Marea Neagră şi piaţa terorismului nuclear
0
„Terorismul nuclear“ presupune folosirea de către o organizaţie a unei arme nucleare în scopul de a provoca pierderi enorme sau înseamnă folosirea (sau ameninţarea cu folosirea) unor materiale sau substanţe radioactive. În fine, organizarea unor atacuri asupra unor centrale nucleare înseamnă tot o formă de terorism nuclear.
Ne priveşte? Cu siguranţă. Din nefericire, cu mult mai mult decât se crede îndeobşte, discuţia aceasta fiind, în România, acoperită de vălul gros pus de dorinţa autorităţilor care cred că nu este cazul ca "populaţia" să cunoască asemenea detalii. Dimpotrivă, în opinia mea, această discuţie - sau măcar câteva elemente componente ale unei situaţii deosebit de grave - trebuie aduse în faţa dumneavoastră, într-un demers de informare bazat pe studii oficiale, din surse credibile şi imposibil de trecut în zona „marii conspiraţii“ aceea atât de des invocată când nu mai există argumente de replică.
Cât de reală este ameninţarea?
Un prim răspuns dat de un studiu intitulat Nuclear Trafficking Issues In The Black Sea Region, apărut sub semnătura lui Friedrich Steihausler şi Liudmila Zaitţeva, de la EU Non-Proliferation Consortium, în aprilie 2014:
„Regiunea Mării Negre este o răspântie vitală între Europa, Asia, Transcaucazia, Rusia şi Orientul Mijlociu şi a fost de foarte mult timp folosită pentru traficul de bunuri legale, dar şi ilicite, inclusiv, în ultimele două decenii, materiale nucleare.
Între 1991 şi 2011, în Marea Neagră au fost înregistrate peste 630 de incidente de trafic cu materiale nucleare, aproape jumătate dintre acestea în Rusia. În cinci dintre incidente a fost vorba despre uraniu înalt îmbogăţit, (HEU , cel conţine peste 20 % U-235. Pentru scopuri militare, gradul de îmbogăţire poate depăşi 85 % - n.n.), provocând îngrijoare în ce priveşte folosirea acestei regiuni ca rută de tranzit pentru contrabanda cu material nuclear furat din fosta URSS şi având ca destinaţie Orientul Apropiat. Una dintre capturi a fost făcută la graniţa bulgaro-română în 1999, alte trei au fost făcute în Georgia în 2003, 2006 şi 2010, iar alta la Chişinău în 2011. Într-un al şaselea caz în care a fost vorba despre uraniu înalt îmbogăţit, în Franţa în 2001, investigaţiile ulterioare au permis să se stabilească conexiunile în regiune, mai ales în Moldova şi România şi au fost identificate legături cu captura din 1999 din Bulgaria. Cele două serii a ceea ce par a fi două incidente de tip trafic ilegal au stârnit teama că reţeaua criminală ar putea folosi regiunea Mării Negre pentru a face contrabandă cu materiale nucleare pe aceleaşi rute care sunt utilizate şi pentru traficul cu droguri şi cel cu carne vie.”
Cât de uşor poate fi furată o armă nucleară?
Răspund cei de la Nuclear Threat Initiative:
„Armele nucleare americane sunt echipate cu sistemul Permissive Action Links (PAL), care obligă la testarea unui sistem complex de coduri pentru armare. În plus, mai există şi sistemul «limited try» care dezarmează bomba după un număr de încercări de introducere incorectă de coduri de armare.
Dar armamentul nuclear rusesc şi american mai vechi ar putea să nu fie dotat cu sisteme PAL sau să folosească versiuni depăşite ale sistemului. Se bănuieşte că Pakistanul, India şi China depozitează miezul fisil în alte locuri decât cele unde se află capetele nucleare, complicând eforturile de a fura o armă funcţională, fiindcă aceste miezuri sunt cu mult mai mici decât arma asamblată şi le lipseşte o serie de măsuri de siguranţă, o organizaţie teroristă ar putea să considere că sunt «atractive» pentru a fabrica mai apoi propria bombă.
Rusia adăposteşte cel mai mare şi mai larg împrăştiat arsenal nuclear din lume, precum şi grupări foarte sofisticate de crimă organizată. După prăbuşirea URSS, securitatea în ce priveşte armele nucleare s-a dezvoltat deosebit de mult, dar rămân totuşi vulnerabilităţi semnificative precum şi întrebări legate de capacitatea Rusiei de a aloca resursele financiare necesare aducerii permanente la zi a sistemelor de securitate amplasate în ultimele două decenii.”
Problema din acest moment este, cum arată surse concordante ale rapoartelor oficiale şi ale serviciilor de informaţii, faptul că se observă o din ce în ce mai mare preluare a controlului tuturor rutelor tradiţionale de contrabandă de către grupări de crimă organizată aflate în contact sau conduse de lideri ai diverselor mişcări teroriste şi, mai nou, de un control direct, din ce în ce mai dur, chiar din partea organizaţiilor teroriste (în spaţiul Mării Negre, de către Statul Islamic şi sateliţii săi) în vederea obţinerii fondurilor necesare desfăşuării operaţiunilor militare.
