Marea Britanie se face mică? Scoţia şi ideile ei
0
E un mijloc de septembrie frumos în Marea Britanie, colorat, încă verde, încă tăcut. Asta până când porneşti radioul, aprinzi televizorul, deschizi un ziar sau contul de Twitter plin cu hastag-uri cu #Yes sau #BetterTogether. Toamna lui 2014 e o toamnă scoţiană. Despre Scoţia şi ideile ei.
În politeţea caracteristică, în cerc restrâns, englezii nu vor să facă zgomot. Dar zilele acestea cu greu se stăpânesc să nu facă fel de fel de remarci. Mai sunt trei zile până la referendumul pentru independenţa Scoţiei. Altfel spus, trei zile până englezii vor afla dacă vor avea nevoie curând de paşapoarte ca să meargă să îşi viziteze rudele şi prietenii din ceea ce încă mai e nordul Regatului Unit.
18 septembrie e data unui posibil divorţ - un divorţ cu aţe încâlcite. Şi ca orice divorţ, o să înceapă cu multă birocraţie şi cu negocieri care vor dura până în martie 2016, în cazul în care 50% plus 1 dintre scoţienii cu vârsta de peste 16 ani, cu drept de vot, vor spune „Aye!”. Un divorţ care poate lăsa atât Scoţia, cât şi restul Marii Britanii, şi chiar Uniunea Europeană, un pic (sau mai mult) ciufulite.
Cum pui capăt unei relaţii de peste 300 de ani?
Pentru început, Scoţia va trebui să îşi scrie o constituţie. Alex Salmond, premierul Scoţiei şi lider al Partidului Scoţian Naţional, susţine că nu va face din Scoţia o republică, ci va „păstra” regina ca şef al statului. E curios cum va arăta noul parlament scoţian. Va rămâne unicameral? Bicameral?
Cât va dura să construiască toate instituţiile de care un stat are nevoie ca să funcţioneze? Ce monedă naţională va avea, având în vedere că Londra nu doreşte o uniune monetară cu Scoţia? Cum se vor face delimitările marine? Sunt rezervele de ţiţei şi gaze din Marea Nordului suficiente pentru a produce cele 7 miliarde de euro estimate pentru următorii cinci ani?
Apoi, cum şi unde muţi armele nucleare ale Marii Britanii, care se află pe teritoriul Scoţiei? Va fi dificil şi foarte costisitor. Calculele ajung şi la 3 miliarde de lire sterline, iar perioada de relocare se presupune că va dura până la 10 ani. Scoţia se opune armelor nucleare, iar asta îi poate da bătăi de cap cu NATO.
Apoi, separarea de Marea Britanie, înseamnă implicit separarea de Uniunea Europeană. După 40 de ani în UE, scoţienii îşi vor pierde cetăţenia europeană plus alte beneficii. Scoţia acuza Londra că nu alocă cinstit subvenţiile primite de la UE pentru agricultură. Crede că devenind independentă acest lucru s-ar schimba la masa negocierilor. Dar nimeni nu garantează că Scoţia va deveni membră UE (curând), în condiţiile în care trebuie să aplice, iar procesul este unul lung. În plus, pentru a fi acceptată în familia UE, candidatura trebuie susţinută de fiecare din cele 28 de state membre. Un scenariu greu de imaginat. Spania se va opune, temându-se ca o astfel de poveste să nu se repete cu Catalonia, care de mult îşi doreşte secesiunea.
Mai mult, independenţa Scoţiei va seta un model pentru orice regiune care doreşte să devină autonomă sau independentă. Este cazul Spaniei cu Catalonia, Belgiei cu Flandra, şi chiar al insulelor Shetland, Orkney şi al Insulelor de Vest care momentan fac parte din teritoriul Scoţiei, însă se simt la fel de îndepărtate de Edinburgh cum Edinburgh se simte de Londra. Şi ca să nu ne ascundem după deget, drumul pe care a pornit Scoţia are un efect încurajator înclusiv pentru proiectul UDMR pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.
Un lucru e cert, indiferent dacă majoritatea voturilor vor fi cu „Da” sau „Nu”, relaţia dintre Scoţia şi restul Marii Britanii nu va mai fi aceeaşi. Dar povestea are implicaţii care depăşesc teritoriul Marii Britanii. Rezultatul referendumului de joi poate crea un precedent cu urmări incalculabile nu doar pentru Europa de Vest.
Se încarcă comentariile...
