaţia de către americani. Şi Karzai spune: cauza puterii din ce în ce mai mari a talibanilor o constituie, de fapt, americanii.

- Eu am fost în Afganistan, am văzut cum se trăieşte acolo şi pot să îl informez pe domnul ambasador că una dintre cauzele necredibilităţii preşedintelui Karzai este corupţia. Pe care Karzai a condus-o.

- Şi nu doar corupţia la nivelul statului lui Karzai, ci şi a tuturor sistemelor străine care administrează şi  sunt acum prezente în Afganistan. Au fost duse miliarde de dolari, de către occidentali, în Afganistan, însă nu a ajuns nimic la populaţie. Unde au ajuns aceşti bani?

Suntem pe locul doi în lume, la petrol şi gaze

- Da, dar în acelaşi timp aş putea să pun şi eu o întrebare, apropo de implicarea puterii economice în creştere, care este China. China care nu a intrat cu soldaţi, în Afganistan. Care nu a furnizat armament. Dar care, în mod inteligent a luat, de la preşedintele Karzai, zăcămintele mineraliere din nordul Afganistanului. În acest context aş vrea să îl întreb pe domnul ambasador care este relaţia Iranului cu China?

- Înainte de a răspunde la întrebarea dumneavoastră vreau să vă spun că cele mai importante zone ale Afganistanului se află la graniţa cu Iranul. Şi, de asemenea, cele mai stabile regiuni ale Irakului şi cele mai dezvoltate se află la graniţa cu Iranul. În ceea ce priveşte China, Iranul, în momentul de faţă, are relaţii economice foarte extinse, cu această ţară. Bine sau rău, însă cea mai mare parte a acestor relaţii este din cauza Occidentului. Occidentalii ne-au obligat să mergem pe această cale. În ceea ce priveşte resursele de energie suntem pe locul doi în lume având şi petrol şi gaze. Şi China foloseşte cel mai mult asemenea resurse. Şi acest lucru se va întâmpla pe termen lung. China investeşte acum pentru a se folosi de resursele energetice pe termen lung. Şi Europa va pierde la acest capitol. Dar este ceea ce s-a dorit  de către dumneavoastră...

- Nu de către mine personal.

- Dumneavoastră în sensul de european.

Noi dorim ca România să transmită aceste realităţi şi celorlalte state din vest

- Europenii îşi doresc, în primul rând, ca să aibă interlocutori respectabili. Cum este Excelenţa Sa. Şi în acelaşi timp îşi doresc, după cum arată şi evenimentele din Ucraina, o rezolvare rapidă a conflictelor pe bătrânul continent. În acelaşi timp şi la Teheran s-a făcut o mutare importantă, despre care vorbea domnul ambasador, este un nou preşedinte, constructiv, cu o viziune de dialog în relaţiile cu alte ţări. Dovadă că recent, cu sprijinul domnului ambasador, o serie de profesori universitari, de la Teheran, au poposit la Bucureşti. Ce au reuşit să facă aici?

- Rezultatele vizitei profesorilor au fost pozitive. Au fost foarte mulţumiţi şi încântaţi de ceea ce s-a petrecut aici. Unul dintre membrii delegaţiei, directorul general al institutului de studii politice internaţionale, care este în relaţii cu instituţii similare din lume, a fost bine impresionat de rezultatele vizitei. Delegaţia iraniană a discutat cu reprezentanţi ai statului, cu academicieni şi profesori. Profesorii iranieni au fost încântaţi să vadă că punctele de vedere ale României, ale reprezentanţilor statului român sunt foarte deschise, aceştia având o înţelegere bună a ceea ce se petrece în regiune. Eu cred că România, datorită poziţiei pe care o are şi a relaţiei pe care o are atât cu Occidentul, cât şi cu Orientul, are această înţelegere bună. Noi dorim ca prin România să transmitem aceste realităţi şi celorlalte state din vest.

- Eu percep Iranul ca un stat care are şansa unei populaţii în majoritate tânără, foarte bine pregătită, din perspectiva studiilor, şi cu un rol important în viitorul zonei în care se află. Ce mesaj are domnul ambasador pentru români, la finalul interviului nostru?

- Aşa cum am încercat să spun şi în introducerea pe care nu am reuşit să o termin, cel mai important lucru pe care îl avem este generaţia tânără. Este investiţia noastră, pentru viitor. Capitalul nostru nu este legat doar de petrol, gaze naturale, energie nucleară ş.a.m.d., ci este şi populaţia deosebit de bine pregătită pe care o avem. Cred că şi România se bucură de o caracteristică a sa, deosebit de importantă, dat fiind poziţia sa geografică. Este, din punct de vedere geopolitic, foarte bine plasată. De-a lungul istoriei, România a avut rolul de pod între Orient şi Occident. Eu cred că în ultimii ani această funcţie de pod, a României, nu a fost folosită foarte bine. Rugămintea noastră este să vă întoarceţi la punerea în funcţiune a acestui pod, pentru a apropia vederile Orientului şi Occidentului. Poate nu avem această aşteptare de la alte state, dar avem această aşteptare de la România.

