Marea Britanie, port deschis pentru China

Ministrul britanic de Finanţe, George Osborne, şi primarul Londrei, Boris Johnson, la Universitatea din Pekin, în timpul recentei ample vizite britanice în China. Foto: Reuters

Avidă după noi pieţe şi investitori, Londra cultivă cu Beijingul o relaţie strict economică – lăsând chestiunile politice într-un plan cel puţin secund. | De Bogdan Diţoiu

Probabil primul stat occidental care a considerat relaţia cu China ca esenţială pentru progresul său economic, Marea Britanie pare să fi învăţat lecţia deferenţei faţă de vechiul său prieten şi duşman. Săptâmâna trecută, Ministrul britanic de Finanţe, George Osborne, a vizitat China pentru cea de-a cincea rundă a Dialogului economic şi financiar China – Marea Britanie. Unic pentru statele europene, Dialogul a reprezentat prima vizită a unui oficial englez important în China după o lungă „iarnă a nemulţumirii” cauzată de întâlnirea dintre David Cameron şi Dalai Lama în mai 2012. Principalul obiectiv al lui Osborne pare să fi fost pregătirea unei viitoare misiuni comerciale conduse de primul-ministru David Cameron, în cadrul noii politici de rebalansare a activităţii economice către exporturi şi investiţii şi de focusare pe pieţele emergente pe fondul cererii scăzute din zona euro.

Relaţia economică dintre cele două state s-a dezvoltat susţinut, Marea Britanie fiind cea mai populară destinaţie europeană pentru investiţiile chineze, cea mai importantă piaţă pentru tranzacţiile activelor în renminbi/yuan – beneficiind, totodată, de popularitate şi o bună imagine în China, graţie permanţelor economice, sistemului educaţional şi istoriei comune.

O vizită de succes

Agenda dialogului cu vicepremierul chinez Ma Kai a cuprins subiecte economice, comerciale, de investiţii şi management financiar, dar mai importante au fost anunţurile făcute în timpul delegaţiei. Osborne a anunţat că vor începe discuţii ce vor permite băncilor chinezeşti să-şi opereze direct subsidiarele din Marea Britanie, iar investorilor londonezi să ceară licenţa ce permite investiţiile directe în active în yuan, acţiuni vor face din Londra principalul hub internaţional pentru tranzacţiile în renminbi.

Secretarul de Stat britanic pentru Energie şi Schimbări Climatice, Ed Davey, a anunţat investiţii chineze de 1,3 mld dolari în construcţia unui district de afaceri internaţional în Manchester şi interesul Chinei pentru investiţii în sectorul energetic din Marea Britanie, în contextul în care guvernul englez plănuieşte deschiderea a 12 noi reactoare până în 2030.

O miză importantă este şi noul acord privind regimul vizelor (lansarea unui sistem de super prioritate, de doar 24 de ore; un serviciu VIP care va reduce masiv timpul de colectare al aplicaţiilor). Londra va iniţia un program pilot care va permite anumitor agenţii turistice din China să aplice pentru viza britanică folosind formularul completat pentru vizitarea zonei Schengen – asta după ce Parisul a devenit principala destinaţie a chinezilor veniţi la shopping în Europa.

Delegaţia engleză, care a cuprins şi reprezentanţi ai unor companii din IT, a vizitat şi sediul Huawei. Relaţia este una strânsă: alungată de pe piaţa americană, Huawei are o bază comercială puternică în Anglia şi va continua să investească într-un nou centru de cercetare-dezvoltare, partea unui plan de investiţii de 2 mld de dolari.

Prieteni vechi, afaceri noi

Deşi rezultatele vizitei sunt extrem de pozitive pentru Marea Britanie, relaţia continuă cu China în rolul decidentului: declaraţia lui Osborne privind lipsa planurilor pentru o întâlnire viitoare cu Dalai Lama arată că Anglia şi-a învăţat lecţia. Deşi poate părea cinic, asta este bine pentru Marea Britanie şi pentru UE: statele membre şi-au făcut un obicei din a obţine avantaje comerciale în momentul în care un alt stat membru se afla în relaţii politice reci cu China. Statele membre sunt departe de o viziune comună asupra problemei Tibetului, dar dacă majoritatea lor vor evita subiectul va fi din ce în ce mai greu pentru China să dicteze clauze ale relaţiilor politice.

Investiţiile chineze în sectorul energetic şi telecomunicaţii sunt mai problematice. Ambele pot fi considerate industrii strategice, iar expansiunea Huawei în Europa este problematică, nu doar la nivel comercial (principalul competitor este Ericsson). Există, apoi, sentimentul că deschiderea comercială nu este reciprocă – firmele occidentale continuă să se plângă de mediul restrictiv în care sunt obligate să opereze şi au fost lovite de campaniile recente provind corupţia şi protecţia consumatorului (cazurile GSK, Apple, Samsung, Starbucks).

În definitiv, mesajul este clar: relaţia este una economică, iar problemele politice vor rămâne într-un pan secund – eventual lăsate în sarcina unui serviciului diplomatic european. În schimb, Marea Britanie va continua să fie beneficiara investiţiilor şi atenţiei companiilor şi oamenilor de afaceri chinezi. 

Primarul Londrei, Boris Johnson, a fost şi el prezent în China în cadrul unei delegaţii comerciale – prezenţele sale în cadrul Festivalului Great British Brands şi la Universitatea Peking (ambele în capitală) au fost un adevărat exerciţiu de diplomaţie publică, internetul chinez fiind invadat de imaginile în care Johnson mergea cu metroul în Beijing sau se poza cu studenţii chinezi. Discursul său în faţa studenţilor chinezi a arătat că Marea Britanie cunoaşte natura relaţiei sale cu China – Johnson a vorbit despre Harry Potter, biscuiţi cu ciocolată şi a subliniat faptul că plouă mai des la Roma decât la Londra. Limba şi cultura engleză este fundaţia relaţiei sino-britanice, în aceeaşi măsură cu istoria şi componenta comercială. Cum numărul tinerilor chinezi care învaţă engleza este în creştere, la fel şi numărul celor care aleg Anglia pentru studiile universitare, viitorul relaţiei sună bine.

Bogdan Diţoiu are un Master în Studii Est-Asiatice la Universitatea din Bucureşti, a studiat un an în oraşul chinez Xi‘an şi a fost stagiar la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene pe teme privind zona Asia/Pacific.