Generalul maior Bruce Lawlor, cu îndelungă activitate la Casa Albă, acum director la Virgina Tech's Simulationand Decision Informatics Laboratory, autorul unui articol intitulat The Black Sea: Center of the nuclear black market (15 decembrie 2011) afirma, la rândul său, că:
„Cea mai mare sursă potenţială de contrabandă nucleară sunt Rusia şi Pakistan precum şi ţările care posedă reactoare nucleare de cercetare alimentate cu uraniu înalt îmbogăţit. Cu aproape 11.000 de arme nucleare, Rusia deţine cel mai mare arsenal din lume şi cea mai mare cantitate de material pregătit pentru producerea de bombe nucleare. În ţările care se află acum în spaţiul fostei URSS se află aproximativ o treime din reactoarele de cercetare care folosesc uraniu înalt îmbogăţit. Cele mai importante organisme (AIEA - Illicit Trafficking Database şi University of Salzburg's Data base on Nuclear Smuggling, Theft and Orphan Radiation Source), care deţin baze de date privind incidendele implicând trafic ilicit de material nuclear subliniază imaginea neliniştitoare pe care o dă zona Mării Negre... cu o singură excepţie, identifică Rusia ca sursă identificată sau suspectă de contrabandă. De asemenea, identifică Turcia drept zonă preferenţială de destinaţie deoarece aici se fac tranzacţiile, aşa cum spunea odată Ayman Al Zawahiri, un lider din Al-Qaeda unui ziarist pakistanez: «Nu e greu. Dacă ai 30 de milioane de dolari, poţi să te duci pe piaţa neagră din Asia Centrală, să iei contact cu un om de ştiinţă rus nemulţumit şi să cumperi o valiză cu armament nuclear»”.
În consecinţă, spun cei de la SIPRI, ne interesează rutele clasice la care s-a adăugat noua dimensiune a traficului cu materiale şi substanţe radioactive, cu atât mai mult cu cât problema este pe două nivele. Primul îl constituie traficul cu încărcături nucleare sau/şi cu vehicule purtătoare, rachete cu diverse raze de acţiune. Al doilea, cel mai des întâlnit, este traficul ilicit cu substanţe radioactive care să poată fi folosite de organizaţiile teroriste în construcţia unei aşa-numite „bombe murdare”, adică o bombă clasică în jurul căreia se adaugă un strat suplimentar compus din substanţe radioactive. Caz în care, pentru a fi folosită, nu mai este necesară o rachetă purtătoare, ci poate fi transportată cu orice tip de vehicul până la ţintă, explozia sa pricinuind mai puţine pierderi ca în cazul unei arme nucleare, dar cu foarte importante dauna în vieţi omeneşti şi cu efecte de durată pe o rază corespunzătoare puterii de detonare. Aceasta ar fi noua ameninţare care preocupă intens serviciile de informaţii deoarece este vorba despre o soluţie ieftină, posibil de obţinut atât din rezerve militare, cât şi din laboratoare civile, şi destinată atacurilor teroriste în marile aglomerări urbane.
„Organizaţiile de crimă organizată din sud-estul Europei controlează cea mai mare parte a traficului de heroină din Europa, iar aşa-numită «Rută balcanică» - prin Turcia, Bulgaria, România, Macedonia, Slovacia, Republica Cehă şi Austria - a devenit o rută-cheie a contrabandei către Europa occidentală, cu o cantitate estimată de 110 tone de opi care, anual, tranzitează regiunea. Cu aproape două decenii în urmă, reţelele de contrabandă au adăugat un nou capitol special la portofoliul lor de acţiuni: material nuclear şi alte tipuri de substanţe radioactive... pe lista incidentelor care implică asemenea tip de trafic, prima ţară este Rusia (298 de incidente între 1991-2012, jumătate din numărul total, apoi Ucraina şi Turcia, urmate de Georgia şi România)”
În cazul în care doriţi mult mai multe amănunte găsiţi aici, în finalul unei analize semnate de Alex P.Schmid şi Charlotte Spence-Smith, o listă a principalelor incidente de acest fel. Sau, centrate doar pe Rusia nebuloşilor ani '90, găsiţi aici un articol plin de elemente senzaţionale semnat de William C.Potter, la acea dată (octombrie 1995), director al centrului pentru studii asupra non-proliferării al Institutului de studii internaţionale de la Monterey.
România - incidente trafic nuclear între 1991-2012
- număr total de incidente - 35
- implicând materiale nucleare - 26
- implicând uraniu sărăcit - 4
- implicând alte tipuri de materiale radioactive - 11
- total furturi - 11
- furturi material nuclear - 4
- furturi de alt tip de material nuclear - 8
- interceptări la frontieră - 6
- capturi realizate de poliţie şi servicii de informaţii - 19
- incidente implicând 3 sau mai multe persoane - 12
- incidente cu cetăţeni români implicaţi în trafic în alte state - 5
(sursa: Database on Nuclear Smuggling, Theft and Orphan Radiation Sources
Îngrijorarea serviciilor de informaţii priveşte acum, pe de o parte, faptul că, din ce în ce mai vizibil, ruta balcanică de tranzit este din ce în ce mai solicitată, în condiţiile în care, la capătul său estic - Ucraiana, Caucaz, Orientul Apropiat - se multiplică şi se intensifică o serie întreagă de conflicte deschise. Pe de altă parte, mai există o întrebare dramatică: unde şi în ce scop sunt stocate cantităţile de material nuclear şi radioactiv furate în aceşti ani şi vândute pe pieţele din proximitatea imediată a Mării Negre?
Statisticile pe care le-aţi văzut se bazează pe declaraţii oficiale, dar există multe voci care exprimă dubii majore. Nu în privinţa onestităţii raportărilor, ci asupra faptului că nu ar acoperi decât o parte a evenimentelor de acest gen, mai ales dacă, astfel, unele guverne ar fi putut intra sub oprobiul internaţional pentru că nu au asigurat securitatea instalaţiilor nucleare militare şi civile.
În fine, dar acesta ar fi un alt subiect de articol, există poveştile savaţilor care, după ce au plecat să studieze la mari universităţi occidentale sau din SUA, s-au reîntors în ţările de origine, furând tot ce se putea găsi în ce priveşte programele, instalaţiile şi tehnicile de fabricare a bombelor nucleare.
Se încarcă comentariile...
