Ucraina, stare de urgenţă. Urmează războiul? „Rusia nu îşi va înceta acţiunea până nu-şi atinge un obiectiv, eventual gurile Dunării“
0
La graniţa României poate începe un război devastator? Răspunsul s-ar putea să-l avem chiar începând de azi, când Parlamentul ucrainean se reuneşte pentru a dezbate o moţiune în care Federaţia Rusă este declarată „stat agresor“.
Despre implicaţiile imediate, pe plan regional şi continental, despre posibilele reacţii internaţionale de răspuns s-a discutat astăzi la Adevărul LIVE, într-o emisiune în care jurnalistul Cristian Unteanu l-a avut ca invitat pe generalul de armată (r) Constantin Degeratu, fost şef al Marelui Stat Major şi consilier prezidenţial pe probleme de apărare şi securitate naţională.
Acesta ar putea fi punctul de declanşarea al unei serii de evenimente extrem de grave. NU exagerez. Decizia de astăzi a Parlamentului din Ucraina priveşte o moţiune care ar putea să indice Federaţia Rusă ca stat agresor, începe Cristian Unteanu.
Domnule general, cât de reală este prezentarea mea, ce înseamnă, pentru dumneavoastră, un asemenea anunţ?
Este o chestiune care anunţă o agravare serioasă. Faptul că autorităţile ucrainene vor declara o stare excepţională este un pic ciudat pentru că, pe de-o parte, conflictul durează de ceva vreme, din martie anul trecut. În mod normal, aceasta stare de urgenţă preconizează starea de război. Această urgenţă arată mai degrabă o pierdere a speranţei. Adevărul e că acolo este o stare de război de aproape un an. Faptul că Ucraina declară această stare ne arată că lucrurile par ireversibile, explică gen. Degeratu.
Tehnic vorbind, pe plan militar, ce aduce în plus pentru Ucraina o asemenea declaraţie?
Suspendarea, din punct de vedere juridic, a drepturilor unor persoane. Adică nişte oameni au dreptul de a-i împuşca pe agresori. Aici se subliniază caracterul ireversibil, răspunde gen. Degeratu.
Care sunt şansele reale ale armatei ucrainene în faţa celor din Rusia?
N-ar trebui să privim lucrurile aşa pentru că eu nu-mi imaginez că armata ucraineană ar putea trece graniţa în Rusia. Deşi, în momentul declarării stării de război, această acţiune este prezumată. În starea de necesitate, o armată poate acţiona doar în interiorul graniţelor. Folosirea armei se supune legislaţiei de ordin public. Nu-mi imaginez însă că acesta este scopul. N-am putea vorbi de un conflict armat dintre Ucraina şi Rusia, mai ales că situaţia înclină covârşitor pentru Rusia. Ucraina a încercat până acum să gestioneze conflictul, decât să rezolve problema, acum nu mai poate. S-a depăşit demult faza asta şi Ucraina este obligată să accepte înfruntarea Rusiei, spune gen. Constantin Degeratu.
Până acum, dacă citim comunicatele periodice, se vorbeşte în permanenţă de o operaţiune antiteroristă. În Vest nu a fost receptată aşa. Terorismul intră şi în cadrul acţiunilor militare. Însă seamănă mai mult cu un război civil. Ucraina s-a păstrat, dincolo de declaraţii, în limitele unui conflict intern. Starea de necesitate se vorbeşte într-adevăr de o agresiune. Pentru Europa este o problemă, dacă recunoaşte această situaţie sau nu, spune gen. Degeratu.
Dacă deplasăm această problemă în zona Bruxelles, va trebui să se lămurească dacă se acceptă asemenea situaţie în Ucraina, în termenii în care aceasta a fost acceptată în Siria. Deocamdată, Ucraina, dacă Parlamentul adoptă această moţiune, poate să ceară reuniunea de urgenţă a consiliului NATO, spune Cristian Unteanu.
Obligaţiile unui stat aflat sub o agresiune este să se adreseze Consiliului de Securitate şi să ceară ajutorul. Asta înseamnă că va fi în deplină legalitate să se apere împotriva oricărui agresor. În situaţia de faţă în care agresorul este membru permanent al Consiliului, el ar putea bloca chestiunea. Asta ar însemna că Ucraina va avea dreptul să se apere şi să ceară şi altor state să o ajute, dar Comunitatea Internaţională ar fi în dificultate – un blocaj. Există precedent juridic însă. S-ar putea supune la vot, şi ar necesita peste 51% din voturi,răspunde gen. Degeratu.
Astfel s-ar da dreptul ţărilor membre NATO sau altfel să intervină cu armament. Având în vedere că Ucraina are un parteneriat cu NATO, are dreptul să ceară o adunare pentru consultări. Aceasta ar putea fi o cale prin care statele ar putea deveni parte al procesului de apărare al Ucrainei, spune generalul (foto dreapta).
Credeţi că vom ajunge aici? Pentur că tot mecanismul de putere este pus din nou sub semnul întrebării. Are vreunul dintre cei doi mari actori, Vladimir Putin, dorinţa să ajungă până aici?
