„Scăpate” în presă, răspunsurile SUA şi NATO pentru Rusia care se pregăteşte de răspuns

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Getty Images
FOTO Getty Images

În anume şcoli discrete unde sunt educaţi ofiţerii de informaţii de rang înalt destinaţi misiunilor cu caracter de unicat care uneori au schimbat soarta lumii, am auzit că primul an de studii începe prin invitaţia de a reflecta la spusele lui Garry Kasparov: „Am folosit atacul deoarece era singurul lucru pe care-l ştiam. Acum atac pentru că ştiu că asta funcţionează”.

Lecţia despre „mentalitatea atacului permanent” conţinea o indicaţie utilă şi foarte des aplicată, rezumată de un alt mare maestru, polonezul Savieli Tartakover care spunea că „întotdeauna, este preferabil să sacrifici oamenii adversarului”. Înţelepciune a şahului dar nemiloasă ca viaţa însăşi şi care trebuia să-i facă pe mai tinerii sau mai puţin tinerii învăţăcei să fie pregătiţi să gândească, aşa cum se spune acum, „out of the box” sau cum ar fi spus Gerald Abrahams, celebru autor de manuale de şah, „tacticianul ştie ce are de făcut atunci când se poate face ceva, iar strategul ştie ce să facă atunci când nu este nimic de făcut”.

FOTO EPA-EFE

Joe Biden şi Vladimir Putin la Geneva FOTO EPA-EFE

Mi-am reamintit toate acestea citind documentele publicate de colegii de la El Pais şi care conţin răspunsurile transmise de SUA şi NATO la cererile ultimative adresate de Moscova. Trebuie lecturate cu toată atenţia şi apoi recitite cu creionul în mână şi comparându-le cu ce-au solicitat ruşii. Spun asta deoarece există zeci de indicaţii că poziţiile occidentale sunt în evoluţie, foarte probabil răspunzând unor mişcări în oglindă de la Kremlin, totul destinat să depăşească cumva actuala situaţie în care retorica ofensivă în creştere repetă treptele escaladării de tipul celei pe care unii dintre noi o cunosc prea bine, din păcate, din perioada Războiului Rece. Este important de lecturat documentele deoarece, în opinia mea, arată de unde ar putea să existe deschideri spre un orizont de speranţă şi care sunt subiectele reale de negociere.

Pentru a păstra referinţele la lumea şahului, mi se pare evident că ambele tabere încearcă să evite pe cât se poate să intre într-o partidă de „şah etern”, cea în care regele primeşte şah în continuu, fără a se putea opune, dar şi fără a i se putea da mat. Cu excepţia impusă de realitatea însăşi: atunci, furios, unul dintre jucători răstoarnă piesele pe tabla pe care i-o aruncă în cap adversarului. În cazul de acum, asta ar însemna război.

Dar este cineva gata să facă ceva?

Atenţie la mesajul SUA care repetă angajamentul în favoarea principiului NATO al „porţilor deschise” în ce priveşte Ucraina. Dar nu indică nici un moratoriu sau o sugestie privind orizontul de timp, însă avem exprimată dorinţa de a de discuta „indivizibilitatea securităţii - şi interpretarea noastră privind acest concept”. Este şi fraza folosită de Rusia când se opune extinderii NATO . Mai precis, vorbind despre Ucraina, există un pasaj cu totul special:

„Statele Unite sunt gata să discute condiţii bazate pe măsuri de transparenţă reciproce ca şi pe angajamente reciproce atât din partea SUA cât şi a Rusiei de a se abţine de de la amplasarea sistemelor terestre de rachete ofensive şi a forţelor armate permanente cu misiune de luptă pe teritoriul Ucrainei”. Documentul american spune că decidenţii de la Washington ar fi deschişi la iniţierea unor consultări cu partenerii săi din NATO asupra „unui mecanism transparent care să confirme absenţa unor rachete de croazieră tip Tomakawk în locaţiile (sistemelor) ”Aegis terestru” din România şi Polonia”. Iar asta s-ar întâpla în condiţiile în care Moscova ”va oferi măsuri reciproce de transparenţă privind două baze terestre de rachete alese de noi din Rusia”.

Discuţie deschisă? Posibil, aşa cum totul pare acum posibil, fiecare dintre părţi prezentându-şi cât mai sonor planurile „de răspuns la orice eventualitate”. Dar şi aici apar nuanţe în paralel cu mişcările militarilor care deplasează foarte vizibil contingente şi îşi demonstrează capacitatea de a transporta trupe şi echipamente în caz de nevoie. Administraţia Biden pare să fi renunţat la avertismentul cel mai sever, cel privind „invazia iminentă”: „Nu, nu voi spune că afirmăm că este iminentă deoarece încă urmărim o soluţie diplomatică oferind ruşilor o cale de ieşire. Sperăm că asta va reuşi şi că Putin va înţelege că războiul şi confruntarea nu sunt drumul pe care doreşte să meargă, ci acela al diplomaţiei”, a spus Jan Paski, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe. 

Putin a dat deja o replică directă în conferinţa de presă susţinută împreună cu aliatul său european Viktor Orban. Dar cred că adevărata replică, dacă va suna cum pare să se deseneze cu destul de claritate, vizează domeniul vital strategic al energiei. Deja Rusia a făcut testul de stres pentru nivelul de dependenţă energetică strategică al UE şi statelor sale membre şi a văzut rezultatele. La întâlnirea de la Beijing de mâine cu Preşedintele XI se va aborda tema securităţii energetice şi cooperării strategice dintre cele două ţări, confirmată prin ceea ce va aduce linia a doua a conductei „Forţa Siberiei”. Dar, în acelaşi timp, Rusia a lansat, cu două zile în urmă, un mesaj de inters pentru participarea la TAPI (Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India), conducta de transport gaze naturale a cărei construcţie a început în decembrie 2015 în Turkmenistan, urmând să străbată 1.814 Km având o capacitate de 30 de miliarde metri cubi anual. Trimisul special rus Kabulov a definit proiectul conductei drept „atractiv din punct de vedere politic”.

Sigur că este aşa deoarece, în noile condiţii de acum, le apare la îndemână posibilitatea de a acţiona masiv pe o nouă piaţa enormă, cea care să aibă destinatari finali două dintre ţările cele mai mari consumatoare din lume şi cu perspective de a cerere constantă foarte mare în deceniile care urmează.

Harta Rusia
Harta

Este posibil ca asta să fie mutarea pregătită de către strategii acţionarilor diferitelor proiecte de investiţii din Noul Drum al Mătăsii care s-ar putea să-şi dorească să opereze şi trasee de conducte vitale pentru dezvoltarea diverselor economii aflate în diverse faze de recuperare post-pandemie şi în căutarea propriilor lor garanţii de securitate. În caz de situaţii conflictuale, chiar de mai mică intensitate, apare de acum foarte limpede că în joc va fi supravieţuirea energetică şi controlul surselor de aprovizionare în condiţiile în care pot fi imaginabile evoluţii necontrolate de preţuri pe o piaţă deja isterizată şi complet instabilă cum este cea energiei.

În ce se va măsura securitatea planetei, în număr de rachete ca odinioară, în barili de petrol sau în metri cubi de gaze?

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite