Mega-scandal la Bruxelles. Există riscul demiterii nou-numitei Comisii Europene?

Juncker FOTO Reuters

Cu certitudine, există această tradiţie care spune că, imediat după desemnarea (numirea sau confirmarea definitivă) personajului din fruntea Comisiei Europene, să iasă un scandal major. Ideea, după unele surse, este să se creeze fie un şoc profund care să poată duce la demisia CE (vezi cazul Santer).

fie la o fragilizare temporară a executivului european, interesantă, importantă şi posibil extrem de relevantă în ceea ce înseamnă credibilitatea-capacitatea sa de negociere internaţională.  

Două teme de atac: apartenenţele politice trecute (dosare explozive) şi scandaluri economice cât mai grave şi, pe cât se poate, cu conexiuni internaţionale dintre cele mai serioase.

Prima temă. Absolut savuroasă. Priviţi această înregistrare din 1976: 

în care apare tânărul Barroso, membru al partidului maoist radical MRPP (Mişcarea de reorganizare a partidului proletariatului), devenit apoi unul dintre liderii marcanţi ai acestui partid, asta înainte de a trece la Partidul Social Democrat, susţinându-l o perioadă pe Mario Soares, apoi evoluând spre poziţii marcate de centru dreapta.

Savuroasă temă dar rămasă, la nivel de eficacitate reală, dar ca o picanterie apărută din când în când pe bloguri sau în conversaţiile din cafenele.

În cazul Juncker, lucrurile au mers cu mult mai repede. S-a început cu strecurarea unor informaţii "pe surse credibile" care anunţau posibile simpatii de tinereţe ale actualuilui Preşedinte al Comisiei Europene pentru un partid de filiaţie troţkistă şi un interes accentuat pentru Internaţionala a IV-a...informaţii dovedite, rapid, mici provocări (plus, chiar proaste) pentru a testa piaţa ziariştilor de la Bruxelles.

Iată, însă, etapa a doua. Asta deja chiar foarte gravă şi care poate să ducă extrem de rapid la un scandal instituţional de proporţii.   

Între 2002 şi 2010, Luxemburgul (cu un guvern condus în acea perioadă de Jean Claude Juncker) a realizat acorduri fiscale cu sute de mari companii - 340 de multinaţionale - operaţiuni considerate ca provocând o pierdere directă de miliarde de euro în materie de contribuţii fiscale la bugetul statului. 

Aveţi aici, un link către baza de date realizată de un grup de ziarişti de investigaţii Consorţiul Intertnaţional de Ziarişti de Investigaţii (ICIJ). Deja în urmă cu o lună, am primit primele veşti despre această operaţiune care va produce (începe să producă chiar şi acum) o explozie fără precedent în mediile politice, economice şi de alt gen din Europa şi din întreaga lume.

28.000 de pagini de documente realizate de compania Pricewaterhouse Coopers privind o procedură legală denumită "tax ruling", cea care permite unei companii să ştie în avans cum va fi tratată situaţia sa de către administraţia fiscală a statului respectiv, totul în contextul special din Luxemburg "unde există reguli fiscale deosebit de suple dar şi importante deficienţe de reglementare internaţională, aceasta permiţând transferul profiturilor în ţara respectivă pentru a obţine o taxare foarte mică sau evitarea completă a taxării", cum scriu ziariştii de la Le Monde. E vorba despre companii multinaţionale ca Apple, Amazon,Ikea, Verizon, AIG, Pepsi, bănci printre care Axa sau Credit Agricole au creat holdinguri sau entităţi luxemburgheze pentru a evita plătirea de taxe, transferând în micuţul ducat sume enorme reprezentând profituri din alte zone ale lumii. E vorba despre sume care ating un total de 215 miliarde dolari obţinuţi prin aceste acorduri pe care Luxemburgul le-ar fi ţinut secrete şi nu le-ar fi notificat partenerilor europeni "cu toate că Marele Ducat de Luxemburg era la curent cu strategia multinaţionalelor de a evita impozitul" prin crearea de filiale, holdinguri sau prin deplasarea sediilor sociale în Luxemburg. Un exemplu ar fi un gigant farmaceutic american care nu ar fi plătit impozite decât pentru 16% din profiturile realizate pe când, spun sursele, ar fi trebuit să achide dublu conform legislaţiei curente.

Recţiile sunt pe măsura scandalului. Comisia Europeană declară că va ancheta, iar Juncker, înţelept, a anunţat că se va abţine să intervină, lăsând comisara daneză pentru concurenţă, Margharethe Vestager, să-şi facă treaba. Numai că, între timp, se multiplică vocile din Parlamentul European care cer o anchetă independentă asupra subiectului, invocând cei 19 ani de mandat de Prim Ministru ai dlui Juncker în fruntea executivului din Luxemburg, exact în perioada în care s-au desfăşurat aceste evenimente.

