Nepermis de mult timp a adoptat o postură de aşteptare, sperând că va funcţiona formula clasică rostită ca o mantră de birocraţia de la Bruxelles: tot ceea ce se petrecea în Spania era, exclusiv, o problemă internă a acestei ţări. Context în care orice afirmaţie venită de la Bruxelles sau din capitalele Statelor membre ar fi fost echivalentă cu un amestec în treburile interne ale Spaniei.

Asta în momentul în care cei doi actori principali ai crizei spaniole, guvernul central şi cel al regiunii Catalonia, transmiteau un mesaj comun: atenţie, criza din Spania nu ne priveşte doar pe noi, ci este una europeană şi trebuie tratată ca atare. Oficialii de la Bruxelles s-au trezit brutal la realitate de-abia atunci când premierul spaniol a fost obligat să reacţioneze la adoptarea formală de către separatiştii catalani a Declaraţiei lor de independenţă. Acela a fost nu numai momentul adevărului, ci şi cel în care a început o terapie electro-convulsivă intensivă pentru Uniunea Europeană care a descoperit cât de vulnerabil este proiectul european într-o asemenea situaţie extremă.

Este vorba despre o situaţie despre care Tratatele nu pomenesc nimic, despre care nimeni n-a vorbit vreodată deoarece, s-a spus de atâtea ori, mişcările separatiste, chiar dacă susţinute de partide politice în unele părţi ale Europei, erau doar rămăşiţe ale unei mentalităţi de tip naţionalist cu rădăcini în epocile tulburi ale istorie şi care aveau să fie anulate de faptul că oamenii vor fi tentaţi mereu să aleagă bunăstarea asigurată de participarea la proiectul comun deschis de prezenţa societăţii lor în construcţia europeană. Aşa a şi fost pentru un timp îndelungat, acumularea de bunăstare reală atenuând în mare măsură reflexele de apărare individuale şi la nivel de societate.  Făcând pe toţi să creadă că liniştea, bunăstarea şi securitatea sunt date pentru totdeauna, privilegiu inerent trăitorului în Occidentul bogat şi autosuficent.

Nu e aşa. Poţi să mori şi de bunăstare, iar memoria istoriei nu ţine mai mult decât două generaţii.

Cu stupefacţie, liderii europeni au descoperit că ceea ce era imposibil de conceput s-a dovedit o realitate care nu numai că a explodat în curtea proprie, ci ameninţa să se transforme în precedent. Fiind obligaţi acum nu numai să reacţioneze punctual prin anularea oricărei şanse de evoluţie a proiectului secesionist catalan, dar şi prin ceea ce va trebui să se decidă pe mai departe la nivel instituţional european. Adică prin definirea cu mult mai precisă a ceea ce înseamnă „autonomie“ în cadrul egal acceptat şi aplicat unanim prin legislaţia europeană, spunându-se până unde merge exact delegarea de putere în cadrul proceselor delegării de puteri şi responsabilităţi către regiuni. Terapia electro-convulsivă provocată de episodul catalan vizează acum şi recaliabrarea discuţiei despre diferitele forme de „independenţă regională" care, niciodată puse într-un cadru comun european, ar putea folosite, cum a fost cazul acum în Catalonia, pentru tentative de rupere a unor state definite constituţional drept unitare şi indivizibile.

Mulţi au crezut că evenimentele de acum au arătat cât de importantă ar fi o decizie foarte limpede vizând esenţa proiectului european: va fi oare unul cu adevărat comun, cu reguli clare şi obligatorii, sau unul de tip Europa Regiunilor, şi el posibil, cu reglementări laxe de tip cadru orientativ şi cu decizia deplasată la nivelul unei subsidiarităţi politice extreme? Siliţi de împrejurări, fără mare entuziasm, liderii noştri politici vor trebui totuşi să răspundă. Foarte curând.

Trebuie, altfel lucrurile sunt gata să o ia razna. Uite un exemplu: ieri seară, Theo Franken, secretarul de stat belgian pentru problemele azilului şi declaraţiei, a declarat că liderul separtaist catalan Puigdemont e binevenit dacă doreşte să solicite azil politic în Belgia:

Când vedem care e situaţia, care este represiunea declanşată de Madrid şi pedepsele cu închisoarea despre care se vorbeşte, te întrebi dacă va avea parte de un proces echitabil... nu a fost depusă o cerere în acest sens, dar lucrurile evoluează  rapid. Vom vedea ce se va întâmpla în orele şi zilele următoare.

Azil politic în capitala Europei pentru un lider secesionist din UE? Dacă aşa stau lucrurile, proiectul european poate fi declarat mort şi va fi îngropat fără onoruri, nici măcar cu regrete.