Preşedintele are dreptate - românii s-ar putea să facă o surpriză..., dar tuturor prezidenţiabililor!

În seara zilei de 20 august 2014, actualul preşedinte al României - stat membru al NATO şi al UE, ţară latină pe care SUA o consideră egala Poloniei, ca al doilea pilon de sprijin al defensivei euroatlantice disuasive, la graniţa de est a NATO - a declarat că românii s-ar putea să voteze surprinzător la viitoarele alegeri. O afirmaţie care merită o corectură. Surpriza ar putea să fie pentru toţi actualii candidaţi la funcţia supremă în stat...

După vizionarea prestaţiei primului cetăţean al României la un post de televiziune privat, tot mai axat pe deşteptarea alegătorilor, în raport cu variabilele publice ale viitoarelor alegeri prezidenţiale punctez câteva repere de interes public.

Ca simplu cetăţean aştept, cu încredere, toamna acestui an şi viitorul candidat surpriză la alegerile prezidenţiale.

Primul motiv îl constituie actualul premier, inteligent, diplomat, tot mai prudent, supus unor cutume ale campaniilor prezidenţiale. Dar mai tot timpul pe gânduri. Mesajul subliminal fiind că aşteaptă ceva. Şi alegătorii de rând, mai inteligenţi decât şefii declaraţi ai campaniilor diferiţilor prezidenţiabili, aşteaptă să vadă despre ce va fi vorba. Până acum, cu toată condescendenţa, dincolo de disputa sa, tot mai teatrală, parcă de circumstanţă, cu actualul preşedinte, premierul dovedind mai degrabă, uneori, calităţi de trestie gânditoare, decât de el lider maximo, în sensul vigurozităţii şi opţiunilor clare, pe care un viitor şef de stat trebuie să le aibă şi în politica externă, inclusiv în privinţa exprimării unor puncte de vedere limpezi privind caracterul inviolabil, de stat unitar, indivizibil, al României, pe teritoriul căreia nu este şi nu va fi posibilă generarea vreunei entităţi statale ale unei minorităţi ce a promis acum voturi şefului guvernului român, cu un preţ care, dacă va fi dovedit, va schimba orele astrale ale ţării căreia îi aparţinem cu toţii şi pentru demnitatea căreia nu vom pleca fruntea în faţa niciunei stihii visate de un stat vecin. Cel capabil de alianţe cu Kremlinul, dar incapabil de a fi dovedit capacitatea de a trimite măcar o sută de oameni, alături de aliaţi, în teatrele de operaţii militare ale ultimului deceniu. Nu sfintele moaşte şi nici fotografiile cu variantele actuale, în viaţă, ale Sfintei Filofteia, vorba vine, îi vor aduce un plus de voturi actualului premier. Dacă nu pleacă din fostul birou al plăpândului menestrel al apărării, dacă nu revine rapid în Palatul Victoria, dacă nu declară în cadru oficial adecvat, nu în fugă, precum la naivele care îl vânează cu camerameni te miri unde, că bugetul apărării va reveni la nivelul promis aliaţilor, nu undeva, cândva, ci după ce va fi ales preşedinte, din start distinsul şef al guvernului va avea jumătate de milion, de voturi împotrivă, aici fiind incluşi majoritatea militarilor activi, în rezervă şi nu puţini membri ai familiilor lor. Dacă nu se va adresa fraţilor de peste Prut, cu o perspectivă realistă a reunificării, menţionând, cum ar fi cazul, un an la care toţi românii, de bună credinţă, privesc cu speranţă, referirea fiind 2018, când se vor aniversa - nu comemora...- 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, premierul mai pierde peste un milion de voturi ale cetăţenilor români trăitori în Republica Moldova. Şi nu voi mai continua această posibilă decimare a votanţilor probabili ai unui şef de guvern care pare că trăieşte în România micului ecran, nu în aceea a simplului cetăţean.

Ca simplu cetăţean aştept, cu încredere, toamna acestui an şi viitorul candidat surpriză la alegerile prezidenţiale.

Al doilea motiv îl constituie actualul primar al Sibiului, decorat, în mod repetat, de statul care în inima Europei nu doar constituie motorul economic al uniunii deloc euroasiatice, ci are şi un cancelar duplicitar, această Elenă, pardon Angelă, din  Troia bătrânului nostru continent, care mai nou vorbeşte ţărilor baltice, fără nicio împuternicire oficială, în numele NATO, deşi nu a avut consultări cu niciun şef de stat aliat, anunţând, spre satisfacţia ascunsă a şefului statului rus, că nicio bază a Alianţei Nord-Atlantice nu va fi creată acolo unde se simte, în plină vară, crivăţul noilor şi viitoarelor regiuni ale Federaţiei Ruse, ce tinde a reînvia, fie şi informal, teritoriul URSS, controlabil politic, economic şi mai ales militar, de Kremlin. A se vedea declaraţia unui oficial moscovit privind viitorul Transnistriei, la sânul Maicii Rusia. Alegătorii de la sud de Carpaţi, cei din Dobrogea şi mai ales cei din Moldova vor vota un semen de-al lor, deloc influenţaţi de cântecele de sirenă ale unui Berlin exasperat de supremaţia, pe  mapamond, a superputerii lumii, condusă de la Washington, District of Columbia. Culmea fiind că tocmai de porumbeii păcii ducem acum lipsă.

Ca simplu cetăţean aştept, cu încredere, toamna acestui an şi viitorul candidat surpriză la alegerile prezidenţiale.

Al treilea motiv îl constituie outsiderii. Cei ce nu vor ajunge în turul doi al alegerilor prezidenţiale, dar au orgoliu, pot pentru ca să zic, vorba lui Ion Luca şi Caragiale. Aici fiind incluşi:

1. prezidenţiabila cu frunza turistică, deloc acoperitoare, vopsită inconştient sau premeditat, nu mai contează, în alb şi verde, 70% semănând, simplă iluzie, cu steagul unui stat vecin, deloc amic;

2.  justiţiara de la Bruxelles, care confundă oglinjoara de la Parlamentul European cu imaginea sa, dorit virtuoasă, de acasă, din propria casă, dar nu din gospodăriile româncelor necăjite, din mediul rural, care vor înclina decisiv balanţa voturilor la alegerile prezidenţiale;

3. onorabilul prezident de la Senat, cel ce uimea Casa Albă  cu decizia sa intempestivă, de a retrage trupele române din Irak când doreau muşchii Excelenţei Sale, doar trăim în comunitatea lumii libere de loialitate, nu-i aşa?;

4. prea elegantul consilier prezidenţial, cel ce brusc a devenit independent şi doritor de o evoluţie proprie, după ce, din păcate, nu doar partidul de buzunar, al domniţei cu frunziţa, ci şi sondajele reale au demonstrat că una este să ai capacităţi de potenţial preşedinte şi altceva este să ai priză şi succes la mulţime.

Şi lista candidaţilor credibili, măcar pentru certurile, pe micul ecran, până la primul tur, al alegerilor prezidenţiale, se cam încheie aici.

Aviz unor intracarpatini.

Ca simplu cetăţean aştept, cu încredere, toamna acestui an şi viitorul candidat surpriză la alegerile prezidenţiale.

Refuz să cred că românii din Transilvania îşi doresc, cu bună ştiinţă, statutul de viitor... land german, iar cei de la est de Carpaţi, în cumsecădenia lor tradiţională, pe acela de probabilă... gubernie a Federaţiei Ruse.

Am încredere în numele de cod: MIHAI VITEAZUL.