Popularii ies învingători în Spania, dar „Podemos” urcă în numărătoarea finală a voturilor. Care sunt posibilele consecinţe

Conform celor două mari sondaje difuzate în urmă cu câteva minute, se confirmă victoria aşteptată a Partidul Popular condus de Mariano Rajoy, actualul şef al guvernului spaniol.

Popularii europeni sărbătoresc acest eveniment acum la Bruxelles unde am auzit mesaje realmente entuziaste, mai ales cu cât victoria lui Rajoy părea la un moment dat, dacă nu ameninţată, atunci oarecum pusă sub semnul îndoielii de ridicarea în sondaje ale celor două noi partide, „Podemos” (stânga, din zona Syriza) şi „Ciudadanos” (liberali de centru-stânga).

La vot au fost chemaţi 36,5 milioane electori din care s-au prezentat la urne peste 60%. Iată datele pentru ora 18 cu regiunile unde se înregistra maximum şi minimum de participare:

Turnout was highest in…

•   Valencia (64.71%) (Valencia);

•   Madrid (63.32%) (Madrid);

•   Castellón (62.97%) (Valencia);

•   Valladolid (62.46%) (Castilla y León);

•   Cantabria (62.29%) (Cantabria);

…and lowest in:

•   Huelva (49.87%) (Andalusia);

•   Lérida (51.15%) (Catalonia);

•   Balearic Islands (52.19%) (Balearic Islands);

•   Jaén (52.54%) (Andalusia); 

•   Cádiz (53.67%) (Andalusia).

Dar, dacă datele din cele două exit-poluri care au parvenit acum la Bruxelles sunt corecte, există deja o mare problemă, deoarece reiese că niciun partid nu a dobândit o majoritate covârşitoare. Cele două partide tradiţonale, PP şi PSOE apar ca încadrându-se în limitele prevăzute de sondaje, Podemos a înregistrat rezultate mai bune decât cele prognozate, iar Ciudadanos, mai puţin decât spuneau sondaje. Pentru a obţine majoritatea în Congresul Spaniol (Parlamentul) este nevoie de 176 de mandate. Calculele din acest moment arată această împărţire (repet, conform primelor estimări):

Va fi nevoie de o coaliţie.

Posibilele formule sunt:

1. Socialiştii+Ciudadanos+Podemos (79-85)+ (70-80) = (195-215) (Variantă posibilă în cazul minimal de locuri dobândite şi a celui maximal);

2. PP+PSOE (114-124)+ (7585)=(193-209)

Formulele imposibile sunt alianţe ale PSOE (socialiştii tradiţionali), fie doar cu Podemos, fie doar cu Ciudadanos.

Variantele de guvern minoritar sunt cu PP aliat cu Ciudadanos sau PSOE aliat cu Ciudadanos (dar ecuaţia depinde de cifrele finale ale scrutinului).

Dar nimic nu este încă jucat la mnodul final deoarece, iată cifrele, Podemos urcă în raporturile de numărătoare finală a voturilor.

Alegeri în Spania. Există trei mari mize în joc.

Prima o constituie angajamentul PP de a continua programul de reforme şi stabilizare economică, o reuşită modestă până în acest moment, dar care a ruşit să oprească accentuata curbă descendentă a economiei naţionale din perioada de vârf a crizei economice, chiar dacă cu prejul unor politici de austeritate severă.

A doua miză, extrem de importantă pentru Spania, dar şi foarte sensibilă pentru întreaga Europă în contextul actual, o reprezintă problema independenţei cerută de regiunea Catalonia şi refuzată cu îndârjire de guvernul premierului Rajoy ca neconstituţională şi, în consecinţă, profund nelegitimă.

A treia miză, tradiţională, este repartiţia puterii în regiunea bască, altă zonă sensibilă unde, fără surprize, Podemos (favorabil oricărei mişcări de independenţă, în Ţara Bascilor, dar şi în Catalonia) se situează pe primul loc cu 26% din voturi, peste dublu faţă de socialişti (11,65) şi înaintea partidelor istorice ale regiunii.

Este limpede că, cel puţin în acest moment, se confirmă în mod foarte clar că politica spaniolă se află în faţa unei alegeri fundamentale: fie să continue menţinerea în prima linie a partidelor tradiţionale, ceea ce va însemna o formulă de tip guvern bicolar PP-socialişti, fie va consemna premiera unei formule de coaliţie în care PP să fie nevoit să admită prezenţa unui partid cu totul nou ca Ciudadanos, născut din nemulţumirea străzii tocmai faţă de politicile tradiţionale.

Sau, dimpotrivă, şi acesta ar putea fi un eveniment de o importanţă istorică ce ar zgâlţâi din temelii establishment-ul european, s-ar putea să vedem o Spanie întoarsă spre strânga cu o coaliţie socialişti + Cidadanos + Podemos, acesta din urmă cu programul său identic în foarte multe puncte cu manifestul Syriza, eurosceptic şi profund naţionalist. Şi aceasta este o posibilitate extrem de importantă în acest moment, dacă se confirmă scăderea sau stagnarea numărului de voturi pentru PP şi creşterea reală a celor pentru Podemos

Este o decizie cu implicaţii importante sau, dacă ultima variantă ar putea deveni realitate, chiar enorme pentru modul în care se vor constitui viitoarele coaliţii de putere europene. Esenţial de ştiut deoarece, în definitiv, s-ar putea să vedem profilându-se o cu totul altă atitudine faţă de cererea de imdependenţă a Cataloniei, deschizând drumul spre o cerere imediat posibilă din partea regiunii basce, cu reverberaţii uşor de imaginat la nivelul Europei.

Spania este una dintre ţările foarte importante în structura instituţional europeană, dispune de unul dintre cele mai puternice şi mai bine constituie structuri naţionale de lobby, are un cuvânt extrem de greu de spus în luarea tuturor deciziilor strategice ale UE.

Să vedem acum cu ce voce, cu ce mesaj, cu ce oameni, cu ce formulă de guvernare.

Repet, la ora la care citiţi acest material, numărarea de voturi a atins, îmi spun colegii mei spanioli de la Bruxelles, doar 35%, dar datele generale se menţin.

Vom reveni.