Noi pe unde stăm în bătălia globală pentru energie? Prost, zice Parlamentul European

Vă propun să lecturaţi Raportul Eficienţa energetică în Europa, Analiza planurilor de acţiune în domeniul eficienţei energetice şi a politicilor în domeniu ale Statelor Membre, 2013.

Îl puteţi găsi aici, în varianta PDF în limba engleză. 

Este realizat de un grup de lucru compus de europarlamentari (Andres Wijkman – PPE, Mechtild Rose - PS, Fiona Hall - ALDE , Claude Turmes – Verzi şi Umberto Guidoni – GUE, împreună cu parlamentari naţionali din Portugalia (Jorge Moreira da Silva), Alain Whitehead (UK), Pavel Gantar (Slovenia), Boris van der Ham (Olanda), Anne Grete Hoimsgaard (Danemarca) şi Ulrich Kleiber (Germania) care au lansat iniţiativa denumită “Energy Efficiency Watch”.

Evident, nici un europarlamentar român pe listă. Dezinteres profund şi repetat care ne costă de ani şi ani de zile cu mult mai mult decât vă puteţi imagina. Nu avem o voce în redactarea acestui tip de rapoarte utilzate evident de experţii Comisiei Europene dar şi bază de evaluare pentru viitoarele politici în domeniu pentru toţi analiştii multinaţionalelor sau companiilor mari care trebuie să decidă asupra politicilor de implantare într-o ţară sau alta. Ar fi trebuit să ne intereseze să fim acolo şi nu doar să să remarcăm nervoşi cum scade mereu nivelul investiţiilor străine în ţara noastră, asta în timp cei care sunt aleşi să ne reprezinte stau degeaba, ignoraţi în marile jocuri şi, din această cauză, perfect neproductivi...Uitaţi-vă cum este structurat situl iniţiativei ENERGY EFFICIENCY WATCH: un raport general, apoi o broşură elegantă despre “Bunele practici în domeniu” (tradusă şi în limba română, doar o vrea cineva s-o citească) şi apoi Raportul de ţară, cel mai interesant deoarece acela va fi lecturat şi decorticat de cei care şi-ar mai pune totuşi ntrebarea dacă merită să investească în România în perspectiva unei analize de risc, costuri şi perspective de politici în domeniul energetic, cea mai importantă componentă dintr-un plan de afaceri...

Concluzia generală este cea pe care experţii europeni semnatari ai raportului este care care se aplică, de regulă, în ultimii 23 de ani, cam tuturor domeniilor economiei româneşti: “politica românească în domeniul eficienţei enrgetice are un mare potenţial pentru dezvoltări pozitive şi ar putea fi întărită în multe domenii. În ultimii trei ani am asistat doar la puţine progrese în domeniu...

Politica guvernului român privind eficienţa energetică a fost în mare măsură dminată de aderarea la UE. Cea mai mare parte a documentelor strategice au fost adoptate în perioada aderării şi a stabilit ţinte pentru 2015. Strategia energetică naţională acoperă perioada 2007-2020 şi conţine câteva ţinte privind eficienţa energetică/ Cu toate acestea, lipseşte o ţintă clară pe termen mediu şi lung...Trebuie notat faptul că recesiunea economică din 2008 şi 2009 a avut un impact considerabil asupra politicii româneşti privind eficienţa economică. Au fost reduse atât bugetele public cât şi cheltuielile privind eficienţa energetică”.

Astea le ştiam şi noi. Unde ar fi noutatea? Păi aici, în continuare, când încep să curgă vorbele interesante:

“Între 2011 şi 2012, Energy Efficiency Watch a organizat un sondaj cantitativ şi calitativ cu experţi naţionali asupr implementării politicilor privind implementarea politicilor de eficienţă energetică în statele membre UE. Mai mult de două treimi dintre repondenţi (în România au fost completate 21 de chestionare) califică ambiţia generală a politicii româneşti în domeniu drept a fi una la nivel scăzut în general sau văd politici ambiţioase doar în puţine domenii. Peste 70% consideră că, în ultimii trei ani, au fost gândite doar puţine politici suplimentare în domeniu şi nu văd nici un progres sau foarte puţine progrese. Peste 60% dintre experţii chestionaţi estimează că ţintele nu vor fi atinse sau, dacă vor fi atinse, nu vor produce decât prea puţine economii. ...Conform a peste 60% dintre repondenţi, cea mai mare problemă a sectorului o reprezintă finanţarea...”

După ce, ca element pozitiv, experţii notează că a fost transpusă legislaţia UE şi că există ceva mecanisme de finanţare în domeniu, se atrage atenţia asupra faptului că: 

“În sectorul public, lipseşte personalul specializat în domeniul eficienţei energetice şi că aplicarea cadrului instituţional apropriat este încă o problemă...Întrebaţi asupra părerii lor în ce priveşte diferitele instrumente existente pentru politicile în domeniu, au vorbit despre auditurile în domeniul energiei (57% parţial sau foarte eficace) şi modalităţile de calificare, acreditare şi certificare (52% parţial sau foarte eficace) drept cele mai eficiente instrumente.”

În pagina a şasea a documentelui, avem descris un tablou sumbru: 52% dintre specialiştii români chestionaţi spun că ţintele în domeniul politicii eficienţei energenice NU vor fi atinse, 10% nici măcar nu ştiu ceva de existenţa acestor ţinte care aparţin unei zone politice prioritare a guvernului, şi doar 5% spun că ţintele respective vor fi atinse. Ţintele la care se face în continuu referire siunt cele înscrise în Energy Service Directive, obligatori de transpus legislativ dar şi de aplicat de fiecare dintre ţările membre.

Nu sunt un expert în domeniu, ei ar trebui să ateste sau să conteste veridicitatea acestor observaţii. N-am auzit s-o fi făcut, n-am auzit ca vreun onorabil ministru să se preocupe să dispună un contra-raport în cazul în care cineva ar zice că lucrurile sunt neadevărate. Mă interesează însă impactul cert, politic şi economic, al unui asemenea raport cu acest tip de concluzii. Şi am, în final, două întrebări:

1. Vă imaginaţi ce va decide un investitor strategic văzând asemenea analize făcute de experţii naţionali? Vă gândiţi ce măsuri suplimentare şi ce asigurări complexe va cere partenerilor români şi ce tip de negociere în genunchi urmează?

2. De ce oare europarlamentarii noştri nu reacţionează? de ce nu-i interesează măcar ce se scrie despre ţara noastră şi capacitatea sa competiţională atunci când, chiar dacă nu înţeleg documentul în limbi străine, pot cere, gratis, o traducere în limba română?

Acestea sunt provocările şi dilemele reale cu care se confruntă România. Pentru astea însă nu mai e timp, bătăliile fiind altele, cele pe care le ştiţi şi le vedeţi ceas de ceas şi o zi după alta. Între timp însă, alţii, iată....