- Acest interviu este un început al acestui pod, dar pe parte mediatică. 

- Aşa cum am spus, mass-media este factorul important în ziua de azi, hotărâtor pentru opinia publică.

- Înainte de a mulţumi Excelenţei Sale, fac precizarea că domnul ambasador al Iranului nu a respins nicio întrebare, nu a pus nicio condiţie şi s-a manifestat ca un spirit diplomatic liber. Excelenţă vă mulţumesc frumos pentru participarea la emisiune.

- Mulţumim mult.

******************************************************************************

OITUZ A treia poartă de fier a Moldovei

Partea a doua emisiunii VALORI EUROATLANTICE - din înregistrarea video postată mai sus - include un documentar atipic, recent filmat şi montat, despre cei care cinstesc şi azi memoria eroilor căzuţi în confruntările dure de la Oituz, din Primul Război Mondial.

Cum erau atunci militarii români? În inferioritate numerică, dar pe pământul ţării lor! Ei acţionau pe un teren deloc facil luptelor cu un agresor teoretic superior, sigur de victorie. Românii demonstrau un devotament faţă de patrie ce a surprins inamicul, uimit de capacitatea lor de a lupta îndârjit, zi şi noapte, cu şi fără muniţie, la baionetă, non stop, cu un spirit de sacrificiu care demobiliza trupele imperiale. Inamicul era pur şi simplu stupefiat de temeritatea românilor de a porni la contraatac, chiar şi atunci când raportul de forţe le era defavorabil. La Oituz, ca şi la Mărăşeşti şi Mărăşti, s-a schimbat în bine cursul istoriei românilor, cele trei victorii facilitând parcurgerea ulterioară a căii reîntregirii naţionale, până la momentul unic, de la 1 Decembrie 1918, cel al consolidării României în graniţele sale naturale, istorice.

Acest documentar a fost iniţiat de un român împătimit de istoria patriei, generalul (r.) dr. Vasile Apostol şi sprijinit de alţi români de bună credinţă, din aceeaşi zonă, la finalul filmărilor observând că este vorba de doi profesori de istorie, doi primari, doi preoţi şi doi rezervişti, ale căror imagini merită să fie inserate aici, pentru eforturile şi generozitatea lor.

Profesorul Corneliu Stoica ştie adevărata istorie a... Mesei Reginei de la Oituz.

Pentru generalul Vasile Apostol eroii de la Oituz sunt vii şi azi, în sufletele românilor cu dragoste de ţară.

Primar de ani buni, pe plaiurile Oituzului, Ion Osoloş este dirijorul acelora care îngrijesc monumentele dedicate celor care au menţinut închisă a treia poartă de fier a Moldovei, în Primul Război Mondial.

Ştefan Şilochi este conaţionalul cu inima caldă, bărbatul tenace, cu care am urcat, alături de ceilalţi coechipieri, pe colinele unde se mai văd şi azi şanţurile de apărare ale militarilor români, ce şi-au dat viaţa pentru libertatea celor de acelaşi neam şi grai cu ei. 

Colonelul Gheorghe Pavel, acum în rezervă, a făcut şi în film, dar şi în realitate, confruntarea hărţilor istorice cu terenul.

Protosinghelul Claudiu Constantin Panţîru slujeşte zilnic Sfânta Liturghie, pentru eroii de la Cireşoaia.

Junele Alin Radu, cel ce veghează Monumentul Eroilor, cel cu formă de obuz, de pe Muntele Măgura.

Cuvinte memorabile a rostit arhimandritul Epifanie Bulancea:

"Am un număr de ani şi mor mulţumit pentru că las în urmă ce vedeţi dumneavoastră. Aş dori ca armata noastră, ca întotdeauna armata cu biserica, să aibă succes în toate. Şi mai cu seamă să avem noroc de pace. Când îi pace toate-s bune. Când nu-i pace nu este bine deloc. Deşi biserica se roagă pentru cei care au murit înainte, la fiecare Sfântă Liturghie, şi pentru cei vii. Şi datoria să ne-o facem ca de români, că parcă ne-am cam îndepărtat de românismul nostru. Poate dă Dumnezeu şi ne mai luminează mintea. Şi aş vrea să facă românii noştri, pentru Ţară, cum am făcut eu pentru biserică aici, în câţiva ani. Se miră toată lumea cum şi unde. Când se vrea se face. Când nu se vrea, nu se face..."

*********************************************************************************************

POST-SCRÍPTUM:

Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:

1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,

2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,

3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.