Practicile fiscale evocate sunt nici mai mult, nici mai puţin, de natură să repună ferm sub semnul întrebării, în cazul cetăţenilor, înseşi fundamentele construcţiei europene...Cum să ceri din ce în ce mai multe eforturi unor cetăţeni şi oameni care muncesc pentru a-şi câştiga viaţa în timp ce montaje financiare intra-europene eliberează aproape în totalitate marile companii de obligaţia plăţilor de impozite - afirmă euoparlamentarul socialist Hugues Bayet citat de EURACTIV. Asta în timp ce Marita Ulvskog, şefa de grup a social-democraţilor suedezi din legislativul european estimează că Jean Claude Juncker are acum două posibilităţi: fie demisionează, fie se decide instituirea unei comisii independente de anchetâ pentru a se face lumină în acest caz. Poziţie susţinută şi de grupul Verzilor şi în faţa căreia chiar cei din PPE, prin vocea şefului de grup Manfred Weber, au trebuit să adopte o soluţie de compromis, afirmându-şi pe de o parte încrederea deplină în CE dar susţinând ideea unei anchete profunde a ceea ce s-a întâmplat în Luxemburg.

În consecinţă, în perioada imediat următoare vom asista pesemne la o discuţie foarte fierbinte privind includerea în regim de urgenţă pe ordinea de zi a PE a unei propuneri de comisie independentă de anchetă, una în plus faţă de cele care există acum legate de aceeaşi temă - adică cea care vizează acordurile "tax ruling" între Irlanda şi compania Apple, între Olanda şi compania Starbucks şi a treia pentru acorduri între Luxemburg şi Fiat Finance and Trade - cea care asigură serviciul de trezorerie grupului italian FIAT.

Foarte neplăcută situaţie care, ieri, a dus la anularea subită a participării dlui Juncker la o manifestare oarecare la Bruxelles, fapt criticat dur de organizatori şi, evident, subiect imediat de presă. Contribuind la creşterea nervozităţii inter-instituţionale căci, în acest moment în loc ca discuţia să fi fost orientată spre domeniul pozitiv al iniţiativelor propuse de Comisia Juncker pentru redemararea economiei europene, se deschide o discuţie economică stranie dar, mai ales, una politică adversativă. Nu va fi deloc uşor, în afara unei operaţiuni exemplare de sacrificiu ritual, să se explice de ce unor ţări din zona euro, pe timp de criză, li s-au trasat obligaţii dure de a impune politici de super-austeritate în timp ce asemenea jocuri erau acceptate în Luxemburg...sau de ce doctrina PPE de austeritate a fost văzută ca singura soluţie, cu aplicaţii extreme cum  a fost politica de tăieri de pensii şi salarii în România, când, iată, se vede că era valabilă doar pentru sărmanii şi proştii clasei.

Urmează o perioadă de previzibile tensiuni, Parlamentul European va face din asta temă de atac şi nimeni nu poate să prevadă cum se vor ordona jocurile pe termen scurt şi mediu într-o Europă care parcă nu-şi revine dintr-o problemă decât pentru a intra, cu veselie şi inconştienţă, într-un nou scandal.

UPDATE: Socialiştii europeni reacţionează în scandalul Juncker. Comunicatul integral, mai jos

PES President on Luxembourg leaks: “Europe now more than ever needs equal and redistributive tax systems”

The publication of the findings of the Consortium of the Investigative Journalists regarding the tax evading practices of 343 companies via Luxembourg underlines the need for Europe to take strong political action. The PES has been calling since long for a robust policy to combat tax evasion and tax fraud as well as creating a legal framework for closing down tax havens. 

The PES has also been demanding the introduction of fair corporate tax systems that put an end to unfair tax competition between Member States. Public finances have been put under severe pressure due to the economic and financial crisis. Tax evasion and tax fraud widen the fiscal gap as well as the ability of Member States to mitigate the effects of the crisis and undertake much need investments.

PES President Sergei Stanishev stated: “Every year Europe loses approximately €1 trillion in tax evasion and tax fraud. This funds have to be urgently retrieved and invested in the economy for creating new jobs. An appropriate framework that allows for sanctioning such illicit practices has to be developed immediately. This is a not only a matter of strengthening economic condition, it is a matter of restoring fiscal justice. Europe now more than ever needs equal and redistributive tax systems”.

Mr Stanishev added: “The PES is at the forefront of the fight against tax evasion and fraud and we will continue calling for intensifying the efforts to put an end to these illicit practices. Through our political coordination we have enlarged the scope for automatically exchanging tax related information between Member States. But more needs to be done in order to effectively tackle the issue of aggressive tax planning and the existence of tax havens”.