E limpede că noi, comunitatea euro-atlantică nu avem informaţii certe despre planul Rusiei. Aici am făcut tot felul de ipoteze: că se va mulţumi cu Crimeea, că ar rezolva problema. Însă, s-ar părea că ne îndreptăm spre o altfel de situaţie, şi că Federaţia şi-ar fi atins scopul. Alte ipoteze ne duc cu gândul că Rusia ar putea să testeze regulile internaţionale. Impresia însă este că Putin nu mai poate da înapoi. S-a intrat într-un cerc vicios care se autoalimentează. Astfel Rusia nu îşi va înceta acţiunea până nu-şi atinge un obiectiv. Care ar fi acest obiectiv nu ştim, dar pare că ar vrea să ajungă la gurile Dunării. Nu par să fie şanse pentru o încetare paşnică, înainte ca Rusia să-şi atingă scopurile. Controlul Dunării va fi fie prin prelungirea Transnistriei, fie prin control absolut. Însă prin Transnistria pare să fie mai uşor, explică gen. Degeratu.
E clar că noi n-am făcut ce trebuie la timpul potrivit. Astfel, pentru noi, costurile vor fi mai mari şi situaţia mai dificilă. Nu cred că NATO ca organizaţie se va angaja în război cu Rusia. Aşa că va trebui să accepte nişte pierderi, bineînţeles pe seama poporului ucrainean. În Ucraina, cu siguranţă, pentru a preîntâmpina o catastrofă, va trebui o formă de securizare a regiunii transnistrene, zona Insulei Şerpilor. Rusia, totuşi, nu cred că va intra în coliziune cu NATO pentru că totuşi, planul lor este suficient de flexibil. Ruşii au în vedere ieşirea din conflict, spune gen. Degeratu.
Ruşii au avut şi o zonă de reţinere pe care ieri Putin a încalcat-o: a spus că Ucraina este o parte a legiunii străine a NATO, ceea ce l-a făcut pe secretarul general NATO să spună că „noi n-avem legiune străină în Ucraina“. Este un mesaj, cum îl descifraţi?
Am auzit declaraţia, pare stupefiantă. Rusia vorbeşte dur. De ani întregi, de prin 2008, de la Bucureşti, preşedintele Putin vrea să ne spună un lucru: am nevoie de confruntare cu NATO, nu mai merge aşa. NATO însă n-a reacţionat, la Maidan de exemplu, la nivelul dorit de Rusia. Acest lucru lipseşte de legitimitate acţiunile Rusiei. Este un semnal foarte grav, este o provocare aproape neruşinată pentru că nu are legătură cu nimic, nicio realitate. Întreaga mascaradă e produsă de Moscova, dar NATO se apără destul de timid.
Va fi de acord NATO cu acest tip de plan care să dea Rusiei controlul până la gurile Dunării, făcând din Rusia un stăpân real al Mării Negre?
E foarte greu să vedem o evoluţie pozitivă. Rusia are câştig pe două fronturi: fie pune în practică, fie lucrează în această direcţie. În Ucraina se va dezvolta integrarea în sistemul de securitate al Rusiei. Doar simpla ameninţare cu acest proiect creează deja premizele pentru mentalul colectiv al ucrainenilor. În Moldova, procesul a prins şi acolo: votul de la ultimele alegeri, chiar dacă pare să fi câştigat pro-europenii. Dacă ne uităm mai atent au câştigat adepţii statalităţii Republicii Moldova. Ştim sigur că în următorii cinci ani nu va fi nicio extindere a UE, Moldova va încerca să spună că rămâne neutră, dar va fi pusă şi ea sub sistemul de securitate al ruşilor, explică gen. Degeratu.
Este un război care poate avea şi alte surse de tensiune? Dacă tot vorbim de acest flanc estic, acesta are totuşi şi un sud – Grecia.
Nu este vorba despre un flanc, este linia de contact. Este o problemă în zona noastră pentru că noi vorbim generic de NATO. Noi când vorbim de NATO ne gândim la SUA; eventual mai luăm în calcul Franţa, Germania. Însă NATO suntem noi. Capacitatea unei ţări parte NATO de a face faţă unei probleme. Al doilea NATO înseamnă statele NATO din zona respectivă care trebuie să acţioneze imediat. E limpede care sunt ţările acestea: România, Ungaria, Bulgaria, Albania şi Grecia. Turcia nu intră în această categorie, are alt scop. Bulgaria, Ungaria, Grecia – ştim situaţia Ungariei, aflată într-o stare de cooperare ciudată cu Rusia, iar orice decizie înseamnă consens, obligatoriu votul Ungariei în primul minut. Din punct de vedere politic ştim care e situaţia. Militar, chiar dacă mai bună la aviaţie, seamănă cu noi. Bulgaria, la capacitatea clasică este tot aproape clasică, politic se mişcă mai greu decât România. Grecia avea o capacitate militară până la criza financiară. Din 2008 armata Greciei este într-o cădere liberă. Şi asta se observă din bugete. La ora actuală îşi imaginează cineva un guvern grec care să decisă împotriva Rusiei? MI-e greu să cred că ar face altceva în afară să lipsească de la vot.
Deocamdată, dacă s-ar întâmpina rezistenţă, Rusia nu acţionează. Atâta vreme cât zona întâi este în incapacitate de acţiune, reprezintă o invitaţie pentru ruşi, explică gen. Degeratu.
Suntem în faţa unei probleme care ar putea schimba istoria?
Suntem, pentru că nu se înţelege pericolul pentru Europa, răspunde gen. Degeratu.
Se încarcă comentariile...
