Vorbim despre Ucraina, ne gândim doar la Germania? Scandalul documentului confidenţial

FOTO EPA-EFE

Cel mai uşor este să numeri avioanele, tancurile, rachetele şi soldaţii adversarului şi să laşi militarii să-şi imagineze scenarii alternative bazate pe calculul puterii de foc. Simplu şi foarte util în cazul în care s-ar ajunge aici, ceea ce nu este niciodată imposibil.

Dar util ar fi să încercăm să descifrăm mizele reale ale acestei încleştări globale pe tema foarte vizibilă a nefericitei şi mereu contradictorii Ucraine. Şi, dacă este posibil, să vedem de ce, exact în acest moment, mai marii lumii au devenit interesaţi brusc de ce se petrece acolo cu toate că, tehnic vorbind, situaţia conflictuală de tip război civil între puterea de la Kiev şi republicile separatiste există de mai mult timp, exact la fel, încremenită într-un război semi-îngheţat dublat de o încleştare care se acutizează între exponenţii celor două biserici ortodoxe, una ascultând de Patriarhatul de la Constantinopole, alta de Biserica rusă.

Atunci, ce s-a schimbat atât de dramatic încât să aducă marile puteri în preajma ridicării scuturilor, oricum foarte activă pe toate canalele propagandei ostile finanţate de unul sau altul dintre actorii mai mari sau mai mici ai unei confruntări care ar însemna şi o nespusă tragedie pentru zona noastră?

Momentul în care campania de propagandă s-a intensificat exponenţial corespunde cronologic momentului în care s-a precizat noua formulă de guvernare din Germania cu un social-democrat în funcţia de Cancelar. Ce va face „noua Germanie” în viitorul imediat, ce echilibru de securitate va rămâne neatins, care şi în ce sens se va modifica şi cu ce consecinţe? Răspunsurile sunt vital de importante pentru mersul tuturor negocierilor privind viitorul imediat al Europei a cărei securitate este acum direct ameninţată în dimensiunea sa energetică, în combinaţie cu insecuritatea profundă determinată în continuare de consecinţele economice şi sociale ale valului 5 al pandemiei, deja declanşat. A apărut deja la Bruxelles şi este intens discutat un nou concept: ţară sau grup de ţări aflate în situaţie de penurie energetică gravă.

Din această perspectivă, apare evidentă problema recurentă a penuriei, câteodată extremă, de resurse energetice proprii de care dispune Europa pentru a-şi susţine statutul de mare putere economică şi actor important pe scena politică internaţională şi pune, din nou, la un nivel dramatic în cazul unor ţări, dilema dependenţei majore sau totale a economiilor lor în raport cu livrările ruseşti de gaze. De aici miza strategică enormă, vitală, pe care o reprezintă Nord Stream 2, proiectul politico-economic cel mai important pentru Germania de după cel de-al doilea Război Mondial şi care, în momentul finalizării sale, îi conferă o independenţă energetică reală şi un argument uriaş în relaţia de putere cu toate ţările europene. Şi, au spus imediat criticii acerbi şi extrem de violenţi ai proiectului, va întări capacitatea şi aşa impresionantă de „şantaj energetic” pe care o poate oricând exersa Rusia:

Dar asta este o consecinţă, oricând discutabilă, a unui fapt absolut real: conducta izolează, de facto, Polonia şi Ucraina, ţări folosite până acum de GAZPROM pentru tranzitul de gaze către Europa, privându-le deci de o sursă enormă de venituri (spre exemplu, pentru Ucraina este vorba despre cel puţin 1 miliard Euro anual) şi scăzându-le relevanţa în raport cu interesele majore europene în domeniu şi consacrând o dependenţă cvasi-exclusivă de bunăvoinţa americană.

Drept care problema economică Nord Stream 2 s-a transformat imediat într-o temă majoră de dispută, apoi chiar de scandal politic, iar americanii au fost chemaţi de ucrainieni, de polonezi şi de grupul statelor baltice să adopte sancţiuni sever la adresa Rusiei şi tuturor partenerilor în construcţia Nord Stream 2.

Conducta este acum gata dar încă nu funcţionează, după părerea mea deoarece se aşteaptă rezultatul singurei discuţii care contează, cea între preşedinţii Putin şi Biden. Vom vedea dacă, după asta, se deblochează situaţia, atât în Germania cât şi în SUA şi, mai ales, ce garanţii suplimentare sunt considerat ca acceptabile.

Blocajul în Germania vine după ce, la mijlocul lunii trecute, o agenţie de acreditare germană a anunţat că suspendă certificarea operatorului până când Nord Stream 2 AG, compania cu sediul în oraşul elveţian Zug, nu va transfera acţiunile legate de capitalul privind segmentul german al conductei către o companie subsidiară din Germania. Ruşii au anunţat că au demarat operaţiunile de constituire a unei societăţi în Germania, urmând ca, de-abia după aceea, agenţia germană să spună (data limită este 8 ianuarie 2022) dacă operatorul german îndeplineşte toate regulile cerute de legislaţia locală.

Exact la timp dacă preşedintele Biden va decide fie să-şi menţină opoziţia actuală faţă de sancţiunile economice sau, dimpotrivă, va da urmare presiunilor venite din partea unor grupuri politice din Congres, favorabile unei linii dure de acţiune împotriva Rusiei.

În finalul acestui text aveţi un document iniţial publicat pe 28 noiembrie de cei de la AXIOS, un document confidenţial trimis de guvernul german prin intermediul ambasadei din Washington pe 19 noiembrie în atenţia membrilor Congresului american. Atenţia comentatorilor a fost atrasă de pasajul în care se atrage atenţia că impunerea de către Congres a unor noi sancţiuni pe tema Nord Stream 2 ar însemna că SUA încalcă prevederile acordului interguvernamental şi va duce la subminarea credibilităţii guvernului SUA şi că, „în ultimă instanţă, va distruge comunitatea transatlantică, ceea ce ar însemna un succes pentru Vladimir Putin”.

Este evident, inclusiv din lecturarea acestui document de poziţie, chiar cu respectarea ambiguităţilor impuse de statutul său de non-paper, că miza profundă este discuţia asupra temei niciodată închise a traseului şi stabilităţii frontierei de est a NATO/UE, discuţie apărută în negocierile din Malta care se concentrau în primul rând, pe ce urma să fie viitorul Germaniei reunite. Odată securizată, problema germană poate, din nou, să determine care va fi configuraţia de putere reală din Europa de acum şi din cea viitoare.

Cum anume? Să sperăm că răspunsul va fi dat prin negocieri şi nu altcumva.