Nu mai vin nave de război americane în Marea Neagră? Un gest raţional de non-escaladare

Agenţia de presă turcă Anadolou şi Reuters au transmis că deplasarea celor două nave militare americane, pentru care se anunţase în mod oficial trecerea prin Strâmtori, a fost anulată fără a se comunica, cel puţin deocamdată, o dată ulterioară pentru eventuala reluare a deplasării iniţial comunicate a avea loc miercuri şi joi.

Anunţul american, aşa cum am anunţat la momentul potrivit, a fost că cele două nave aveau să rămână în Marea Neagră până pe 4 mai, ceea ce fusese interpretat ca măsură de creştere a nivelului de prezenţă militară aliată şi fusese prezentat ca "semnal puternic de disuasiune" la adresa Federaţiei Ruse.

Din acest moment, dacă americanii vor să reia procesul de trimitere de nave militare trebuie să redacteze o nouă notă diplomatică către Ankara, cu două săptămâni în avans, condiţie înscrisă în Convenţia de la Montreux privind navigaţia prin Bosfor şi Dardanele., limita maximă de şedere a navelor militare fiind de 21 de zile.

Pare oarecum limpede că este vorba despre o primă consecinţă logică după conversaţia telefonică între preşedinţii Biden şi Putin, conversaţie în timpul căreia preşedintele american i-a propus omologului său rus o întâlnire într-o ţară neutră vizând "dezascaladarea tensiunilor" pentru a folosi termenii din comunicatul Casei Albe. Pentagonul nici nu confirmă, nici nu neagă anularea misiunii celor două nave, declarând doar, la modul general că "vom continua să monitorizăm cu mare atenţie situaţia din regiune. Suntem la curent cu rapoartele de presă privind navele dar, din motive de securitate, nu discutăm acest tip de detalii operaţionale. Navigăm în mod regulat în Marea Neagră şi în multe alte zone de pe glob, ceea ce face parte din angajamentul nostru şi acţiunea de reasigurare pentru aliaţii şi partenerii NATO".

Şi totuşi...ca în vechile jocuri practicate timp de decenii în perioada Războiului Rece, nici ştirea asta nu este prezentată ca fiind în totalitate absolut sigură deoarece ministrul turc de extrene spune că"am fost informaţi verbal că a fost amânată trecerea navelor. Cu toate acestea, dacă-şi schimbă intenţiile, mai au încă trei zile pentru a se folosi de aprobarea dată precedentei cereri, căci notificarea respectivă este încă validă. Dacă nu vor trece în acest trei zile, vor avea nevoie de o nouă notificare în avans cu 15 zile înainte de noul pasaj".

După părerea mea, cel mai posibil scenariu este cel clasic în istoria realaţiilor dintre cele două super-puteri: atunci când tensiunile au atins un nivel care ar putea să semene cu apropierea de conflict deschis, atunci intervine soluţia salvatoare a ceea ce numim "telefonul roşu", convorbirea directă întrecei doi lideri, acum iniţiată de Biden pentru a transmite oferta de discuţii pe teritoriu neutru. Nu cred că cineva ar putea să creadă că subiectul principal al discuţiilor îl va constitui Ucraina, doar pretext în marea bătălie reală, cea de a redefini echilibrul de forţe, influenţe şi perspective de control la zona aceasta de graniţă în care ne aflăm şi noi, cea care începe din Baltica (acum chiar cu mult mai sus pe hartă) pentru a merge până în estul Mediteranei, acolo unde se joacă o altă hartă a puterii şi marilor mize economice.

Ambele super-puteri au ajuns la o concluzie comună, la care este extrem de posibil să se asocieze şi China, în orice caz în asemntimentul real al multora dintre statele membre NATO: costurile reale ale pandemiei au fost şi încă sunt enorme, au şubrezit nu numai mecanisme economice majore ci au şi dereglat accesul la resursele supravieţuirii marilor economii motor ale dezvoltării globale. Un conflict, chiar teoretic minor în sau pentru Ucraina, ar obliga statele participante să treacă instantaneu la blocarea circuitelor economice clasice ale ţărilor implicate şi convertirea lor, fie şi parţială, în economie de război. Cu toate conseinţele, oricum suportate de populaţie odată cu suportarea pierderilor inerenete provocate de conflicte.

 A fost greu, apoi din ce în ce mai greu, a devenit insuportabil un efort de război ca cel din Irak sau Afganistan, 20 de ani de conflict care au generat pierderi umane şi cheltuieli incredibil de mari, totul încheiat acum prin retragerea anunţată şi victoria Emiratului islamic dorit şi impus de talibani. O situaţie de conflict intens cu folosirea tuturor tipurilor de arme ca cel care s-ar putea produce în Ucraina înseamnă, nu există niciun fel de dubiu în această privinţă, o explozie tragică în sină dar şi prin consecinţele pe care le va avea în momentul în care vor începe să fie afectate fie şi numai regiunile limitrofe Mării Negre. Uitaţi-vă doar la zona de acoperire a rachetelor Kalibr (lanaste de pe nave sau de pe submarine) , ştiind că, de partea cealaltă, există sisteme absolut similare, cu precizie de lovire extraordinar de mare şi care pot presupune că următoarele replici ar angrena alte tipuri de forţe, inclusiv celor nuclear balistice.

Se poate, şi nu numai din aceste motive, ca iniţiativa preşedintelui Biden să fi venit la timp, potolind măcar momentan temerea provocată de toţi propagandiştii care nu văd decât război, bombe şi rachete în faţa ochilor? Posibil că da. Să vedem dacă mecanismul dezescaladării va funcţiona (căci fără susţinere americană, orice scenariu NATO rămâne o proiecţie teoretică de forţe pentru uzul şcolilor militare). S-ar putea ca, la acel nivel de discuţie, să fie evocat nu numai teatrul de operaţiuni Europa şi Eurasia, este posibil, aşa cum spun unele surse cu experienţă în materie, ca negociatorii să fie reluat canalele de informaţii care au permis reala dezescaladare care a urmat momentului foarte periculos al "crizei rachetelor" din Cuba şi dus la o relativ lungă perioadă în care s-au discutat şi semnat marile tratate privind controlul înarmărilor.

Este posibi, nu absolut sigur, dar posibil că jocurile să se refacă pe aceleaşi canale.